Hotărâre care să ţină loc de act autentic şi partaj judiciar solicitat pe calea acţiunii oblice. Prescripţia dreptului material la acţiune şi condiţiile intentării acţiunii oblice.

Judecătoria CRAIOVA Hotărâre nr. 932 din data de 21.01.2013

Hotărâre care să țină loc de act autentic și partaj judiciar solicitat pe calea acțiunii oblice. Prescripția dreptului material la acțiune și condițiile intentării acțiunii oblice.

Conform art. 2 alin 1 din legea nr. 247/2005, lege aplicabilă la data intervenirii convenției dintre reclamant și paratul O. G., terenurile cu sau fără construcții, situate în intravilan și extravilan, indiferent de destinația sau de întinderea lor, pot fi înstrăinate și dobândite prin acte juridice între vii, încheiate în formă autentică, sub sancțiunea nulității absolute.

Actul juridic încheiat intre reclamant și tatăl său, neîndeplinind condiția "ad validitatem"; a formei autentice, este nul ca vânzare-cumpărare, dar valorează antecontract de vânzare-cumpărare, în baza principiului conversiunii actului juridic reglementat de art. 978 C.civ. În consecință, înscrisul anterior menționat nu produce efectul strămutării proprietății intre părțile contractante, generând doar drepturi de creanță și obligații corelative in sarcina părților contractante, părțile având obligația de a se prezenta la notar în vederea incheierii in formă autentică a contractului de vânzare- cumpărare.

În caz de neexecutare a obligației asumate, răspunderea este contractuală, iar executarea silită in natură, a obligației de a face, se asigură prin acțiunea personală avand ca obiect pronunțarea unei hotărâri care ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare, supusă termenului de prescripție prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958.

De principiu, termenul prescripției curge din momentul incheierii contractului sau eventual de la data stabilită de părți pentru perfectarea convenției, excepție fiind situația in care promitentul-cumpărător a preluat imobilul, deținerea lui, cu acordul promitentului-vanzător, situație ce echivalează cu recunoașterea dreptului acestuia, in sensul art. 16 lit. a din Decret.

În această ultimă ipoteză, prescripția dreptului la acțiune începe să curgă in momentul in care promitentul-vânzător se manifestă expres in sensul negării dreptului promitentului-cumpărător.

Or, in prezenta cauză, astfel cum rezultă din probatoriul administrat, reclamantul nu a preluat bunul odată cu încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare din 14.08.2006 și nici ulterior acestui moment, stăpânirea imobilului fiind exercitată și in prezent de paratul promitent - vânzător, iar reclamantul, in cererea de chemare in judecată, a confirmat acest fapt, precizând că imobilul se află in posesia paratului O. G..

Acțiunea oblică este acțiune civilă prin care creditorul chirografar exercită în numele debitorului său, substituindu-i-se, drepturile și acțiunile patrimoniale neexercitate de către acesta. Această acțiune se fondează pe dreptul de gaj general al creditorului și constituie un mijloc preventiv de apărare împotriva pericolului insolvabilității debitorului, urmărind ca scop conservarea patrimoniului acestuia.

Față de soluția adoptată cu privire la petitul avand ca obiect pronunțarea unei hotărari care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, instanța constată că reclamantul nu îndeplinește condițiile necesare exercitării acțiunii oblice, in condițiile in care dreptul său de a cere executarea silită a obligației de a face asumată de parat prin antecontract nu mai poate fi valorificat pe calea unei acțiuni in justiție, ca efect al prescripției.

Judecătoria Craiova - Sentința civilă nr. 932/21 Ianuarie 2013

Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr. xxxx/215/05.03.2012, reclamantul O. N. A. a chemat în judecată pârâții O. G. , M. L. și M. L. , solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate deschisă succesiunea autorilor O. A., decedat la data de 05.08.1995 și O. E., decedată la data de 23.11.2003, cu ultimul domiciliu în com. Malu Mare și să se dispună partajarea averii succesorale rămase la decesul acestora, și anume: imobilul compus din casă de locuit, construită din cărămidă și acoperită cu țiglă, compusă din 2 camere, un antreu, o sală, o marchiză, o pivniță și anexe (grajd construit din cărămidă) și teren aferent în suprafață de 1313 mp, situat în com. Malu Mare, sat Preajba, jud. Dolj, având următoarele vecinătăți: N-DS 288, V- P. F., E- M. N.și S-VH 633, potrivit contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 11.08.1952 și TP nr. 625-47924/08.05.1997, imobil care să fie atribuit în lotul pârâtului O. G., urmând ca acesta să plătească sultă celorlalți doi descendenți, M. L. și M. L. ; să se constate, de asemenea, valabilitatea convenției de vanzare-cumpărare incheiată la data de 14.08.2006 și să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vanzare-cumpărare.

