Reconstituirea dreptului de proprietate legea 18/1991

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (II)

Tribunalul GORJ Decizie nr. 307/2015 din data de 11.03.2015

Puterea lucrului judecat art. 431 alin 2 C.proc.civ.

Așadar, se reține că, în contradictoriu cu moștenitoarele autorului defunct HI, ce ulterior au înstrăinat terenurile prin acte translative de proprietate intervenienților din cauza de față, reclamantul a solicitat nulitatea actelor primare de reconstituire și a titlului de proprietate pentru aceeași suprafață de teren situată în punctul P. pentru care în prezentul litigiu solicită obligarea celor două comisii la emiterea titlului de proprietate, stabilindu-se cu putere de lucru judecat că îndreptățit la reconstituire pentru această suprafață de teren este autorul HI și nu autoarea reclamantului sau reclamantul din cauza de față.

În aceste condiții, instanța nu mai poate reveni în cauza de față, fiind incidente dispozițiile art.431 alin.2 Cpr.civ., potrivit cu care oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă.

Astfel, în litigiile ce au fost amintite mai sus a fost cercetat definitiv și stabilit că persoana îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1089 mp situată în pct. P. este autorul HA. I și nu autoarea reclamantului. Având în vedere funcția și finalitatea puterii de lucru judecat, aceea de a asigura stabilitatea și siguranța circuitului civil, posibilitatea promovării unei a doua acțiuni nu este permisă nici măcar atunci când mijloacele de probă relevante ar fi descoperite ulterior unei judecăți revocabile. Altminteri, ar însemna ca judecățile să nu aibă finalitate, dacă s-ar recunoaște părților posibilitatea de a obține redeschiderea proceselor pe aspecte deja tranșate, pe motiv că dispun de alte mijloace de probă pentru a dovedi temeinicia pretențiilor.

La fundamentul acestui principiu se află imutabilitatea jurisdicțională, ceea ce înseamnă că ceea ce a fost deja tranșat de către instanță nu mai poate face obiectul reevaluării sau contestării ulterioare în instanță.

R O M Â N I A

TRIBUNALUL G

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 307/2015

Ședința publică din 11 martie 2015

Completul constituit din:

Președinte AES

Judecător ECP

Grefier VO

Pe rol fiind judecarea apelului declarat de apelantul reclamant TV împotriva sentinței civile nr.1714/12.11.2014 pronunțată de Judecătoria Motru în dosar nr. … și în contradictoriu cu intimatele Comisia Locală de Fond Funciar C. , Comisia Județeană de Fond Funciar G. și intimații intervenienți DM și DV.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelantul reclamant TV , asistat de avocat TM, intimații intervenienți DM și DV asistați de avocat CM, lipsă fiind intimatele Comisia Locală de Fond Funciar C și Comisia Județeană de Fond Funciar G.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care constatând apelul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.

Avocat TM pentru apelantul reclamant TVa solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței, pe fond admiterea acțiunii, să se dispună reconstituirea dreptului de proprietate și să fie obligate cele două comisii la întocmirea documentației, emiterea și eliberarea titlului de proprietate pentru suprafața de 1089 mp, precum și respingerea cererii de intervenție ca fiind lipsită de interes sau neîntemeiată.

În susținerea motivelor sale arată că intimații nu justifică interes în a interveni în prezenta cauză întrucât nu arată ce pretenții au față de reclamant și nici folosul acestei cereri. În susținerea cererii de intervenție invocă două contracte, unul de vânzare cumpărare și altul cu clauză de întreținere prin care a obținut proprietatea unor imobile ce nu fac obiect al cererii deduse judecății. Apreciază că sentința civilă nu este temeinică întrucât cu privire la admiterea cererii de intervenție nu au făcut dovada că sunt îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate, ci au dobândit de la CAP suprafața de 250 mp pentru edificarea unei case, iar în acel punct intervenienții nu puteau să aibă un alt teren. Mai arată că autorul intervenienților HI nu a cerut și nu a deținut teren așa cum rezultă din registrul agricol, autorul reclamantului a solicitat teren și a avut de asemenea teren în punctul toponimic în litigiu.

Mai susține că prin sentința civilă cu nr.1052/2013 s-a constatat nulitatea titlului de proprietate emis autorului HI, că intervenienții au formulat apel, însă acesta a fost respins.

Din raportul de expertiză efectuat în cauză rezultă că terenul în litigiu nu face parte din terenul ce a făcut obiectul celor două contracte, astfel că soluția primei instanțe referitoare la cererea de intervenție este hilară întrucât nu s-a acordat și nu s-a cerut nimic prin sentința pronunțată.

