Acţiune în constatare
| Comentarii |
|
Tribunalul GORJ Sentinţă civilă nr. 1083/2015 din data de 05.03.2015
Dosar nr.
Cod operator 2443/2442
R O M Â N I A
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINTA Nr. 1083/2015
Ședința publică de la 05 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Asistent judiciar
Asistent judiciar
Grefier
Pe rol fiind judecarea acțiunii formulate de reclamantul R V, în contradictoriu cu intimata S.C. C E O S.A. , având ca obiect, acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul, asistat de avocat U M și consilier juridic A L, pentru pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care, constatând că nu mai sunt alte cereri, cauza fiind în stare de judecată, s-a acordat cuvântul cu privire la excepția tardivității introducerii acțiunii, excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă și autorității de lucru judecat, precum și pe fondul cauzei.
Avocat U M, pentru reclamant, a solicitat respingerea excepțiilor invocate și admiterea acțiunii cu cheltuieli de judecată.
Consilier juridic A L, pentru pârâtă, a solicitat admiterea excepțiilor invovate și pe fondul cauzei respingerea acțiunii, conform motivelor expuse prin întâmpinare.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr., reclamantul R V a chemat în judecată intimata S.C. C E O S.A., solicitând instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța, să constate că în perioadele 01.04.2001-01.01.2002 și 01.01.2003-01.04.2008, reclamantul a lucrat în cadrul pârâtei în condiții deosebite de muncă, în procent de 100%, să fie obligată pârâta să-i elibereze o adeverință în acest sens, precum și obligarea acesteia la plata contribuțiilor de asigurări sociale către bugetul de stat, aferente condițiilor de muncă menționate.
De asemenea, s-a mai solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în acest proces.
În motivarea acțiunii s-a arătat că reclamantul a fost salariatul pârâtei din anul 1972 până în anul 2011, având profesia de maistru electrician.
S-a învederat că, în perioada anterioară anului 1992 până în anul 2001, în anul 2002, precum și după 01.04.2008, reclamantul a lucrat în cadrul pârâtei în condiții deosebite de muncă, grupa a II-a de muncă în procent de 100%, fiindu-i consemnate în carnetul de muncă. Cu privire la perioadele solicitate, deși reclamantul a lucrat în aceleași condiții de muncă, în același loc de muncă, condițiile de muncă solicitate nu i-au fost recunoscute.
S-a mai arătat că în acest mod s-a realizat un abuz, prin recunoașterea doar parțială a condițiilor deosebite de muncă, pentru anumite perioade, fapt care afectează reclamantul. Că, pârâta a cordat condiții de muncă în mod preferențial,doar unora dintre angajați, prin achiesarae în fața instanței de judecată.
În susținerea pretențiilor invocate prin acțiune, au mai fost invocate prevederile Legii nr. 19/2000, Ordinul nr.50/1990, HG Nnr.261/2001 și HG nr.1025/2013.
În dovedire a depus la dosar copia carnetului de muncă, Decizia nr.176432/04.10.2011 a CJP Gorj, adeverinta nr.3688/2011, adeverința nr.905/2011, sentința nr.189/2010 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr....., avize emise de ITM G pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care au invocat excepția autorității de lucru judecat de inadmisibilitate a acțiunii, pe fond solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată ( filele 52-55).
S-a invocat faptul că operațiunea de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite se face după o anumită metodologie, prevăzută l art. 3 din H.G. 261/2001, procedură care este strictă, trebuie parcursă anterior încadrării în condiții deosebite de muncă.
S-a învederat că la evaluarea și stabilirea locurilor de muncă, în condiții deosebite și a listei salariaților care își desfășoară activitatea în aceste condiții, participă nemijlocit și sindicatul reprezentativ, care a semnat toate documentele și le-a însușit, fără obiecțiuni. În acest sens au fost invocate prevederile art. 4 din H.G. 246/2007.
Că, acordul părților, respectiv administrație și sindicate, se regăsește în contractul colectiv de muncă pe unitate și în actele adiționale, respectiv anexa 17, care cuprinde nominalizările, profesiile și locurile de muncă beneficiare de condiții deosebite, precum și procentul de acordare.
