AUTORIZAREA EXECUTĂRII OBLIGAŢIEI DE A FACE. Jurisprudență
| Comentarii |
|
Tribunalul TELEORMAN Decizie nr. 275 din data de 23.07.2014
Prin decizia civilă nr. 275/23.07.2014, tribunalul a admis apelurile declarate de apelanții RM și RTM și a schimbat, în tot, sentința apelată, respingând ca rămasă fără obiect acțiunea formulată de intimata-reclamantă P SG împotriva pârâtului RM pentru desființarea construcției; a respins ca nefondată cererea de intervenție formulată de intervenientul RM; a obligat pe apelantul-intervenient RM la 20 lei taxă judiciară de timbru pentru cererea de intervenție formulată la instanța de fond.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că prin acțiunea înregistrată sub nr. 1655/292 din data de 10 aprilie 2013 pe rolul Judecătoriei RV, reclamanta P SG, prin primar l-a chemat în judecată pe pârâtul RTM, solicitând instanței ca, prin sentința ce o va pronunța, să dispună desființarea construcțiilor ilegale realizate de acesta în comuna SG.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că verificând documentele existente la sediul primăriei și în teren s-a constatat că pârâtul a obținut certificatul de urbanism nr. 12/21.05.2001 privind construirea unei locuințe P + 1E, însă nu a mai continuat demersurile pentru obținerea autorizației de construire, edificând fără autorizație.
A mai arătat că în urma mai multor sesizări făcute de fratele pârâtului, RM s-a procedat la sancționarea contravențională a acestuia în baza procesului verbal de contravenție nr. 2/15.10.2010, fixându-se termen de intrare în legalitate 31.03.2011, termen necontestat de către pârât.
Reclamanta a mai menționat că până la data formulării acțiunii nu a adus la îndeplinire măsura dispusă prin actul de constatare, motiv pentru care a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună desființarea construcțiilor executate nelegal și aducerea terenului la starea inițială pe cheltuiala pârâtului.
În drept, au fost invocate disp. art. 32 alin. 1 lit. b din Legea 50/1991 republicată în 2004 cu modificările ulterioare.
În dovedire au fost depuse înscrisuri, în copie: certificat de urbanism nr. 12/2001 și proces verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 2/15.10.2010.
La data de 12 iunie 2013 pârâtul a depus cerere de amânare pentru lipsă apărare. A mai arătat în cerere că în anul 2001 a obținut toate avizele necesare pentru construirea unei locuințe P+1, dus dosarul la primărie, la inspectorul în construcții, numitul PD, pentru a-l aviza. Acesta i-a spus că totul este în regulă și că îi mai trebuie autorizația de construcție, cerându-i suma de 1000.000 lei pentru a-i fi eliberată și pe care i-a plătit-o în aceeași zi în prezența viceprimarului PM, actual primar.
A mai arătat că în anul 2011 în urma unui control de la Construcția de Stat A a aflat că nu i s-a eliberat autorizația de construcție, dosarul stând la primărie timp de 10 ani, fiind amendat cu suma de 1000 lei.
Pârâtul a mai menționat că în data de 27 mai 2013 a depus plângere penală împotriva numitului PD pentru înșelăciune și abuz în serviciu la Parchetul de pe lângă Judecătoria RV.
Pârâtul a depus un set de înscrisuri, copii de pe acestea fiind comunicate și reclamantei.
La data de 31 iulie 2013 reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea plângerii pârâtului împotriva acțiunii de demolare a construcțiilor realizate de către acesta fără autorizație de construire conform Legii 50/2001.
A arătat că în urma controlului efectuat cu organele de control ale Inspecției de Stat în Construcții T s-a constatat că pârâtul nu are autorizație de construire pentru locuința P+M pe care a realizat-o. Astfel, prin procesul verbal nr. 2/15.10.2010, pârâtul a fost sancționat cu amendă în sumă de 1000 lei și s-au dispus ca măsuri intrarea în legalitate până la data de 31 martie 2011.
Pârâtul nu a contestat în termenul legal și nici ulterior procesul verbal cu care a fost sancționat pentru nerespectarea Legii 50/1991 și nu a luat nici o măsură pentru a intra în legalitate cu privire la această construcție.
