FOND FUNCIAR. Jurisprudență Fondul funciar
| Comentarii |
|
Tribunalul TELEORMAN Decizie nr. 231 din data de 13.08.2014
Prin decizia civilă nr. 231/13.08.2014, tribunalul a respins recursul declarat de recurentul-pârât CLFFI.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că, prin acțiunea civilă înregistrată sub nr.138/329/2013 la data de 19 ianuarie 2013, reclamanta DST, a chemat în judecată pe pârâții BV, CM, CD și BLL, moștenitori ai defunctului CM, CLI și CJT, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța, să constate nulitatea absolută titlului de proprietate nr.300447 din 27.10.2003 pentru suprafața de 3900 mp și a procesului verbal de punere în posesie a lui CM emis de CL, anularea hotărârii de validare emisă de comisia județeană, să constate dreptul său de administrare asupra terenului neproductiv, cu destinație forestieră, în suprafață de 3900 mp, situat în extravilanul comunei I, tarla 98, actual tarla 99/4, cu vecinătățile : : N - râul Olt, E - CI, S - dig Olt, V - CF, conform planului parcelar, teren care face obiectul titlului de proprietate nr.300447 a cărui nulitate absolută solicită să fie constatată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că reconstituirea dreptului de proprietate pe numele CM, s-a făcut pe terenul aparținând OS TM, teren situat tarlaua 98, actual tarla 99/4, conform Amenajamentului silvic din 1986 și în același condiții au fost emise și alte 41 titluri de proprietate, ce însumează toate o suprafață de 26,9 ha.
Prin urmare, reclamanta a susținut că reconstituirea dreptului de proprietate a fost făcută pentru o persoană neîndreptățită și că reconstituirea s-a făcut din terenul neproductiv, cu destinație forestieră, proprietatea RNP- ROMSILVA, administrată de DST - OSTM.
Reclamanta a mai arătat că prin Decretul prezidențial nr.309/31.12.1983 a fost aprobată scoaterea din fondul forestier național a unei suprafețe de aproximativ 360 ha, la nivelul județului T, pentru realizarea Complexului hidroenergetic TM - Nicopole, iar, în conformitate cu prevederile art.4 al acestui act normativ, terenurile ce au fost preluate s-au recuperat din terenurile neproductive, aflate în administrarea Consiliului Popular al județului T.
Astfel, prin decizia nr.308/29.10.1985, Consiliul Popular al județului T a transmis OSTM, în compensare, suprafața de 223 ha teren neproductiv, destinat împăduririi, din care suprafața de 56,95 ha teren în extravilanul comunei I.
Compensarea menționată a fost cuprinsă în amenajamentul silvic, privind delimitarea fondului forestier și stabilirea suprafețelor aflate în administrarea OSTM, încheindu-se în acest sens, procesul verbal nr.816/22.04.1986.
În acest mod, la data intrării în vigoare a Legii nr.18/1991, suprafața de teren pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate pe numele CM, era teren cu destinație forestieră, aparținând domeniului public al statului și aflat în administrarea DST - OSTM, în conformitate cu planul cadastral existent în anul 1986.
În prezent, terenul ce face obiectul titlului de proprietate este situat în tarlaua 99/4 fostă tarla 98, fapt confirmat prin adresa nr.4233/27.05.2011 emisă de Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară T, în care se menționează că nu se cunosc cauzele pentru care s-a procedat la reparcelarea tarlalei 98.
Reclamanta a precizat că totalitatea pădurilor, a terenurilor destinate împăduririi, a celor care servesc nevoile de cultură, producție sau administrație silvică, a iazurilor, a albiilor sau pâraielor, a altor terenuri cu destinație forestieră și neproductive, cuprinse în amenajamentele silvice, la data de 01.01.1990, sunt terenuri care aparțin RNP Romsilva și subunităților sale.
În drept și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legii nr.18/1991, Codului Silvic, legii nr.213/1998, Legii nr.241/2003 și HG nr.1105/2003.
A anexat acțiunii (în copie) înscrisuri.
Primăria comunei I, jud. T, la data de 6 martie 2013 a solicitat să se constate perimarea acțiunii privind constatarea dreptului de administrare al reclamantei asupra terenului de 3900 mp, (fila 154) respectiv al anulării titlului de proprietate, existând deja o hotărâre în acest sens în dosar nr.1942/329/2011, soluționat la Judecătoria TM, prin care a fost respinsă cererea DST asupra anulării unui număr de 42 titluri de proprietate, motivat de excepția perimării invocate din oficiu de instanță.
La data de 9 mai 2013 Comisia locală de fond funciar, comunică că pârâtul CM nu a deținut nicio suprafață de pădure, conform registrului agricol din anii 1959-1963, vol.IV, fila 120, în baza căruia s-a făcut reconstituirea dreptului de proprietate, fiindu-i reconstituită suprafața de 0,71 ha teren neproductiv conform anexei nr.2a neproductiv a satului Islaz, poziția nr.245/694. Precizează că titlul în litigiu a fost emis parțial pe suprafața de teren neproductiv și nu de pădure, având la bază procesul verbal de punere în posesie și schițele aferente, care au fost înaintate la acea dată la OCPI T/Comisia Județeană de fond funciar, în vederea scrierii titlului de proprietate.