În motivarea acțiunii, reclamantul a precizat că, la data de 05.08.1995 a decedat autorul O. A., moștenitori cu vocație succesorală fiind O. E. (soție supraviețuitoare), având cota de 5/8 și O. G. , M. L. și M. L. , în calitate de descendenți direcți, fiecare cu câte o cotă de 1/8, masa succesorală compunându-se din imobilul compus din casă de locuit, construită din cărămidă și acoperită cu țiglă, compusă din 2 camere, un antreu, o sală, o marchiză, o pivniță și anexe (grajd construit din cărămidă) și teren aferent în suprafață de 1313 mp, situat în com. Malu Mare, sat Preajba, jud. Dolj, potrivit TP nr. 625-47924/08.05.1997.

Reclamantul a mai precizat că, la data de 23.11.2003 a decedat O. E., având ca moștenitori pe O. G. , M. L. și M. L. , fiecare cu o cotă de 1/3, masa succesorală compunându-se din imobilele anterior-menționate.

Totodată, reclamantul a mai precizat că, atât în timpul vieții bunicilor acestuia, cât și după decesul acestora, în imobil a locuit tatăl său, O. G. , împreună cu familia, iar după despărțirea de mama reclamantului, acesta a locuit singur, cele două pârâte M. L. și M. L. având gospodării distincte, bunicul reclamantului, O. A. cumpărându-i pârâtei M. L. o suprafață de teren pe care i-a construit o casă, iar pârâtei M. L. , i-a cumpărat casa care a fost achitată printr-un împrumut la CAR, contractat pe numele lui O. A..

Reclamantul a solicitat ca imobilul să fie atribuit în lotul lui O. G. , acesta fiind cel are posesia, ceilalți moștenitori având locuințe distincte.

Mai mult, după decesul bunicilor, la imobilul-casă de locuit, reclamantul împreună cu tatăl și fratele acestuia au făcut lucrări de îmbunătățire ce au constat în tencuit și vopsit pe exterior, schimbat tocăria la grajdul din cărămidă.

Reclamantul a mai precizat că, la data de 14.08.2006, prin înscrisul sub semnătură privată intitulat "Contract de vânzare-cumpărare", imobilul ce formează obiectul partajului i-a fost vândut acestuia de către O. G. , cu prețul de 150.000.000 lei.

În consecință, reclamantul a solicitat să se constate valabilitatea convenției de vânzare-cumpărare încheiată la data de 14.08.2006 și pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare pentru imobilul-casă, anexe și teren aferent, situat în com. Malu Mare, sat Preajba, jud. Dolj.

În drept, reclamanta și-a întemeiat susținerile pe dispozițiile art. 728 C.civil și art. 673 Cpciv., art. 111 Cpciv. rap. la art. 1073-1075 Cod civil.

La dosarul cauzei, reclamantul a depus în scop probator, următoarele înscrisuri: contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 11.08.1952, titlul de proprietate nr. 825-47924/08.05.1997, înscrisul sub semnătură privată intitulat "Contract de vânzare-cumpărare" încheiat la data de 14.08.2006, acte de stare civilă, Încheierea nr. 11/06.06.2012 emisă de BNP "M. D.", certificatul nr. 1408/23.05.2011, certificatul din RNNEOS, adresa nr. 5140/18.06.2012 emisă de Comuna Malu Mare, județul Dolj, extras din registrul de căsătorii, Încheierea nr. 10/06.06.2012 emisă de BNP "M. D." și certificatul nr. 1407/23.05.2011.

Prin încheierea de ședință din data de 25.06.2012, s-a admis cererea de scutire de la plata taxei judiciare de timbru, formulată de reclamantul O. N. A., în dosarul nr. 5225/215/2012 și s-a dispus scutirea de plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 711 lei, stabilită în sarcina acestuia.