Reclamantului i s-a respins greșit acțiunea, acesta făcând dovada proprietății sale, terenul fiind înscris în registrul agricol, iar comisia locală a emis abuziv titlul de proprietate autorului intervenientului. Acest titlu nu mai există fiind anulat de instanța de judecată. Neîntemeiată este și susținerea intervenienților referitoare la împrejurarea că nu le este opozabilă sentința civilă pronunțată de instanța de fond în condițiile în care au formulat apel și a fost respins.

Astfel, titlul de proprietate eliberat autorului intervenienților este anulat în prezent, iar în aceste condiții nu au fost respectate de prima instanță efectele autorității de lucru judecat. Totodată, prima instanță nu a acordat nimic părților, însă respinge cererea principală. O dată cu anularea titlului de proprietatea au fost anulate și actele subsecvente. În concluzie solicită admiterea apelului, admiterea acțiunii și respingerea ca lipsită de interes a cererii de intervenție.

Avocat CM pentru intimații intervenienți DM și DV a solicitat respingerea apelului ca nefondat. Arată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale în condițiile în care intimații intervenienți principali au justificat și justifică interes în formularea cererii de intervenție prin care doresc apărarea dreptului dobândit cu bună credință prin actele translative de proprietate și stabilirea inexistenței dreptului pretins de reclamant, acesta din urmă dorind negarea dreptului de proprietate al intervenienților.

Terenul dobândit prin actele translative de proprietate a aparținut autorului defunct HI, astfel că nu există nici o legătură de filiație, dreptul de proprietate fiind dobândit de la moștenitorii celui din urmă autor. De asemenea, dreptul de proprietate este recunoscut în baza Legii nr.18/1991 cu respectarea disp. art. 23, autorul a formulat cerere, ce a fost validată și în cele din urmă eliberat titlul de proprietate pentru suprafața de 2509 mp ce a intrat în circuitul civil prin acte translative de proprietate.

S-a reconstituit dreptul de proprietate cu respectarea dispozițiilor legale de la acel moment, și nu era obligatoriu să fie respectat vechiul amplasament, suprafața fiind necesară caselor de locuit și anexelor gospodărești. Nu în ultimul rând este de menționat și faptul că hotărârile judecătorești prin care s-a solicitat nulitatea titlului de proprietate și a actelor premergătoare și nulitatea HCJ ce a stat la baza emiterii titlului de proprietate eliberat autorului HI au intrat în puterea lucrului judecat și sunt opozabile reclamantului în condițiile în care litigiile au fost soluționate în contradictoriu cu reclamantul, fiind aplicabile în cauză disp.art.435 C.pr.civ. Totodată se poate observa că autoarei TI i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafață de 2,22 ha din 2,24 ha cât a avut la registrul agricol, 350 mp fiind afectați și nu fac parte din terenul în litigiu, iar în punctul în litigiu i s-a reconstituit suprafața de 7675 mp. Pentru aceste motive nu i se mai poate elibera titlul de proprietate pentru vreo diferență de teren. Solicită acordarea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat.

Tribunalul reține cauza spre soluționare.

TRIBUNALUL

Asupra apelului de față.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Motru sub nr. …, reclamantul TV a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Comisia Locală de Fond Funciar C. și Comisia Județeană de Fond Funciar G. ,să se dispună reconstituirea dreptului de proprietate și emiterea titlului de proprietate pentru suprafața de teren de 0,1089 mp. situată în com. C, sat L., pct. ,,P.";. De asemenea, a solicitat reclamantul și cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că moștenește terenul mai sus menționat de la părinții săi care l-au înscris la CAP prin cererea din data de 01.02.1962.Că, la apariția Legii18/1991 autoarea sa, TI a formulat cerere de reconstituire la data de 27.02.1991 prin care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru această suprafață alături de alte suprafețe. Că, nu i s-a eliberat titlul de proprietate nici până în prezent întrucât Comisia Locală de Fond Funciar C a întocmit documentația pentru HI , iar prin rezoluția procurorului s-a constatat că această documentație a fost întocmită în mod abuziv și fals. Că, titlul de proprietate emis pe numele HI a fost anulat de către instanța de judecată .

A mai arătat reclamantul că suprafața pentru care solicită emiterea titlului de proprietate este înscrisă în RA din anii 1959-1962.

În drept, cererea a fost motivată pe dispozițiile Legii 18/1991.

Cererea de chemare în judecată a fost înaintată către pârâte , iar la data de 09.10.2014, pârâta Comisia Județeană de Fond Funciar G. a formulat întâmpinare, prin care a arătat că titlul de proprietate este actul prin care se finalizează activitatea autorităților special înființate în vederea punerii în aplicare a dispozițiilor legilor fondului funciar fiind întocmit potrivit dispozițiilor art. 36 din HG 890/2005 pe baza documentației înaintate de organul local.