Anexează anexa nr.2a neproductiv și copie registru agricol din anii 1959-1963, vol.IV, fila 120.
Primăria comunei I, jud. T, la data de 13 noiembrie 2013 comunică prin adresa nr.14374, extras din registrul de botez privind pe CM.
În ședința din 22 noiembrie 2013, instanța dispune introducerea în cauză a moștenitorilor defunctului.
La data de 29 noiembrie 2013 reclamanta DST formulează cerere precizatoare, prin care solicită chemarea în judecată a moștenitorilor defunctului, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța, să constate nulitatea absolută titlului de proprietate nr.300447 din 27.10.2003 pentru suprafața de 3900 mp și a procesului verbal de punere în posesie a lui CM emis de Comisia Locală, anularea hotărârii de validare emisă de comisia județeană, să constate dreptul său de administrare asupra terenului neproductiv, cu destinație forestieră, în suprafață de 3900 mp, situat în extravilanul comunei I, tarla 98, actual tarla 99/4, cu vecinătățile : N - râul Olt, E - CI, S - dig Olt, V - CF, conform planului parcelar, teren care face obiectul titlului de proprietate nr.300447 a cărui nulitate absolută solicită să fie constatată.
În motivare aduce aceleași argumente din cererea principală.
Instanța în temeiul dispozițiilor art.248 alin.4 Cod procedură civilă, a dispus unirea cu fondul cauzei a excepției invocate de pârâta Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor a comunei I, jud. T.
Din oficiu, instanța a dispus efectuarea unei expertize topografice ce a fost efectuată în cauză, de expert BM.
Prin sentința civilă nr. 182 din 21 martie 2014, Judecătoria TM a respins ca neîntemeiată excepția invocată de pârâta CLI privind perimarea acțiunii.
A admis acțiunea civilă formulată de reclamanta DST, împotriva pârâților.
A constatat dreptul de administrare al reclamantei asupra terenului neproductiv, cu destinație forestieră, în suprafață de 9600 mp, situat în extravilanul comunei I, tarla 98, actual tarla 99/4 conform planului parcelar, având următoarele vecinătăți : N - râul Olt, E - CI, S - dig Olt, V - CF. A constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate nr.300447 emis la data de 27.10.2003 de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, pe baza propunerilor făcute de Comisia locală I, a procesului verbal de punere în posesie nr.245 emis de Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor a comunei I, județul T și a hotărârii care a stat la baza emiterii titlului de proprietate nr.300447 emisă de Comisia Județeană T.
A obligat pe pârâta CLI, să plătească reclamantei suma de 400 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că excepția privind perimarea acțiunii este neîntemeiată, fiind nerelevantă, sub aspectul excepției, împrejurarea că prin hotărârea dată în dosarul nr. 1942/329/2011 s-a respins acțiunea reclamantei.
Pe fondul pricinii, a reținut că suprafața de teren preluată în compensare, în baza deciziei fostului Consiliu Popular al Județului T, face parte din domeniul public iar, potrivit art.5 și 35 din Legea nr.18/1991, terenurile care figurează în amenajamentele silvice până la 1 ianuarie 1990 (cum este cazul în speță) sunt proprietate de stat, fiind deci inalienabile, insesizabile și imprescriptibile, astfel că acestea nu pot fi trecute în circuitul civil decât în baza unor legi speciale.
O astfel de lege specială, este Legea nr.18/1991, care permite restituirea unor terenuri ocupate cu păduri sau vegetație forestieră, ce constituie obiect al proprietății publice, dar cu respectarea legii, respectiv a dispozițiilor art.45 din Legea nr.18/1991, ce au semnificația scoaterii prealabile a acestor terenuri din domeniul public.
Conform dispozițiilor art. 45 alin.1 din Legea nr.18/1991, persoanele fizice sau, după caz, moștenitorii acestora, ale căror terenuri cu vegetație forestieră, păduri, zăvoaie, stufărișuri, pășuni și fânețe împădurite au trecut în proprietatea statului, prin efectul unor acte normative speciale, pot cere reconstituirea dreptului de proprietate.
Din aceste dispoziții legale reiese că o condiție pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra unor terenuri ce fac parte din fondul forestier național este ca persoana solicitantă să facă dovada că ea sau autorul ei a deținut în proprietate teren cu destinațiile enumerate în art.45 alin.1din Legea 18/1991, și că acestea au fost preluate de către stat.
A apreciat că din înscrisurile aflate la dosar nu rezultă că defunctul CM ar fi deținut în proprietate terenul în litigiu, respectiv, că suprafața de teren primită în administrare de către reclamantă, ar fi fost preluată de cooperativa agricolă I.
