Acţiune în anulare contract de vânzare cumpărare încheiat cu ignorarea sechestrului asigurator dispus de organele de urmărire penală
| Comentarii |
|
Tribunalul IAŞI Sentinţă civilă nr. 862 din data de 06.06.2013
Tip : Sentință
Nr. /Data : 862/Civ/06.06.2013
Autor : Tribunalul Iași - Secția a II a Civilă și de contencios administrativ și fiscal
Domeniu asociat - contracte
Acțiune în anulare contract de vânzare cumpărare încheiat cu ignorarea sechestrului asigurator dispus de organele de urmărire penală
Prin sentința nr. 862/Civ/06.06.2013 pronunțată de Tribunalului Iași. Secția a II a Civilă și de Contencios Administrativ a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul R. SPRL , lichidator judiciar al SC T. SA, în contradictoriu cu pârâtele SC T. SA prin curator special AVAS București, și administrator special GC și SC IMEC SRL, a fost admisă cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă SC IMEC SRL în contradictoriu cu pârâta SC T SA, prin lichidator judiciar R. SPRL , s-a constatat nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr. 1299/1.10.2007 încheiat între SC T. SA și SC IMEC SRL, au fost repuse părțile în situația anterioară încheierii contractului în sensul că a fost obligată SC T. SA, prin lichidator judiciar R. SPRL să restituie pârâtei-reclamante SC IMEC SRL, suma de 4.338.189,58 lei și a fost obligată SC IMEC SRL să restituie către SC T. SA, prin lichidator judiciar R. SPRL bunurile ce compun Activul nr. 32 în posesia cărora a intrat în baza contractului nu, a fost respinsă cererea pârâtei-reclamante SC IMEC SRL privind obligarea lichidatorului judiciar al SC T. SA la păstrarea sumei ce va fi restituită într-un cont colateral până la soluționarea irevocabilă a cauzei, a fost respinsă ca inadmisibilă în principiu cererea de intervenție formulată de DGFP Iași.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul Iași a reținut următoarele:
Prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1299/1.10.2007 SC T. SA, în calitate de vânzător , s-a obligat să transmită dreptul de proprietate și să remită către SC IMEC SRL, în calitate de cumpărător Activul nr. 32 Construcții și teren etapa a II a , situat în Iași, CC nr. 29, înscris în cartea funciară nr. 8980 a municipiului Iași, activul fiind compus din bunurile imobile stipulate în Anexa 1 și bunurile imobile stipulate în Anexa 2.
Părțile au convenit ca dreptul de proprietate și posesia asupra tuturor componentelor activului vândut să fie transmise de la vânzătoare la cumpărătoare împreună cu toate drepturile și obligațiile prevăzute de legislația română și de contract numai din momentul achitării integrale a prețului, contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică urmând a fi semnat în maxim 10 zile din momentul achitării prețului, deci 27.10.2007.
Părțile au convenit că prețul este de 4.247.418,60 lei fără TVA, respectiv 5.054.428,13 lei cu TVA inclus.
Suma de 716.238,55 lei reprezintă TVA supus taxării inverse și nu va fi achitată, diferența de 4.338.189,58 lei urmând a fi achitată astfel: garanția de participare în sumă de 427.741,86 lei achitată de cumpărătoare se constituie ca avans din prețul de adjudecare și se consideră plătită, restul de plată de 3.910.447,72 lei va fi achitată de cumpărătoare până la data de 17.10.2007.
Contractul părților a fost încheiat de SC T. SA aflată în procedura lichidării voluntare, Legea 137/2002 stabilind prin art. 37 că în această situație vânzarea bunurilor se face pe bază de licitație cu strigare, licitație în plic sigilat ori prin negociere, în condițiile prevăzute în normele metodologice emise în aplicarea prezentei legi, contractul de vânzare a bunului adjudecat urmând a fi încheiat sub sancțiunea nulității, în termen de cel mult 10 zile lucrătoare de la data adjudecării licitației.
În cauză , reclamantul R: SPRL lichidatorul judiciar al SC TE: SA a invocat nulitatea absolută a contractului sus menționat, deoarece a fost încheiat prin încălcarea interdicției de înstrăinare, contractul având ca obiect un imobil asupra căruia exista un sechestru penal.
Sub acest aspect , instanța reține că prin Ordonanța din 7.02.2005 dată în dosarul nr. 375/P/2004 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -DIICOT s-a dispus în temeiul art. 163 C.p.p. instituirea sechestrul asigurator asupra bunurilor mobile sau imobile aparținând mai multor societăți , între care și SC T. SA, pentru acoperirea prejudiciului cauzat de inculpații din dosarul respectiv și în scopul evitării majorării prejudiciului prin vânzarea de active fără respectarea procedurilor legale.