La data de 31.10.2014, reclamantul a răspuns la întâmpinarea formulată de pârâta Comisia Județeană de Fond Funciar G, prin care a arătat că solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și să se dispună obligarea pârâtelor, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată, chiar dacă pârâta Comisia Județeană de Fond Funciar G susține că nu are atribuții cu privire la întocmirea și semnarea documentației premergătoare eliberării titlului de proprietate, iar pe de altă parte susține că nu are patrimoniu propriu și cont deschis.

În virtutea rolului activ consfințit de disp. art. 22 C.proc.civ instanța a solicitat pârâtei Comisia Locală de Fond Funciar C, să comunice dacă reclamantul sau autorii săi au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1089 m.p. descris în acțiune, dacă există HCJ de validare ori invalidare și motivul pentru care nu a fost emis titlul de proprietate.

Cu adresa nr. 5920 din 23.12.2013 pârâta Comisia Locală de Fond Funciar C a răspuns la solicitările instanței.

La data de 08.01.2013 numiții DMC și DV a depus la dosar cerere de intervenție principală la acțiunea formulată de reclamant prin care au arătat că autorul lor , HI a obținut titlul de proprietate cu respectarea cerințelor legale și înainte de a deceda a înstrăinat acest teren fiicei sale BM ,aceasta la rândul său făcându-le lor act de vânzare - cumpărare în vederea edificării unei construcții.

Că, reclamantul TV s-a adresat instanței de fond solicitând să se constate nulitatea absolută a titlului de proprietate eliberat autorului lor, HI cât și a actelor premergătoare, acțiune cea format obiectul dosarului nr. … în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 1052/23.05.2013 a Judecătoriei Motru, hotărâre ce nu le este opozabilă și nici definitivă ,în ceea ce îi privește ,întrucât nu au fost chemați în procesul respectiv ca detentori ai terenului cuprins în titlul de proprietate anulat, fiind astfel prejudiciați.

Anexat la cererea de intervenție s-au depus înscrisuri, filele 59-75.

Prin încheierea de ședință din data de 08.01.2014 a fost admisă în principiu cererea de intervenție formulată de DMC și DV și s-a dispus introducerea acestora în cauză și citarea în calitate de intervenienți.

În temeiul disp.art.22 C.p.c., instanța a apreciat necesar a se reveni cu adresă către Comisia Locală de Fond Funciar C, să comunice dacă pentru suprafața de 1089 m.p., teren agricol, ce face parte din suprafața de 2509 m.p. pentru care s-a pronunțat sentința civilă nr. 1052/23.05.2013, situată în punctul ,,P.,, reclamantul sau autorii săi sau intervenienții sau autorii acestora , au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate , dacă există HCJ de validare ori invalidare, pe numele cui, modul în care au fost soluționate cererile de reconstituire, în registrul agricol al cărui autor figurează această suprafață de teren și cine a prezentat acte de proprietate pentru acest teren.

Cu adresa nr. 189 din 28.01.2014 pârâta Comisia Locală de Fond Funciar C a răspuns la solicitările instanței.

Prin încheierea de ședință din data de 05.03.2014 cauza a fost suspendată în temeiul disp. art. 413 alin.1 pct.1 C.proc.civ., până la soluționarea definitivă a dosarului nr. … și repusă pe rol la cererea reclamantului la data de 10.10.2014, stabilindu-se termen de judecată la data de 05.11.2014.

Prin sentința civilă nr.1714/12.11.2014 pronunțată de Judecătoria Motru în dosar nr. …, s-a respins cererea principală formulată de reclamantul TV , dom. în com. C, sat. L., Jud. G, în contradictoriu cu pârâtele Comisia Locală de Fond Funciar C, Comisia Județeană de Fond Funciar G și intervenienți în nume propriu DM și DV,ambii cu domiciliul în com. C, sat. L. , Jud. G.

A fost admisă cererea de intervenție formulată de intervenienți în nume propriu DM și DV.

Pentru a pronunța această sentință s-a reținut că reclamantul TV solicită emiterea titlului de proprietate pentru suprafața de teren de 1089 m.p., situată în com. C, sat. Lupoaia, pct. ,,P";, motivat de faptul că până în prezent, nu i-a fost eliberat titlul de proprietate, întrucât în mod greșit Comisia Locală de Fond Funciar C a emis titlu de proprietate pentru numitul HI, ulterior acest titlu de proprietate fiind anulat de către instanța de judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Motru sub nr…., reclamantul TV a chemat în judecată pârâții CI și BP, precum și pârâtele Comisia Locală de Fond Funciar C și Comisia Județeană de Fond Funciar G, solicitând instanței ca, prin sentința ce se va pronunța, să se dispună anularea titlului de proprietate nr.1315406/26.06.1995 emis pe numele lui HI și a procesului-verbal de punere în posesie din data de 16.01.1995.