Analizând întregul probatoriu administrat în cauză, în raport de susținerile părților și dispozițiile legale aplicabile , instanța reține că acțiunea este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Reclamantul R V a fost salariatul pârâtei și a chemat în judecată intimata S.C. C E O S.A., solicitând să constate că în perioadele 01.04.2001-01.01.2002 și 01.01.2003-01.04.2008, reclamantul a lucrat în cadrul pârâtei în condiții deosebite de muncă, în procent de 100%, să fie obligată pârâta să-i elibereze o adeverință în acest sens, precum și obligarea acesteia la plata contribuțiilor de asigurări sociale către bugetul de stat, aferente condițiilor de muncă menționate.
Având în vedere faptul că pârâta a invocat prin întâmpinare excepția autorității de lucru judecat, în conformitate cu prevederile art. 248 alin.1 din Noul Cod de procedură civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură sau de fond, care fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
În consecință, instanța va analiza cu precădere excepția autorității de lucru judecat, invocată.
Prin sentința civilă nr.3744/20.09.2010, pronunțată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. a fost admisă acțiunea formulată de petentul S L"M"; E.M.C. R pentru petenții - membri de sindicat menționați în anexa la acțiune de la fila 19 și 20 din dosar, printre care și reclamantul, a fost obligată intimata să acorde salariaților - membri de sindicat grupa a II-a de muncă, pentru activitatea desfășurată în condiții deosebite de muncă, corespunzătoare acestei grupe de muncă, în perioadele menționate în raportul de expertiză întocmit în cauză de către expert D G(filele 277 - 307 din dosar) și a fost obligată intimata să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale salariaților - membri de sindicat, cu privire la grupa a II-a de muncă, conform celor menționate mai sus.
Împotriva acestei sentințe, pârâta a formulat recurs, iar prin Decizia nr.2183/31.03.2011, C de A C a admis recursul formulat, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare.
Prin sentința civilă nr.7137/20.10.2011, pronunțată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. a fost respinsă acțiunea formulată de către reclamanți.
Împotriva acestei sentințe s-a formulat recurs de către S L "M"; E.M.C. R, recursul fiind admis, casată sentința și trimisă spre rejudecare.
S-a format dosarul nr., sentința rămânând irevocabilă prin Decizia nr.9077/21.10.2013 a Cde A C în sensul respingerii acțiunii formulate de către reclamanți.
Perioada ce a făcut obiectul cererii formulate în dosarul nr., este anul 2002- anul 2008, pentru care reclamantul a solicitat acordarea grupei a II-a de muncă, pentru activitatea desfășurtă în condiții deosebite de muncă, corespunzătoare acestei grupe de muncă. Potrivit art. 430 al 1 si 2 din C. proc. civ: ";hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată. (2) Autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.";
In conformitate cu dispozițiile art. 431 C. proc. civ: (1) "nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect. (2) Oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă.";
Excepția autorității de lucru judecat este o excepție de fond, peremptorie și absolută, putând fi invocată de instanță sau de către părți, în orice stare a procesului (art. 432 Cod procedură civilă). În eventualitatea admiterii, duce la încetarea procesului, făcând de prisos cercetarea în fond a pricinii.
Așadar, pentru a exista autoritate de lucru judecat este necesar a exista tripla identitate de părți, obiect si cauză. In dosarul de față aceste condiții sunt îndeplinite.
Se retine astfel că, sentința nr.371527.06.2013, a rămas irevocabilă prin Decizia nr.9077/21.10.2013 a Ci de A C în sensul respingerii acțiunii formulate de către reclamanți.
În privința identității de obiect, se reține că obiectul acțiunii este reprezentat de pretenția concretă dedusă judecății, respectiv folosul urmărit de către reclamant prin introducerea acțiunii si dreptul subiectiv la care se refera obiectul material pretins. Identitatea de obiect poate fi totală sau parțiala.
În speță, există identitate de obiect între acțiunea de față si cea care a făcut obiectul dosarului nr. .Obiectul prezentei cereri de chemare in judecată îl constituie constatarea faptului că în perioadele 01.04.2001-01.01.2002 și 01.01.2003-01.04.2008, reclamantul a lucrat în cadrul pârâtei în condiții deosebite de muncă, în procent de 100%, să fie obligată pârâta să-i elibereze o adeverință în acest sens, precum și obligarea acesteia la plata contribuțiilor de asigurări sociale către bugetul de stat, aferente condițiilor de muncă menționate.