Prin procesul verbal din data de 7.02.2005 organul de urmărire penală a procedat la identificarea și indisponibilizarea bunurilor SC T. SA până la concurența sumelor de 23.000.000 USD 2.000.000 EURO 88.000.000.000 lei 5.000.000 EURO 590.210 EURO 69.196 EURO 488.443 USD.
Extrasele de carte funciară depuse la dosar de lichidatorul judiciar al societății confirmă înscrierea în cartea funciară a sechestrului instituit de organul de urmărire penală.
Așadar , la data încheierii contractului nr. 1299 era notat sechestrul penal în cartea funciară.
Potrivit art.163 alin.1 C.p.p. măsurile asigurătorii se iau în cursul procesului penal de procuror sau de instanța de judecată și constau în indisponibilizarea, prin instituirea unui sechestru, a bunurilor mobile și imobile, în vederea confiscării speciale, a reparării pagubei produse prin infracțiune, precum și pentru garantarea executării pedepsei amenzii.
După cum rezultă din acest text legal, sechestrul asigurator este o măsură de indisponibilizare a bunului proprietatea învinuitului sau inculpatului, indisponibilizarea presupunând faptul că nu mai permite efectuarea actelor de dispoziție cu privire la bunul aflat sub sechestru până la finalizarea definitivă a procesului penal.
Contractul invocat în prezenta cauză este ținut a respecta condițiile esențiale pentru validitatea convențiilor prevăzute de art.948 Cod civil, în caz contrar va fi lipsit de efectele sale juridice, fiind lovit de nulitate .
Nulitatea ca sancțiune a nerespectării condițiilor de validitate a actului operează pentru cauze existente la momentul încheierii actului, independent de faptul îndeplinirii obligațiilor asumate.
Conform jurisprudenței instanței supreme, actul săvârșit în vederea unei fraude nu poate produce efectul urmărit fiind sancționat cu nulitatea absolută.
Se socotește fraudă la lege, când anumite norme legale sunt folosite nu în scopul în care au fost edictate ci pentru eludarea altor norme legale imperative, cu alte cuvinte o nesocotire ocultă a legii, prin abaterea unor dispoziții legale de la sensul și spiritul lor.
Caracterul fraudulos al contractului părților rezultă din faptul că deși exista interdicția absolută de a dispune de activul scos la licitație, fiind îndeplinite formalitățile de publicitate ale sechestrului penal, activul nr. 32 al SC T. SA a făcut obiectul licitației și al contractului nr. 1299 , deși art. 968 cod civil nu validează actul juridic a cărui cauză este ilicită, aspect ce atrage nulitatea actului încheiat în aceste condiții.
Prin urmare , se impune înlăturarea din ordinea juridică a contractului nr. 1299, urmând a fi admise acțiunea lichidatorului judiciar al SC T. SA și cererea reconvențională și a se constata nulitatea absolută a contractului nr. 1299/1.10.2007 încheiat între SC T. SA, în calitate de vânzător și SC IMEC SRL în calitate de cumpărător.
Principiul restabilirii situației anterioare impune ca tot ce s-a executat în baza unui act juridic anulat să fie restituit, astfel încât părțile raportului juridic să ajungă în situația în care acel act juridic nu s-ar fi încheiat.
Ca și principiul retroactivității, principiul restitutio in integrum vizează efectele nulității actului juridic între părțile raportului juridic născut din actul respectiv, fiind consecința principiului retroactivității efectelor nulității și, totodată, un mijloc de asigurare a eficienței lui practice.
Ca efect al nulității se va dispune repunerea părților în situația anterioară.
Referitor la cererea de intervenție formulată de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Jud. Iași, aceasta va fi respinsă ca inadmisibilă , nefiind îndeplinite condițiile art. 49, 52 C.p.civ., având în vedere că cererea sa nu a fost încuviințată în principiu prin încheierea de ședință din data de 9.01.2013, reținându-se că intervenția susține în realitate poziția debitoarei SC T. SA și nu este propriu-zis o cerere în interes propriu, nefiind invocată nici o pretenție proprie în legătură cu obiectul cererii principale.
| ← Hotărâre care să ţină loc de act autentic şi partaj... | Aplicarea greşită a dispoziţiilor art.63 indice 1 Cod... → |
|---|