S-as mai arătat că pârâtul a obținut certificatul de urbanism în anul 2001, însă nu s-a mai prezentat pentru a depune documentația completă în vederea obținerii autorizației de construire.
Conform prevederilor Legii 50/1991 solicitantul are obligația de a depune proiectul tehnic de detalii și execuție (documentația) în dublu exemplar împreună cu avizele solicitate prin certificatul de urbanism, să achite taxele legale de eliberare a autorizației, lucru pe care pârâtul nu l-a făcut. Acest aspect rezultă și din faptul că pârâtul a depus o serie de documente semnate pentru conformitate, documente care se află în posesia pârâtului. Aceste documente trebuiau depuse și înregistrate la primărie , iar în urma verificărilor efectuate acestea nu se aflau în arhiva instituției.
S-a solicitat a se verifica următoarele documente din dosar: anexa depusă la cererea pentru certificatul de urbanism care de fapt este anexa la cererea de eliberare a autorizației de construire, avizele, autorizație de construire (formular în alb), un memoriu general care se depune la certificatul de urbanism și care nu corespunde cu memoriul pentru eliberarea autorizației de construire unde 4ste necesar memoriu tehnic de detalii și execuție.
În urma verificării registrelor de intrare - ieșire a documentelor nu se regăsește cererea depusă de pârât prin care să solicite eliberarea autorizației de construire.
În concluzie, reclamanta a solicitat respingerea cererii pârâtului.
La data de 21 august 2013 intervenientul RM a formulat cerere de intervenție în interes propriu, solicitând obligarea pârâtului RM să desființeze construcțiile: grajduri de animale și garaj, construite ilegal fără autorizații de construcție și amplasate ilegal pe terenul intravilan ce îi aparține, teren ce se învecinează cu terenul ce i l-a dat acestuia fără nici un ban, iar acest teren în suprafață de 1913 m.p. îl deține în baza contractului de arendă înregistrat la P SG, județul T, la nr. 284/04.10.2012, teren de la RT.
Cu toate că deține legal acest teren din anul 2012, când a intrat în posesia terenului prin contractul menționat și când a mers să îl lucreze l-a găsit ocupat pe lângă construcții, cu furaje, gunoaie de grajd, iar pârâtul l-a amenințat cu acte de violență, motiv pentru care apelează la lege să îl oblige să-i elibereze terenul și să îl poată lucra așa cum dorește. A solicitat cheltuieli de judecată.
În motivare, intervenientul a arătat că la data de 01 august 2012 a încheiat contractul de arendă înregistrat cu nr. 284 la P SG, pentru suprafața de 1913 m.p. teren intravilan, deținut în baza titlului de proprietate nr. 7101397/10.07.2009 pe numele RA, mama numitului RT, singurul moștenitor în viață, de la care a primit terenul în arendă, iar pârâtul nu are niciun drept legitim asupra acestei suprafețe de teren pe care în mod abuziv și încălcând toate drepturile lui și prin amenințări cu moartea, acesta refuză să îl elibereze și să-și demoleze construcțiile ilegale, la cererea lui cât și a numitului RT, arendatorul.
Intervenientul a invocat disp. art. 49 și art. 50 Cod procedură civilă.
A anexat cererii sale un set de înscrisuri.
La termenul de judecată din 21 august 2013 a fost prezent intervenientul căruia i s-a pus în vedere să timbreze cererea de intervenție.
Intervenientul nu a timbrat însă cererea de intervenție, iar prin încheierea de ședință din 18 septembrie 2013, instanța a pus în discuția părților excepția de netimbrare a cererii de intervenție, excepție pe care a admis-o, astfel încât nu s-a mai pus în discuție admisibilitatea în principiu a cererii.
Prin sentința civilă nr. 3186 din 14 decembrie 2013 pronunțată de Judecătoria RV s-a admis acțiunea formulată de reclamantă, dispunându-se desființarea construcției (P+1) realizate nelegal de către pârât pe terenul în suprafață de 900 m.p., situat în comuna SG, județul T, cu vecinii: N- PA, S - Drum comuna, E - RA, V - Drum comunal, până la data de 01 aprilie 2014.