Din analiza actelor depuse în dosarul ( atașat la dosarul cauzei), fila 13 din dosar se reține faptul că reclamantul R V a solicitat drepturile aferente pentru luna ianuarie 2002, ianuarie 2003-decembrie 2007.
Față de aceste considerente, instanța constată că excepția autorității de lucru judecat, invocată de către pârâtă este întemeiată, astfel că o va admite și, în consecință, va respinge acțiunea pentru această perioada, împrejurare față de care este de prisos a se mai analiza fondul cauzei.
Referitor la prescripția dreptului material la acțiune și tardivității , invocate de pârâtă pe motiv că drepturile solicitate ar fi prescrise, în conformitate cu art.238 alin.2 din Codul muncii, instanța le apreciază ca fiind neîntemeiate, având în vedere că termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de art.283 alin.2 din Codul muncii (in forma în vigoare pentru perioada in litigiu) curge de la data nașterii dreptului la acțiune, iar, în speță, salariații nu au avut posibilitatea de a cunoaște mai devreme natura condițiilor de muncă în care au fost încadrați, decât in momentul în care au luat cunoștință de adeverințele privind datele necesare determinării stagiului de cotizare si punctajului mediu în vederea stabilirii pensiei, iar pârâta nu a făcut dovada ca au luat la cunoștință la o data anterioară.
În ce privește perioada 01.04.2001-01.01.2002 și perioada 01.01.2008-01.04.2008 instanța va respinge acțiunea acțiunea cu următoarea motivare:
Reclamantul a solicitat prin cererea de față reconstituirea procentului necesar încadrării în condiții deosebite de muncă.
Procedura încadrării în locurile cu condiții deosebite de muncă este reglementată prin Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, H.G. 261/2001 privind criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite și H.G. 246/2007 privind metodologia de reînnoire a avizelor de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite. În speță nu sunt aplicabile prevederile Ordinului 50/1990, invocat în cererea de chemare în judecată, care reglementează grupa a II -a de muncă, acesta fiind abrogat începând cu data de 01.04.2001, dată la care a intrat în vigoare Legea nr. 19/2000, care nu a mai prevăzut încadrarea în grupele de muncă I și II de muncă, ci în condiții deosebite și speciale.
Potrivit prevederilor art. 19 din Legea nr.19/2000, privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale :
"(1) În sensul prezentei legi, locurile de munca în condiții deosebite reprezintă acele locuri care, în mod permanent sau în anumite perioade, pot afecta esențial capacitatea de munca a asiguraților datorită gradului mare de expunere la risc.
(2) Criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de munca în condiții deosebite se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, pe baza propunerii comune a Ministerului Muncii și Protecției Sociale și a Ministerului Sănătății.
(3) Hotărârea Guvernului prevăzută la alin. (2) se va adopta în termen de 3 luni de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(4) Locurile de munca în condiții deosebite se stabilesc prin contractul colectiv de munca sau, în cazul în care nu se încheie contracte colective de munca, prin decizia organului de conducere legal constituit, cu respectarea criteriilor și metodologiei de încadrare prevăzute la alin. (2).
(5) Avizul inspectoratului teritorial de munca este obligatoriu pentru încadrarea locurilor de munca în condiții deosebite.";
În temeiul prevederilor art. 19 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, a fost adoptată H.G. 261/2001 privind criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite.
La art.10 din HG nr.261/2001 se prevede că "încadrarea tuturor categoriilor de salariați în locurile de muncă în condiții deosebite se face numai în cazul în care activitatea lor se desfășoară efectiv în aceste locuri de muncă potrivit programului normal de lucru";.
Potrivit prevederilor art.11 din H.G. nr.261/2001 "nominalizarea salariaților care își desfășoară activitatea în locurile de muncă în condiții deosebite potrivit art.10 se face de către angajator împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii";.
Conform art.17 din HG nr.261/2001 "expertizarea tehnică a locurilor de muncă în condiții deosebite se efectuează de angajator, inspectoratele teritoriale de muncă, Institutul Național de Cercetare - Dezvoltare pentru Protecția Muncii sau de alte organisme recunoscute de Ministerul Muncii și Solidarității Sociale";.
Ulterior a fost adoptată H.G. nr.246/2007, care la art.1 prevede că avizele de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, valabile până la data de 6 martie 2007 inclusiv, acordate în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 261/2001 privind criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, cu modificările și completările ulterioare, pot fi reînnoite potrivit metodologiei stabilite în cuprinsul acestei hotărâri.