Prin sentința civilă nr.1052/23.05.2013 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr…., a fost admisă acțiunea civilă în fond funciar formulată de TV în contradictoriu cu pârâții CI și BP , precum și cu pârâtele Comisia Locală de Fond Funciar C și Comisia Județeană de Fond Funciar G și s-a dispus anularea parțială a titlului de proprietate nr. 1315406/26.06.1995 pentru suprafața de 2509 m.p. teren agricol situat în punctul ,,P,, și procesul-verbal de punere în posesie din 16.01.1995 pentru această suprafață de teren. Sentința a rămas definitivă prin nerecurare.

Ulterior, împotriva acestei sentințe au declarat apel DMC, DN.V, solicitând admiterea apelului, anularea sentinței instanței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a fi soluționată cu citarea tuturor părților ce au legătură cu titlul de proprietate a cărui nulitate se cere. În motivarea apelului s-a arătat că a fost anulat titlul de proprietate fără a se pune în discuția părților chemarea în instanță a proprietarului actual al terenului, că, anulând titlul de proprietate al autorului lor , titlu în baza căruia li s-a transmis lor dreptul de proprietate asupra terenului și clădirilor de pe teren, li s-a încălcat dreptul la apărare și la un proces echitabil, cu atât mai mult cu cât autorii lor s-au mai judecat cu petentul , obținând câștig de cauză și stabilindu-se cu putere de lucru judecat că terenul a aparținut autorilor lor și procedura de reconstituire este legală, în acest sens invocând sentința civilă nr. 2842/10.11.2008 a Judecătoriei Motru.

Au mai arătat apelanții intervenienți în cauza de față, că au fost încălcate dispozițiile art.2 din Legea 169/1997, titlul de proprietate fiind emis la 26.06.1995, L.169/1997, fiind publicată ulterior, iar prin transmiterea dreptului de proprietate către apelanți, terenul a intrat în circuitul civil și instanța nu mai poate constata nulitatea absolută a titlului.

Prin decizia civilă nr.361/10.04.2014 a fost respins ca inadmisibil apelul declarat de apelanții DMC și DN.V, Tribunalul G reținând că la instanța de fond intervenienții nu au fost conceptați ca părți, nici ei și nici persoana de la care susțin că au dobândit terenul , astfel că sentința nr. 1052/2013 nu le este opozabilă .

În acest sens, s-a reținut că, potrivit art.435 alin.1 C.proc.civ., hotărârea judecătorească este obligatorie și produce efecte numai între părți și succesorii acestora.

Or, intervenienții nu au fost părți în cauza ce a făcut obiectul dosarului nr. ...

S-a reținut că între defunctul HI și succesorii în drepturi ai acestuia B. M. și V.M., pe de o parte și reclamantul TVpe de altă parte, s-au purtat mai multe litigii , în cursul cărora TVa încercat să obțină constatarea nulității actelor emise în baza L.18/1991 defunctului HI.

Astfel, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Motru sub nr. .. TI și VE au chemat în judecată pe pârâții BM, VM, Comisia Locală de Fond Funciar C și Comisia Județeană de Fond Funciar G, solicitând instanței ca, prin sentința ce se va pronunța, să se constate nule actele emite în baza L.18/1991, precum și HCJ de validare a Comisia Locală de Fond Funciar C cu privire la pârâtele BM și VM.

Prin sentința civilă nr.1983 din 09.10.2003, definitivă și irevocabilă prin respingerea atât a apelului cât și a recursului declarate în cauză de TI și VE fost respinsă plângerea formulată de TI și VE în contradictoriu cu BM și VM, Comisia Locală de Fond Funciar C și Comisia Județeană de Fond Funciar G (filele 111-112 din dosar).

Ulterior, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Motru sub nr.58/263/2009, reclamantul TV a chemat în judecată intimatele Comisia Locală de Fond Funciar C și Comisia Județeană de Fond Funciar G, solicitând instanței ca, prin sentința ce se va pronunța, să se constate nulitatea absolută a HCJ 76/03.02.1992, poziția 106 prin care s-a validat reconstituirea dreptului de proprietate numitului HI pentru terenurile ce ulterior le-au folosit Butaru Melania și Voicu Maria.