Prin întâmpinarea formulată la data de 21.05.2012, pârâtele M. L. și M. L. , au solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

Pârâtele au invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului O. N. A. , având în vedere că acesta nu este moștenitor direct al autorilor O. A. și O. E., atât timp cât tatăl acestuia, O. G. , unul dintre pârâți, trăiește și nu a înțeles să formuleze cerere în acest sens, reclamantul neavând nici măcar calitatea de creditor față de unul dintre comoștenitori, în raport de dispozițiile art. 6732 acesta nejustificând un titlu în baza căruia să solicite împărțeala.

Pe fondul cauzei, în ceea ce privește capătul de cerere cu privire la partajarea averii succesorale a autorilor acestora O. A. și E., pârâtele au solicitat, în principal, respingerea acțiunii, având în vedere că, între cei trei pârâți care au calitatea de moștenitori nu există o învoială cu privire la împărțeala bunurilor și niciunul nu și-a manifestat, în mod expres, voința în acest sens, iar în subsidiar, în situația respingerii excepției, au solicitat să se constate deschisă succesiunea autorilor O. A. și O. E., să se constate calitatea de moștenitoare față de aceștia și să se stabilească cotele ce le revin.

Cu privire la lotizarea bunurilor, pârâtele au solicitat stabilirea unei variante de lotizare, în sensul împărțirii terenului ce formează curtea, și anume: casa și anexa gospodărească însoțită de terenul aferent să fie atribuite fratelui pârâtelor, O. G. , iar terenul rămas, să fie atribut pârâtelor, în indiviziune, suprafața de teren asupra căreia solicită să rămână în indiviziune fiind situată în lateralul casei de locuit și nu în continuarea construcțiilor reprezentând astfel spatele grădinii.

Pârâtele au mai precizat că pârâtul O. G. nu a locuit pe durata vieții autorilor în imobilul solicitat a fi partajat, în perioada 1980-1995 acesta locuind în Craiova, într-un apartament, iar după ce a divorțat, a locuit într-o garsonieră de serviciu, mutându-se în casa părintească, în anul 1995, când a survenit decesul tatălui acestora.

Pârâtele au mai precizat că cele două gospodării în care locuiesc nu au fost cumpărate de către tatăl acestora, ci au fost dobândite după căsătoria acestora, astfel că ideea cum că pârâtele ar fi fost despăgubite de către autorii acestora, este falsă, din contră, voința acestora a fost ca imobilul-casă părintească să rămână celor trei moștenitori.

În ceea ce privește capătul de cerere privind valabilitatea convenției de vânzare-cumpărare intervenită între reclamant și pârâtul O. G. , pârâtele au invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantului, având în vedere că, de la data de încheierii convenției și până la data introducerii acțiunii au trecut mai mult de 3 ani, perioadă în care reclamantul nu a avut posesia imobilului, acesta s-a aflat în posesia pârâtului O. G. , acest aspect denotând faptul că între părțile contractante nu a intervenit nicio vânzare și nu s-a plătit nici un preț.

Totodată, pârâtele au mai precizat că, prin așa-zisa convenție de vânzare-cumpărare se încearcă scoaterea bunului de la masa partajabilă, cu încălcarea drepturilor pârâtelor.

De altfel, acțiunea în ceea ce privește valabilitatea convenției de vânzare-cumpărare apare din acest punct de vedere, ca fiind prematur introdusă.

În drept, pârâtele și-au întemeiat susținerile pe dispozițiile art. 115 Cpciv.

La termenul de judecată din data de 24.09.2012, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului invocată de către pârâte prin întâmpinarea formulată în cauză, având în vedere că reclamantul justifică calitatea procesuală activă, având calitatea de creditor al pârâtului O. G. , coindivizar al imobilului in litigiu, calitate ce derivă din antecontractul încheiat între reclamant și paratul O. G. .

Totodată, la același termen de judecată, instanța a respins excepția prematurității introducerii cererii de chemare în judecată, constatând că dreptul de creanță de care se prevalează reclamantul, în temeiul antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat cu pârâtul, este un drept actual, nefiind supus unei condiții suspensive sau unui termen suspensiv, iar legea nu prevede o procedură prealabilă sesizării instanței prin care să se solicite celorlalți coindivizari a-și exprima acordul cu privire la vânzarea de către unul dintre coindivizari a imobilului aflat în stare de indiviziune.

În cauză, au fost înaintate înscrisurile din dosarul nr. 153/2003 privind dezbaterea succesiunii autorului O. A. și a celor din dosarul nr. 350/2005 privind dezbaterea succesiunii autoarei O. E., fiind efectuată adresă în acest sens către BNP T. D. M., s-a luat interogatoriu pârâtului O. G. , la propunerea pârâtelor M. L. și M. L., și pârâților O. G. , M. L. și M. L. , la propunerea reclamantului și s-a administrat proba testimonială, fiind audiați martorii O. L., O. M., S. A. și M. R..