Așadar, aceste dispoziții se referă la înnoirea avizelor deja existente și nu la obținerea unui aviz în scopul încadrării salariaților în condiții deosebite de muncă.
Această hotărâre prevede o procedură asemănătoare cu cea reglementată de H.G. nr.261/2001.
Astfel, conform prevederilor art.7 "încadrarea tuturor categoriilor de salariați în locurile de muncă în condiții deosebite se face în cazul în care activitatea acestora se desfășoară numai în aceste locuri de muncă, potrivit programului normal de lucru";.
La art.8 se prevede că "nominalizarea salariaților care își desfășoară activitatea în locurile de muncă în condiții deosebite se face de către angajator, împreună cu sindicatele reprezentative, potrivit legii, sau, după caz, cu reprezentanții salariaților, iar la art. 9 se prevede că " perioadele în care un salariat lucrează permanent în locuri de muncă în condiții deosebite se stabilesc prin decizie a angajatorului, prin care sunt reglementate atribuțiile de serviciu ce revin fiecărui salariat";.
De asemenea, conform prevederilor art. 10 H.G. nr.261/2001, perioada în care un salariat ce lucrează în locuri de muncă în condiții deosebite a fost în concediu de odihnă sau în incapacitate de muncă se consideră timp în care activitatea s-a desfășurat în condițiile locului de muncă în care lucra la data ivirii acestei situații.
Reiese deci, că pentru încadrarea unui loc de muncă în condiții deosebite, este necesară parcurgerea unei astfel de proceduri, procedură finalizată cu nominalizarea salariaților care își desfășoară activitatea în aceste condiții, nominalizare care se face de către angajator împreună cu sindicatele, și se consfințește prin încheierea contractelor de muncă la nivel de unitate cât și prin contractele de muncă individuale.
În speță, reclamantul a avut calitatea de angajat al societății S.C. C E EMC R și a ocupat posturile de conducător formație lucru și șef de schimb, așa cum rezultă din adeverințele depuse(fila 36, 37din dosar).
În speță, au fost nominalizate locurile de muncă ce se încadrează în condiții deosebite de muncă, de către angajator de comun acord cu sindicatul, fiind încheiat procesul-verbal nr.9535/25. 01. 2001, au fost efectuate determinările de noxe profesionale și, de asemenea, au fost obținute avizele de la I T de M 2033/28.12.2001, 18/05.01.2005, 3/23.07.2007, 595/16.02.2009 și 585/15.03.2010 pentru locurile de muncă încadrate in condiții deosebite.
Perioadele în care salariaților li s-a recunoscut desfășurarea activității în condiții deosebite de muncă rezultă din adeverințele eliberate de C J de P G privind perioada în care s-au virat contribuțiile de asigurări sociale pentru condiții deosebite de muncă sau condiții normale de muncă.
Așa cum rezultă din economia prevederilor Ordinului 340 din 4 mai 2001 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările si completările ulterioare, art.16 din Norme, stabilirea condițiilor deosebite de muncă fără respectarea criteriilor si metodologiei de încadrare prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 261/2001, fără avizul inspectoratului teritorial de munca prin care se dovedește încadrarea locurilor de munca in condiții deosebite, nu este permisă, cererea privind acordarea condițiilor deosebite de muncă apare ca neîntemeiată.
În ceea ce privește susținerea salariaților în sensul că, atâta timp cat salariații au beneficiat de grupa a II a de muncă la data intrării in vigoare a HG nr.261/2008, ar fi trebuit in mod direct, fără nici o procedură, să fie încadrați în condiții deosebite de muncă, aceasta nu este întemeiată.
Dispozițiile art.8 din HG 261/ 2001 nu permit încadrarea "în mod direct";a salariaților in categoria locurilor de muncă în condiții deosebite, în absenta avizului emis de ITM.
Necesitatea unui aviz si in ipoteza enunțată rezultă, cu claritate, din Ordinul nr. 352 din 7 mai 2001 pentru aprobarea Normelor de aplicare a Hotărârii Guvernului nr. 261/2001, anexa 2 la norme si anume " avizul se solicită în conformitate cu art. 7 din HG 261/2001 (au fost luate toate măsurile tehnico organizatorice de normalizare a condițiilor de muncă)"; sau " in conformitate cu art. 8 din HG 261 /2001 (s-au stabilit măsuri tehnico organizatorice pentru normalizare a condițiilor de muncă)"; .