Prin sentința civilă nr.2670/24.11.2009 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr.58/263/2009, a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat invocată de detentoarele BM și VM și respinsă cererea principală formulată de recl. TV în contradictoriu cu det. BM și intimatele Comisia Locală de Fond Funciar C și Comisia Județeană de Fond Funciar G. Prin urmare, prin sentințe judecătorești succesive s-a exercitat controlul asupra legalității emiterii titlului de proprietate nr.1315406/26.06.1995 și s-a stabilit o autoritate de lucru judecat față de toate părțile din prezenta cauză că, titlul a fost emis în baza HCJ76/03.02.1992, definitivă și irevocabilă urmare a exercitării controlului judiciar împotriva acesteia.

Din considerentele sentinței civile nr.2670/24.11.2009 rezultă că deși titlul de proprietate s-a emis pentru terenul care anterior preluării lor de către stat nu a aparținut defunctului HA.I, suprafața de teren în litigiu este situată în intravilanul comunei C, este aferentă casei de locuit și anexelor gospodărești și întrucât reconstituirea s-a făcut anterior L.169/1997, nu erau incidente dispozițiile privind nulitatea absolută a actelor de reconstituire, câtă vreme legea nu obliga în mod explicit la reconstituirea pe vechiul amplasament, stabilind că reconstituirea în zona colinară, se făcea de regulă, pe vechile amplasamente , terenul fiind aferent casei de locuit și anexelor gospodărești.

Acest aspect rezultă și din răspunsul Comisia Locală de Fond Funciar C (fila 81 din dosar) din care rezultă că HI a primit titlul de proprietate nr.1315406/26.06.1995 datorită faptului că deținea casă de locuit și anexe construite înainte de 1991.De altfel, și în titlul de proprietate nr.1315406/25.06.1995 emis pe numele lui HI întreaga suprafață de 2509 m.p. este situată în intravilan (fila 66 din dosar).

Prin urmare, îndreptățirea la reconstituire pentru terenul în litigiu a fost analizată în contradictoriu între reclamantul TV și succesorii defunctului HI, instanțele apreciind că aceștia din urmă sunt îndreptățiți la constituirea dreptului de proprietate pentru terenul în litigiu. În aceste condiții, chiar dacă titlul de proprietate nr.1315406/25.06.1995 emis pe numele lui HI a fost anulat din considerente de ordin penal vizând membrii Comisia Locală de Fond Funciar C, se reține că prin sentința civilă nr. 1052/23.05.2013, a fost anulat doar titlul de proprietate nr.1315406/26.06.1995 și procesul-verbal de punere în posesie, însă nu și hotărârea de validare în temeiul căreia a fost emis titlul de proprietate mai sus menționat și în care s-a stabilit îndreptățirea la reconstituire a autorului HI.

Împotriva sentinței a declarat apel apelantul reclamant TV , criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

S-a susținut că referitor la cererea de intervenție, hotărârea primei instanțe este nelegală, pentru că intervenienții nu au justificat vreun interes pentru formularea unei asemenea cereri de intervenție, având în vedere că titlul de proprietate al autorului lor a fost desființat, pe motiv că a fost întocmit în mod fals și abuziv, potrivit constatării organului de urmărire penală.

S-a mai arătat că hotărârea este netemeinică cu privire la admiterea cererii de intervenție, întrucât intervenienții nu au făcut dovada că ar fi îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate, autorul lor neavând înscrisă suprafața de teren în registrul agricol și nici nu a făcut cerere de reconstituire pentru acest teren.

Că autorul intervenienților a primit de la CAP C prin vânzare cumpărare suprafața de 250 mp pe care și-a construit o casă, neavând locuință în acest punct al satului Lupoaia, deci autorul intervenienților nu poate să posede alte suprafețe de teren în afară de suprafața de 250 mp.

S-a menționat că reclamantului în mod greșit i-a fost respinsă acțiunea, deși acesta face dovada proprietății sale, a formulat cerere de reconstituire și are terenul înscris în registrul agricol, iar comisia locală prin adresa emisă instanței a precizat că reclamantul este proprietarul suprafeței de teren în cauză, este adevărat a menționat o suprafață mai mică, dar cu amplasamentul respectiv, iar apelantului reclamant nu i s-a putut elibera titlu de proprietate, pentru că comisia locală a întocmit documentația în fals pentru autorul intervenienților și astfel s-a emis titlu de proprietate pentru HI.

S-a mai arătat că motivarea sentinței atacate este greșită și contradictorie, instanța reținând susținerea intervenienților că terenul a intrat în circuitul civil și instanța nu mai poate constata nulitatea absolută a titlului.