Analizând materialul probatoriu administrat in cauză,, cu prioritate asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune, invocată prin întâmpinare, instanța reține următoarele:

La data de 14.08.2006, intre reclamant, in calitate de promitent-cumpărător și tatăl său, paratul O. G., in calitatea de promitent-vanzător, s-a încheiat înscrisul sub semnatură privată intitulat "contract de vanzare-cumpărare"; având ca obiect imobilul situat in com. Malu Mare, sat Preajba, jud. Dolj, compus din teren in suprafață de 1313 m.p. și o casă de locuit construită din cărămidă și acoperită cu tablă, compusă din două camere, un antreu, o sală, o marchiză, o pivniță și anexe, cu următoarele vecinătăți;N- Ds 288, V- P. F., E- M.N., S- Vh 633.

Conform mențiunilor convenției, prețul imobilului, in cuantum de 15000 lei, a fost achitat de promitentul-cumpărător in momentul încheierii actului sub semnătură privată, urmand ca perfectarea convenției să aibă loc in termen de 6 luni de la data incheierii acestui contract, cheltuielile notariale urmand a fi suportate de reclamant.

Cu privire la modul de dobandire a imobilului-teren, astfel cum rezultă din titlul de proprietate nr. 825-47924/1997 emis de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Dolj (fila 6), acesta a fost dobandit, prin reconstituirea dreptului de proprietate, de autorul Oană Aurică, decedat la data de 05.08.2005, a cărui succesiune a fost dezbătută pe cale notarială, fiind emis certificatul de moștenitor nr. 139/13.08.2003 de BNP T. M. D. (fila 71), rectificat ulterior prin incheierea de indreptare a erorii materiale nr. 18472/01.09.2005(fila 72), din care rezultă că moștenitori ai defunctului sunt autoarea O. E., soție supraviețuitoare, decedată la data de 23.11.2003, și parații din cererea pendinte, respectiv O. G., tatăl reclamantului, M. L. și M. L..

Ulterior a fost dezbătută și succesiunea autoarei O. E., in patrimoniul căreia a intrat o cotă de ¼ din terenurile menționate in titlul de proprietate nr. 825-47924/1997, emițandu-se certificatul de moștenitor nr. 272/01.09.2005 de BNP Tudor M. D.(fila 87), din care rezultă că moștenitori ai defunctei sunt parații O. G., M. L. și M. L..

Cu privire la construcția indicată in convenția sub semnătură privată, instanța constată că aceasta este menționată in contractul de vanzare-cumpărare incheiat la data de 11.08.1952 de Biroul notariatului de Stat al Regiunii Craiova, fiind dobandită de autorii O. A. și O. E., in timpul căsătoriei, de la numitul G. M..

Conform art. 2 alin 1 din legea nr. 247/2005, lege aplicabilă la data intervenirii convenției dintre reclamant și paratul O. G., terenurile cu sau fără construcții, situate în intravilan și extravilan, indiferent de destinația sau de întinderea lor, pot fi înstrăinate și dobândite prin acte juridice între vii, încheiate în formă autentică, sub sancțiunea nulității absolute.

Actul juridic încheiat intre reclamant și tatăl său, neîndeplinind condiția "ad validitatem"; a formei autentice, este nul ca vânzare-cumpărare, dar valorează antecontract de vânzare-cumpărare, în baza principiului conversiunii actului juridic reglementat de art. 978 C.civ. În consecință, înscrisul anterior menționat nu produce efectul strămutării proprietății intre părțile contractante, generând doar drepturi de creanță și obligații corelative in sarcina părților contractante, părțile având obligația de a se prezenta la notar în vederea incheierii in formă autentică a contractului de vânzare- cumpărare.

În caz de neexecutare a obligației asumate, răspunderea este contractuală, iar executarea silită in natură, a obligației de a face, se asigură prin acțiunea personală avand ca obiect pronunțarea unei hotărâri care ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare, supusă termenului de prescripție prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958.

De principiu, termenul prescripției curge din momentul incheierii contractului sau eventual de la data stabilită de părți pentru perfectarea convenției, excepție fiind situația in care promitentul-cumpărător a preluat imobilul, deținerea lui, cu acordul promitentului-vanzător, situație ce echivalează cu recunoașterea dreptului acestuia, in sensul art. 16 lit. a din Decret.

