Acţiune în anulare decizie stabilire debit. Prestaţii de asigurări sociale. Sume încasate necuvenit prin schimbarea gradului de invaliditate. Nelegalitatea cererii.
| Comentarii |
|
Tribunalul TELEORMAN Sentinţă civilă nr. 957 din data de 06.08.2014
Prin cererea înregistrată la data de 28.03.2014, reclamantul OM , in contradictoriu cu CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII TELEORMAN , a formulat contestație împotriva deciziei nr. 199093 din 12.03.2014 privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale, solicitând anularea acesteia și exonerarea de la plata sumei de 198 lei .
Motivând cererea , reclamantul a arătat că a fost beneficiarul unei pensii de invaliditate gradul 3, ulterior starea de sănătate înrăutățindu-i-se , prin decizia 199093/19.12.2013 i-a fost schimbat gradul de handicap din 3 în 2 și astfel i s-au diminuat drepturile de pensie ce i se cuveneau .
Menționează că la data de 14.03.2014 i s-a comunicat decizia nr. 199093 din 12.03.2014 privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale , apreciind-o nelegală și netemeinică întrucât i s-a încălcat dreptul de a încasa pensie raportat la gradul de invaliditate stabilit , pârâta reținându-i un debit in suma totala de 198 lei, ce rezulta din faptul ca in perioada 01.12.2013-28.02.2014 i s-au plătit in mod necuvenit drepturi bănești conform buletinului de calcul anexat si ca urmează recuperarea debitului.
În concluzie arată ca debitul stabilit nu are un just temei și răspunderea nu i se poate imputa .
În drept și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 153 lit.i) ; 154 alin.(1) din Legea 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, iar în dovedire a anexat copii după următoarele înscrisuri: cartea de identitate, decizia 199093 din 12.03.2014 , buletin de calcul , decizii privind acordarea pensiei de invaliditate, acte medicale.
În conformitate cu prevederile art. 223 Cod procedura civila, a solicitat judecarea cauzei si in lipsa.
Pârâtul CJT nu a formulat întâmpinare în cauză.
Analizând actele și lucrările din dosar, instanța reține:
Reclamantul OM este beneficiarul unei pensii de invaliditate gradul 3 , conform deciziei de pensie nr. 199093/2009 (fila 12), ulterior fiindu-i schimbat gradul de invaliditate din 3 în 2, potrivit deciziei cu același număr emisă la data de 19.12.2013 (fila 7) .
Odată cu trecerea de la gradul 3 la gradul 2 de invaliditate i s-au recalculat și drepturile de pensie , pârâta prin decizia 199093/19.12.2013, stabilindu-i drepturi mai mici de pensie , respectiv pensia fiindu-i diminuată de la suma de 421 lei la suma de 326 lei, decizie pe care reclamantul nu a contestat-o, astfel că, potrivit dispozițiilor art. 149 alin. 4 din Legea nr. 263/2010, deciziile de pensie necontestate sunt definitive.
Pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII TELEORMAN , având în vedere referatul Serviciului Plăți Prestații nr. 199093/24.02.2014, a emis decizia de debit cu același număr din data de 12.03.2014, constatând că s-au plătit necuvenit contestatorului, drepturi de pensie în sumă de 198 lei, pe perioada 01.12.2013-28.02.2014 , întrucât a încasat drepturile de pensie stabilite conform deciziei de pensie anterioare celei în plată, decizia de pensie prin care i s-a stabilit gradul de invaliditate 3 și nu cele stabilite conform deciziei emise la data de 19.12.2013.
Potrivit dispozițiilor art. 179 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, sumele încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale se recuperează de la beneficiari în termenul general de prescripție de 3 ani, alin. (4) al aceluiași articol, sumele plătite necuvenit prin intermediul caselor teritoriale de pensii și al caselor de pensii sectoriale se recuperează de la beneficiari în baza deciziei casei respective, care constituie titlu executoriu.
Având în vedere faptul că, în urma emiterii deciziei de pensie nr. 199093/19.12.2013, s-a constat că reclamantul a încasat necuvenit suma de 198 lei, calculată potrivit art. 179 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, în mod corect pârâta a emis și decizia nr. 199093/12.03.2014 privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestații sociale, decizie care de asemenea este apreciată ca fiind legală și temeinică.
Recuperarea sumelor încasate necuvenit nu este condiționată de lege de vinovăția beneficiarului de asigurări sociale, fiind o aplicație a principiului îmbogățirii fără justă cauză.
Astfel, în baza acestui principiu, cel căruia i s-a mărit patrimoniul fără existența unui temei juridic are obligația de a restitui, în limita creșterii patrimoniului său. Fiind vorba de un fapt juridic licit ca izvor de obligații, mărirea patrimoniului și obligația de restituire nu presupune vina celui care primește, fapt ce determină deosebirea esențială dintre această instituție și răspunderea civilă delictuală.
Dispozițiile art.107 din Legea nr.263/2010 nu pot fi interpretate în sensul stabilirii unei condiții suplimentare obligației de restituire a beneficiarului drepturilor de asigurări sociale încasate necuvenit, deoarece o astfel de interpretare ar fi contrară însăși esenței principiului îmbogățirii fără justă cauză, instituție care stă la baza recuperării acestor sume.
Mai mult, dispozițiile respective stabilesc instituția revizuirii drepturilor de pensie în situația în care se constată diferențe între sumele stabilite și/sau plătite și cele legal cuvenite, fără a avea legătură cu recuperarea sumelor încasate necuvenit, aspect ce este reglementat prin art. 179 alin. (1) din Legea nr.263/2010. Răspunderea celor vinovați la care face referire art.107 poate fi de natură civilă, disciplinară, contravențională sau penală, fără a împiedica recuperarea sumelor încasate necuvenit de la beneficiarul drepturilor de asigurări sociale, care și-a mărit patrimoniul cu aceste sume, fără a exista un temei legal.
În aceste condiții sunt aplicabile dispozițiile art. 179 alin. (1) din Legea nr.263/2010, pârâta emițând decizia de recuperare a debitului de 198 lei , reprezentând sume încasate necuvenit pentru perioada 01.12.2013-28.02.2014 , în limita termenului de prescripție extinctivă prevăzut de lege.
Fata de aceste dispoziții, având în vedere actele administrate în cauză, Tribunalul constată că decizia de stabilire a debitului a fost corect emisă.
Având în vedere considerentele de fapt și de drept reținute, Tribunalul va respinge, ca nefondată, contestația formulată de reclamant.
| ← FOND FUNCIAR. Jurisprudență Fondul funciar | AUTORIZAREA EXECUTĂRII OBLIGAŢIEI DE A FACE. Jurisprudență → |
|---|