A concluzionat prima instanță că reconstituirea dreptului de proprietate pe numele defunctului CM, ai cărui moștenitori sunt pârâții din cauză, s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor legale, așa încât acțiunea a fost găsită întemeiată.
Față de prevederile art. 455 Cod Procedură Civilă, a reținut culpa procesuală a pârâtei Comisia Locală I, pe care a obligat-o la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel apelanta-pârâtă CLI, aceasta criticând sentința , ca netemeinică și nelegală.
În ședința publică din data de 13 august 2014, tribunalul a stabilit, față de data introducerii acțiunii: 19 ianuarie 2013 și dispozițiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/ 2012, că sunt aplicabile dispozițiile Codului de Procedură Civilă 1865, respectiv, că sentința atacată este supusă recursului, față de obiectul pricinii și prevederile Legii nr. 247/2005.
A motivat recurenta-pârâtă că, în mod greșit, prima instanță a reținut că terenul în litigiu face parte din domeniul public potrivit art. 5 și 35 din Legea nr. 18/1991.
Sub acest aspect a susținut că la data de 1 ianuarie 1991, terenul defunctului CM, în suprafață de 3900 m.p. se afla în folosința cooperativei de producție I, sentința fiind dată cu încălcarea disp. art. 8 și 11 alin. (3) din Legea nr. 18/1991.
În fine, a motivat că, în mod eronat prima instanță a constatat dreptul de administrare al intimatei-reclamante asupra terenului în suprafață de 9600m.p., deși titlul de proprietate a cărui anulare se solicită, a fost emis pentru suprafața de 3600m.p..
În drept, recursul va fi încadrat în prevederile art. 304 pct. 9 Cod Procedură Civilă.
Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Tribunalul, analizând legalitatea și temeinicia hotărârii, constată recursul nefondat.
Cum a reținut și prima instanță, terenul în litigiu aparține domeniului public potrivit art. 5 raportat la art. 35 din Legea nr. 18/1991.
Astfel, suplinind motivarea fondului, urmare a Decretului nr. 309/31.12.1983 al fostului Consiliu de Stat, prin Decizia nr. 308/29.10.1985 a fostului Consiliu Popular al județului T ( filele 8-9 Dosar fond vol. I), s-a transmis din administrarea birourilor consiliilor populare comunale, în administrarea Inspectoratului Silvic Județean T - Domeniul Silvic TM, suprafața totală de 223 ha teren, din care 56,95 ha pe raza comunei I. Din decizia nr. 308/29.10.1985 rezultă că terenurile transmise în administrare au fost identificate conform planurilor parcelare.
Totodată, prin procesul-verbal din data de 21.04.1986 (filele 30-36 Dosar fond vol.I), s-a delimitat fondul forestier, s-au stabilit suprafețele de teren date în administrare, pe baza planurilor din dotarea Ministerului Silviculturii și a planurilor cadastrale OCOTA, terenurile fiind înscrise în amenajamentele forestiere, cum rezultă din înscrisurile aflate la filele 11-12, 16-29, 97-99 Dosar fond vol. I.
De asemenea, potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză (filele 27-32 Dosar fond vol. II) și la care părțile nu au formulat obiecțiuni, terenul în suprafață de 3600m.p., pentru care s-a emis titlul de proprietate nr. 300447/27.10.2003, este cuprins în amenajamentele silvice și, ca atare, face parte din terenul primit în administrare de către intimata-reclamantă.
Făcându-se dovada că terenul este înregistrat în amenajamentele silvice, regimul juridic al acestuia este stabilit de art. 35 alin. (1) din Legea nr. 18/1991, fiind teren proprietatea statului și nu teren aflat la dispoziția Comisiei locale, în vederea reconstituirii dreptului de proprietate.
Ca atare, susținerile apelantei-pârâte, potrivit cărora reconstituirea dreptului de proprietate pe numele defunctului CM s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art. 8 și 11 alin.(3) din Legea nr. 18/1991, sunt nefondate.
În ce privește mențiunea din dispozitivul sentinței recurate referitoare la suprafața de teren de 9600 m.p., aceasta reprezintă o eroare materială ce poate fi îndreptată în condițiile art. 281 Cod Procedură Civilă, și nu pe calea recursului.
Aceasta întrucât în minuta sentinței (fila 41 Dosar fond) este trecută suprafața de 3600 m.p., teren pentru care s-a eliberat titlul de proprietate nr. 300447/27.10.2003 (fila 142 Dosar fond vol. I), a cărui nulitate s-a constatat. Și în raportul de expertiză, suprafața menționată de expert este tot de 3600 m.p., individualizată prin tarla și vecinătăți ce se regăsesc și în dispozitivul sentinței.
În consecință, recursul a fost respins, ca nefondat.
| ← 4. Acţiune în restituire garanţie materială. Calitatea de... | Acţiune în anulare decizie stabilire debit. Prestaţii de... → |
|---|