Este bizară și această reținere întrucât titlul autorului intervenienților a fost deja anulat, iar aceștia au făcut apel la Tribunalul G, prin decizie respingându-se apelul, considerându-se că intervenienții nu au fost părți în proces și nici nu se impunea acest fapt, căci altfel se admitea apelul în contradictoriu cu intervenienții din prezenta cauză.

Prima instanța nu arată finalitatea acestor rețineri care privesc anularea titlului de proprietate care nu mai există și nu face obiectul prezentei cauze. De asemenea, prima instanță afirmă și reține în considerentele sentinței că intervenienții nu au fost părți în cauza ce face obiectul dosarului nr. … în care a fost anulat titlul autorului intervenienților, dar nu explică și nu arată consecințele cu privire la emiterea titlului de proprietate pentru apelantul reclamant.

În opina apelantului reclamant prima instanță nu recunoaște hotărârea judecătorească în care s-a dispus constatarea nulității titlului autorului intervenienților. Acest fapt este inadmisibil, cu atât mai mult cu cât intervenienții au declarat apel în acea cauză care s-a respins. Soluția instanței a fost premeditată căci instanța face referire la unele litigii care au existat între părți, în care s-au pronunțat hotărâri judecătorești față de care există autoritate de lucru judecat, dar nu se reține această excepție pentru a se respinge acțiunea pe acest temei.

Instanța, în mod surprinzător, în considerente încearcă să justifice motivarea sentinței civile nr.2670/24.11.2009 în care arată că terenul pentru care s-a emis titlul de proprietate pentru HI nu a aparținut acestuia înainte de preluarea de către stat, dar totuși i se cuvine acestuia deoarece se găsește lângă casa acestuia, iar legea nu obligă la reconstituirea pe fostul amplasament. Deși reține instanța că HI a primit titlul de proprietate datorită faptului că deținea casă de locuit, iar terenul se află în intravilan, aceeași instanță trebuia să constate că acest titlu nu mai există, iar apelantul nu cere reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul de 250 mp aflat sub casa sau în curtea autorului intervenienților atât cât a cumpărat de la CAP, ci solicită și terenul pe care autorul l-a acaparat întrucât se regăsea în apropierea gospodăriei.

În termen legal, intimații au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului în temeiul art. 480 alin.1 C.pr.civ. cu acordarea cheltuielilor de judecată. Susțin că sentința civilă este legală și temeinică făcându-se o corectă aplicare a dispozițiilor legale ce reglementează motivele de nulitate absolută a actelor de reconstituire a dreptului de proprietate, regimul juridic al nulității precum și a dispozițiilor legale ce reglementează condițiile de exercitare a oricărei acțiuni.

Intervenienții au justificat și justifică interes, doresc apărarea dreptului de proprietate dobândit cu bună credință și stabilirea inexistenței dreptului pretins de către reclamant. Susțin că prin contracte translative de proprietate, ambele intabulate în CF, intervenienții sunt proprietari ai acestor imobile, ce inițial au aparținut defunctului HI, care în procedura specială și cu respectarea dispozițiilor Legii nr.18/1991 au obținut reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață de 2 ha potrivit HCJ nr.76/1992, poziția 106 din care fac parte terenurile dobândite de către intervenienți. Tot pentru aceste imobile a fost emis titlul cu nr.1315406/26.06.1996 pentru 2509 mp ce a făcut obiectul contractelor translative de proprietate mai sus arătate.

Inițial, suprafața de 1000 mp împreună cu construcțiile ce face parte din suprafața de 2509 mp a făcut obiectul contractului de întreținere autentificat sub nr. 1143/1993, iar după decesul lui HI acest teren împreună cu construcțiile a fost înstrăinat de către beneficiarii contractului de întreținere către intervenienți. Restul terenului a fost dobândit de intervenienți de la fiica lui HI, după partajarea voluntară între moștenitorii legali ai defunctului Hogea.

Tocmai această situație juridică corespunde cu starea de fapt și explică în mod amănunțit interesul intimaților în formularea cererii de intervenție în interes propriu și de aceea instanța a analizat modalitatea prin care defunctul H a obținut dreptul de proprietate asupra terenului validat.

Reconstituirea dreptului de proprietate de către autorul HI s-a făcut cu respectarea procedurii speciale ca urmare a cererii formulate de către acesta și înregistrată sub nr.259/07.02.1991, ca urmare a validării s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață de 2 ha potrivit HCJ nr.76/1992, suprafață din care fac parte și terenurile dobândite de către intervenient.

Reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut având în vedere disp.art.23 și nu disp.art.24, numitul Hogea nu a dobândit teren de la CAP cum în mod eronat susține apelantul, ci terenul reconstituit este aferent casei de locuit și anexelor edificate înainte de 1991. În mod corect s-a dat eficiență și principiului neretroactivității legii civile, faptul că la momentul emiterii titlului în favoarea lui HI nu era necesar a fi respectat fostul amplasament, dat fiind zona colinară și disp.art.13 din Legea nr.18/1991.

În mod corect a stabilit instanța de fond că prin sentințele judecătorești s-a exercitat controlul asupra legalității emiterii titlului de proprietate și s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat față de toate părțile prezente în cauză că acesta a fost emis în baza HCJ 76/1992 urmare a exercitării controlului judiciar împotriva acesteia din urmă.

Cererea reclamantului prin care solicită emiterea titlului de proprietate pentru un amplasament ce se află cuprins în titlu de proprietate emis lui Hogea nu este admisibilă având în vedere judecățile anterioare ce se bucură de prezumția lucrului judecat.

Întinderea dreptului de proprietate și amplasamentul acestui drept au fost stabilite prin sentința 2842/2008 și 2670/2009, pe deplin opozabile părților, prin care au fost respinse acțiunile formulate de reclamant. Sentința civilă nr.1052 nu s-a pronunțat în contradictoriu nici cu vechiul sau vechii proprietari, nici cu actualii proprietari, așa încât această hotărâre nu le este opozabilă nici unuia dintre ei, fapt reținut din considerentele deciziei 361/2014 pronunțată de Tribunalul G.

Acțiunea formulată de reclamant este neîntemeiată având în vedere și o analiză a dreptului ce i-a fost recunoscut acestuia în procedura reconstituirii și analiza actelor de proprietate emise în favoarea acestuia.

Autoarei reclamantului i-a fost validat prin HCJ nr.76/1992 o suprafață de 2,22 ha, suprafața de 2 ari nu a fost recunoscută și validată, aceasta putând fi chiar în litigiu, care a fost afectat și de construcția căii uzinale pentru 350 mp.

În același timp, prin relațiile emise de organul local se recunoaște că moștenitorii lui Turea au primit în tarlaua 42 punctul P suprafața de 6635 mp, așa cum rezultă din titlul de proprietate nr.1315483/1995.

Punctul P este în tarlaua 42, diferită de tarlaua 47, unde se află terenul dobândit de intervenienți, iar în condițiile în care se pretinde contrariul este evident că moștenitorilor lui TI le-a fost emis titlul de proprietate și proces verbal și în tarlaua 47 pentru suprafața de 1040 mp. În aceste condiții este evident că dacă ambele tarlale ar face parte din același punct toponimic, reclamantului i-a fost deja recunoscută o suprafață de 7675 mp, mai mult decât poziția de rol pentru punctul P.

În termen legal, apelantul TVa formulat răspuns la întâmpinare.

A susținut că intervenienții intimați nu au nici un folos și ca atare nici interes pentru formularea cererii de intervenție și solicitarea respingerii cererii principale pentru că titlul de proprietate al autorului lor a fost anulat prin hotărâre judecătorească. Actele translative de proprietate se referă la alte imobile, iar pentru imobilul ce face obiectul prezentei cauze în suprafață de 1089 mp, titlul de proprietate a fost anulat de către instanță.

Actele invocate nule nu îi sunt opozabile pentru a fi invocate în cauza de față, în care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru 1089 mp potrivit dovezilor de proprietate file registrul agricol. Arată că se invocă totodată aspecte ce nu au legătură cu obiectul cauzei, constatarea organului de urmărire penală fiind în sensul că titlul de proprietate nu este legal emis și pe cale de consecință instanța a dispus nulitatea titlului.

Totodată, susține că se recunoaște că terenul pentru care HI a primit titlul de proprietate nu este terenul său, dar legea permitea emiterea titlului pe alt amplasament. Or, în cauză apelantul reclamant a făcut dovada clară că este proprietarul terenului.

Analizând criticile invocate de apelantul reclamant, prin prisma dispozițiilor speciale ce reglementează materia fondului funciar, instanța reține următoarea stare de fapt și de drept:

Prin cererea introductivă de instanță, reclamantul TV , a solicitat în contradictoriu cu cele două comisii de fond funciar emiterea titlului de proprietate pentru suprafața de 0,1089 mp teren situat în C, sat Lupoaia, punctul P, cu vecini la nord CF, Sud-DJ 671D, E-rest proprietate, V-TM, menționând în acțiune că autoarea sa TI a formulat cerere de reconstituire la data de 27.02.1991, că până în prezent nu i s-a eliberat titlul de proprietate întrucât organul local în mod greșit a întocmit documentația pentru HI, că prin rezoluția procurorului s-a constatat că documentația a fost întocmită abuziv, iar ca atare a fost anulat titlul de proprietate prin sentința civilă nr.1052/2013.