S-a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că pârâtul este proprietarul terenului intravilan curți - construcții în suprafață de 900 m.p., situat în comuna SG, județul T, conform contractului de vânzare - cumpărare autentificat prin încheierea nr. 2567/8.09.2000 la BNP MB.
A mai reținut că la dosar se află o copie a certificatului de urbanism nr. 12 din 21 mai 2001 obținut de pârâ , în urma cererii formulată la P SGi, pentru construcția unei locuințe pe terenul proprietatea sa, certificat din care rezultă că pârâtul urma să obțină avizele și autorizația de construire.
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 2 încheiat la 15.10.2010 de către P SG, petentul a fost sancționat, conform prevederilor Legii 50/1991, cu amendă contravențională în sumă de 1000 lei și a fost obligat să intre în legalitate prin obținerea autorizației de construire, stabilindu-se ca termen de îndeplinire a acestei obligații, data de 31 martie 2011, reținându-se în urma controlului efectuat existența unei construcții P+1, fără autorizație de construire. Procesul verbal de constatare a contravenției nu a fost contestat de către pârât, însă nici măsurile dispuse nu au fost îndeplinite, motiv pentru care reclamanta a solicitat desființarea construcțiilor realizate fără autorizație.
Pârâtul a susținut, în timpul procesului, că a depus documentația necesară obținerii autorizației, dar a fost înșelat de un lucrător din cadrul primăriei (PD) împotriva căruia a formulat plângere penală.
Din adresa nr. 400960/30.10.2013 a Secției nr. 5 Poliție Rurală D rezultă că dosarul penal nr. 1335/P/2013 privindu-l pe PD a fost înaintat Parchetului de pe lângă Judecătoria RV, cu propunerea de a nu se începe urmărirea penală, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 246 și 215 Cod penal.
Pârâtul nu a făcut dovada că a înregistrat la P SG o cerere de eliberare a autorizației de construire, așa cum a susținut prin notele scrise depuse la dosarul cauzei și nici că a făcut alte demersuri pentru a intra în legalitate.
Conform art. 32 alin. 1 lit. b din Legea 50/1991 în cazul în care persoana sancționată contravențional nu s-a conformat în termen celor dispuse prin procesul verbal de constatare a contravenției, organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanța judecătorească, pentru a dispune desființarea construcției realizate nelegal.
Reținând că pârâtul a construit o locuință P+1, pe terenul în suprafață de 900 m.p., situat în comuna SG, județul T, cu vecinii: N - PA, S - Drum comunal, E - RA, V - Drum comunal, fără a avea autorizației de construire, în baza textului de lege menționat, instanța de fond a admis cererea și a dispus desființarea a construcției realizate nelegal, până la data de 01 aprilie 2014 (termen stabilit conform art. 31 alin. 2 din Legea 50/1991).
Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termen, pârâtul și intervenientul, care au formulat critici pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin apelul declarat, apelantul pârât RM a criticat faptul că instanța de fond nu a ținut seama de faptul că a depus certificatul de urbanism eliberat în anul 2001 însoțit de toate documentația tehnică, înscrisuri care au fost depuse la P SG în vederea obținerii autorizației de construire și că a fost indus în eroare cu privire la emiterea autorizației de către funcționarul primăriei, numitul PD.
Apelantul a mai susținut că întrucât imobilul pentru care s-a reținut că nu are autorizație este singura sa casă, unde locuiește împreună cu familia, a efectuat din nou demersuri în vederea obținerii autorizației de construire, deși se consideră nedreptățit.
A solicitat schimbarea sentinței instanței de fond, în sensul respingerii acțiunii formulate.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 466 și urm. C. proc. civ.
Prin apelul declarat, intervenientul RM a solicitat desființarea sentinței instanței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru a se dispune desființarea lucrărilor construite ilegal de către pârât pe terenul care-i aparține.
A motivat că instanța de fond nu i-a pus în vedere cuantumul taxei de timbru pe care trebuie să o achite pentru cererea de intervenție pe care a formulat-o, fiind astfel nedreptățit.
Apelantul a mai susținut că RM a fost sancționat după ce a fost nevoit să formuleze mai multe petiții către P SG, care l-a sancționat contravențional numai pentru edificarea fără autorizație a construcției -vilă-, fără să țină seama că a realizat celelalte dependințe pe terenul proprietatea sa.