În această ultimă ipoteză, prescripția dreptului la acțiune începe să curgă in momentul in care promitentul-vânzător se manifestă expres in sensul negării dreptului promitentului-cumpărător.

Or, in prezenta cauză, astfel cum rezultă din probatoriul administrat, reclamantul nu a preluat bunul odată cu încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare din 14.08.2006 și nici ulterior acestui moment, stăpânirea imobilului fiind exercitată și in prezent de paratul promitent - vânzător, iar reclamantul, in cererea de chemare in judecată, a confirmat acest fapt, precizând că imobilul se află in posesia paratului O. G..

Este adevărat că această împrejurare a fost invocată de reclamant in susținerea cererii de atribuire a imobilului in lotul paratului, la soluționarea petitului având ca obiect partaj succesoral de pe urma autorilor O.A. și O. E., însă coroborată cu depozițiile martorilor O. M., S. A. și O. L., din care rezultă fără echivoc că reclamantul nu a avut posesia imobilului "cumpărat"; ulterior încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare, ci doar a făcut simple vizite tatălui său, care insă nu echivalează cu o preluare in fapt a imobilului, prezintă relevanță in analizarea excepției prescripției dreptului material la acțiune, invocată de paratele M. L. și M. L., coproprietare ale imobilului promis spre vânzare de pârâtul O. G..

Mai mult, martorele S. A. și M. R. au declarat că nu au cunoștință de antecontractul de vânzare-cumpărare intervenit intre reclamant și tatăl său.

Depoziția martorei M. R., conform căreia reclamantul a locuit in imobilul in litigiu pană in urmă cu aproximativ un an, nu poate fi reținută de instanță, fiind contrazisă de depozițiile celorlalte martore audiate in cauză, precum și de susținerile reclamantului din cuprinsul cererii.

În ceea ce privește reparațiile aduse imobilului-construcție, din depoziția martorei O. L. rezultă că efectuarea acestor reparații a fost determinată de faptul că starea de sănătate a tatălui reclamantului, paratul O. G., se înrăutățise și se temea ca in cazul unui eventual deces al acestuia imobilul să nu fie necorespunzător din punct de vedere estetic desfășurării ceremoniilor de înmormântare și pomenire.

Prin urmare, instanța reține că lucrările de reparații efectuate la imobilul-construcție au un caracter echivoc, nefiind probată împrejurarea că au fost efectuate de reclamant pentru conservarea dreptului propriu, pentru a putea fi apreciate ca având un efect întreruptiv de prescripție.

Raportat la aceste împrejurări, având in vedere și poziția procesuală a paratelor M. L. și M. L., coproprietare ale imobilului ce a format obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare, in sensul negării dreptului promitentului- cumpărător, instanța constată că excepția invocată prin întâmpinare este întemeiată, termenul de prescripție curgând din momentul expirării termenului stabilit de părți pentru perfectarea convenției, respectiv 14.02.2007, fiind astfel depășit la data promovării prezentei acțiuni (05.03.2012).

Cu privire la petitul având ca obiect partaj succesoral, instanța constată că acesta este întemeiat pe dispozițiile art.974 cod civil care reglementează acțiunea oblică și potrivit cărora ,,creditorii pot exercita toate drepturile si acțiunile debitorului lor afara de acelea care ii sunt exclusiv personale``.

Acțiunea oblică este acțiune civilă prin care creditorul chirografar exercită în numele debitorului său, substituindu-i-se, drepturile și acțiunile patrimoniale neexercitate de către acesta. Această acțiune se fondează pe dreptul de gaj general al creditorului și constituie un mijloc preventiv de apărare împotriva pericolului insolvabilității debitorului, urmărind ca scop conservarea patrimoniului acestuia.

Față de soluția adoptată cu privire la petitul avand ca obiect pronunțarea unei hotărari care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, instanța constată că reclamantul nu îndeplinește condițiile necesare exercitării acțiunii oblice, in condițiile in care dreptul său de a cere executarea silită a obligației de a face asumată de parat prin antecontract nu mai poate fi valorificat pe calea unei acțiuni in justiție, ca efect al prescripției.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Hotărâre care să ţină loc de act autentic şi partaj judiciar solicitat pe calea acţiunii oblice. Prescripţia dreptului material la acţiune şi condiţiile intentării acţiunii oblice.