În speță, perioada în litigiu, cu privire la condițiile de muncă în care salariatul din prezenta cauză și-a desfășurat activitatea sunt în concordanță cu prevederile contractelor colective de muncă, atât în actele adiționale la contractele individuale de muncă, cât și în contractele colective de muncă, locul de muncă și activitatea desfășurată de salariat sunt prevăzute în condiții normale de muncă. Încadrarea locurilor de muncă și activităților desfășurate de către salariați în condiții deosebite s-a efectuat de comun acord de către angajator și sindicat, conform prevederilor legale în vigoare, astfel că nu există motive de nulitate a clauzelor contractuale.
Rezultă așadar, în mod neechivoc, faptul că partenerii sociali sunt cei care nominalizează locurile care se încadrează în condiții deosebite de muncă și trebuie să întreprindă operațiunile necesare, iar instanța de judecată nu se poate substitui acestora ci poate să sancționeze nerespectarea dispozițiilor legale în cauză.
In condițiile în care legiuitorul a impus o procedură strictă de urmat pentru partenerii sociali în vederea încadrării în condiții deosebite, care nu a fost parcursă, încadrarea activității desfășurată într-o anumită perioadă în condiții deosebite nu se poate dispune de instanța de judecată, deoarece printr-o astfel de măsură s-ar eluda dispozițiile legale.
Se mai retine că nu este fondată cererea privind achitarea contribuțiilor in sistemul public de pensionare aferente condițiilor deosebite, deoarece, pentru perioadele pentru care nu s-a făcut încadrarea in condiții deosebite de muncă, după cum s-a și reținut, unitatea pârâta nu a obținut un aviz pentru încadrarea în condiții deosebite a locurilor de munca si meseriilor reclamanților, astfel că nu există temei legal pentru a stabili o atare obligație în sarcina angajatorului pârât, iar pentru perioadele in care încadrarea s-a făcut in condiții deosebite de muncă, din adeverințele de stagiu atașate la dosar rezultă că s-au întocmit declarații nominale în care s-au evidențiat perioadele lucrate in condiții deosebite, pentru situațiile în care nu au fost raportate astfel de condiții de muncă, legal încadrate, părțile interesate având posibilitatea să solicite obligarea angajatorului la depunerea declarațiilor nominale sau rectificative.
Aceasta soluție legislativă era prevăzută la data sesizării instanței, de Ordinului 340/ 2001, pct. A din Norme, art. 6 din Legea 19/ 2000, reluată fiind de Legea 263 /2010, art. 7, art. 10.
In accepțiunea legiuitorului, asigurarea evidentei nominale a asiguraților si a obligațiilor de plata către bugetul asigurărilor sociale de stat se realizează pe baza declarației nominale de asigurare.
Declarația nominală de asigurare constituie documentul pe baza căruia casele teritoriale de pensii, respectiv casele de pensii sectoriale competente stabilesc stagiul de cotizare in sistemul public de pensii si determina punctajul lunar al asiguratului, utilizate la stabilirea drepturilor de pensie.
Mai mult, depunerea acestor declarații presupune si achitarea CAS corespunzător sau a diferenței de la condiții normale la condiții deosebite, benevol sau prin executarea silită, la cererea casei de pensii.
Prin urmare, față de considerentele expuse, instanța urmează să respingă acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâtul C E O S.A., ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepțiile tardivității introducerii acțiunii și excepția prescripției invocate de către pârâtă.
Admite excepția autorității lucrului judecat pentru perioada 01.01.2003- decembrie 2007 și în consecință respinge acțiunea pentru această perioadă.
Respinge acțiunea formulată de către reclamantul R V, cu domiciliul ales în comuna, sat, jud., în contradictoriu cu intimata S.C. C EO S.A., cu sediul în str. nr., județul , pentru perioada 01.04.2001-01.01.2002 și 01.01.2008-01.04.2008, ca neîntemeiată .
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul Gorj.
Pronunțată în ședința publică din 05.03.2015 la Tribunalul Gorj
| ← Reconstituirea dreptului de proprietate legea 18/1991 | Acţiunea în anulare - Hotărâre AGEA → |
|---|