Prin adresa nr. 1504 din 9 aprilie 2014, intimata reclamantă P SG a solicitat respingerea ca nefondat a apelului declarat de intervenientul RM, menționând că din contractul de arendă depus de acesta nu rezultă care este data încheierii și durata, iar titularul terenului în litigiu este numita RA care este decedată și a cărei succesiune nu s-a dezbătut.
A anexat, înscrisuri, în copie xerox.
La data de 7 aprilie 2014, RM a depus întâmpinare la apelul declarat de apelantul RM, solicitând respingerea acestuia, arătând în esență că terenul pe care a edificat construcția a cărei demolare se solicită i-a fost dat în folosință de către bunica sa RA, care ulterior a decedat și a cărei succesiune nu a fost dezbătută.
A mai menționat că la data de 30 ianuarie 2014 P SG i-a eliberat certificat de urbanism în vederea obținerii autorizației de construire pentru locuința sa P+1, iar la data de 2.04.2014 a obținut contract de proiectare.
La data de 25 aprilie 2014, apelantul RM a formulat răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea apărărilor formulate de apelantul RM.
Referitor la adresa nr. 284 din 7.04.2014 emisă de P SG a menționat că susținerile acesteia nu sunt întemeiate, contractul de arendă fiind perfect legal.
La termenul de judecată din 4 iunie 2014, apelantul RM a depus în copie xerox, autorizația de construire nr. 3 din 27.05.2014 eliberată de P SG.
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în raport de criticile și apărările formulate, prin prisma dispozițiilor legale aplicabile, tribunalul, va admite apelurile declarate, pentru considerentele care vor succede.
În ce privește apelul declarat de pârâtul RM, instanța de apel, apreciază că este întemeiat, având în vedere că acesta a depus în apel, autorizația de construire nr. 3 din 27.05.2014 eliberată de P SG, care atestă intrarea în legalitate a acestuia cu privire la locuința acestuia parter+ etaj situată în comuna SG, județul T.
Întrucât prin sentința instanței de fond s-a dispus desființarea construcției (P+1) realizată nelegal de către pârât, iar acesta a făcut dovada că a intrat în legalitate prin obținerea autorizația de construire nr. 3 din 27.05.2014, nu mai există temei pentru menținerea măsurii dispusă, astfel că, acțiunea formulată de reclamantă a rămas fără obiect.
În ce privește apelul declarat de apelantul RM, prin care acesta a criticat faptul că instanța de fond a dispus anularea ca netimbrată a cererii de intervenție, se constată că este întemeiat.
Prin încheierea de ședință din data de 21 august 2014, rezultă că instanța de fond a dispus ca intervenientul să timbreze cererea de intervenție formulată, fără a preciza cuantumul sumei, iar la termenul de judecată din data de 18 septembrie 2014 a dispus anularea cererii ca netimbrată.
Întrucât instanța nu a precizat în concret taxa de timbru datorată de intervenient, instanța în mod nelegal a dispus anularea cererii de intervenție ca netimbrată.
În ce privește fondul cererii de intervenție, se apreciază că nu este întemeiată, urmând a fi respinsă.
Prin cererea formulată la data de 21.08.2013, intervenientul RM a solicitat desființarea construcțiilor realizate fără autorizație de construcție de către pârât pe terenul deținut în baza contractului de arendă încheiat la data de 1.08.2012 cu tatăl său RT.
Din contractul de arendă de care se prevalează intervenientul, rezultă că terenul care face obiectul acestuia este deținut în baza titlului de proprietate nr. 7101397/2009.
Întrucât titlul de proprietate este emis pe numele numitei RA, iar în cauză nu s-a făcut dovada că pârâtul a construit pe terenul deținut legal de către intervenient, cererea de intervenție este nefondată.
Pe de altă parte, pârâtul a obținut autorizație de construire pentru construcțiile edificate pe terenul respectiv, astfel că, nu există temei pentru demolarea acestora.
Prin urmare, în baza art. 480 alin.2 C. proc.civ. apelurile declarate au fost admise, în sensul celor de mai sus.
| ← Acţiune în anulare decizie stabilire debit. Prestaţii de... | PARTAJ BUNURI COMUNE. Jurisprudență Partaj → |
|---|