În cursul cercetării judecătorești, la data de 08.01.2014, au formulat în cauză cerere de intervenție principală intimații intervenienți DMC și DV, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Au apreciat intervenienții că justifică interes întrucât în lipsa unei apărări eficiente, în situația admiterii acțiunii vor fi prejudiciați prin diminuarea dreptului de proprietate în condițiile în care autorul HI a obținut titlul de proprietate cu respectarea cerințelor legale pentru terenul în litigiu, teren ce le-a fost înstrăinat prin acte autentice.

Prin încheierea de ședință din 08.01.2014, instanța s-a pronunțat pe admisibilitatea în principiu a cererii de intervenție, în temeiul art. 62-64 Cpr.civ. fiind admisă și conceptați în calitate de intevenienți DMC și DV.

Reține tribunalul, analizând înscrisurile depuse la dosarul cauzei,că în temeiul Legii nr.18/1991, prin cererea înregistrată sub nr.640/27.02.1991 autoarea reclamantului TI a solicitat spre reconstituire terenul cu care s-a înscris în CAP în suprafață de 2,75 ha la punctul 7 din cerere fiind indicat și punctul toponimic La P, în litigiu.

Cererea de reconstituire a dreptului de proprietate a fost soluționată favorabil, prin HCJ cu nr.76/03.02.1991, Anexa 1, fiindu-i reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafață de 2,22 ha. S-a avut în vedere terenul deținut la registrul agricol de autorul titularei cererii de reconstituire, TV , potrivit cu care acest figura cu suprafața totală de 2,24 ha, între amplasamentele deținute fiind și punctul P cu suprafața de 0,75 arabil.

Urmare a procedurii prevăzută de Legea nr.18/1991, a fost întocmit procesul verbal de punere în posesie la data de 17.04.1995 pentru o suprafață de 8115 mp, din suprafața totală reconstituită și ulterior titlul de proprietate cu nr.1315483 pe numele moștenitorilor autoarei defuncte TI pentru aceeași suprafață totală de 8115 mp.

Organul local a susținut în cursul cercetării judecătorești că în tarlaua 42 a fost reconstituită prin titlul de proprietate suprafața de 6635 mp din totalul de 0,75 mp conform registrului agricol (punctul P), suprafața de 350 mp fiind ocupată de ECF Motru (calea ferată uzinală). De menționat că aceste aspecte nu au fost contestate de către reclamant.

Ulterior, la data de 14.08.2006, a fost eliberat titlul de proprietate cu nr.1354576 în favoarea moștenitorilor autorului defunct T. M. pentru suprafața de 1040 mp pe teritoriul localității C.

Susține reclamantul că pentru suprafața de 1089 mp situată în punctul P, comuna C, satul Lupoaia, nu a fost eliberat titlu de proprietate și solicită ca instanța să oblige organul local la emiterea titlului de proprietate și pentru acest teren.

Intervenienții din cauza de față susțin că această suprafață de teren a aparținut autorului vânzătorilor HI și a fost reconstituită celui din urmă prin titlul de proprietate 1315406/26.06.1995, și că în ceea ce privește această suprafață s-au mai purtat litigii în contradictoriu cu același reclamant, litigii ce au fost soluționate în favoarea acestora.

Cele susținute de intervenienți au fost dovedite în cursul cercetării judecătorești la prima instanță și pentru aceasta tribunalul are în vedere sentința civilă nr. 2842/10.11.2008, fila 59, sentința civilă nr. 2670/24.11.2009.

Astfel, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu moștenitoarele autorului defunct HI, BM și VM, precum și în contradictoriu cu cele două comisii locale nulitatea procesului verbal de punere în posesie și a titlului de proprietate emis pe numele defunctului HI pentru o suprafață de 14 ari, situată în punctul P, precum și nulitatea absolută a HCJ nr.76/03.02.1992, poziția 106, prin care s-a validat reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea autorului HI.

Au reținut instanțele în considerentele celor două sentințe că titlul de proprietate emis autorului HI a fost eliberat în urma cererii de reconstituire a acestuia cu privire la terenul pe care l-a adus în CAP, că la data emiterii actelor funciare pe terenul de 2509 mp autorul HI avea amplasată o construcție casă de locuit, că potrivit art. 13 din Legea nr.18/1991 în formularea avută la data emiterii titlului de proprietate atribuirea efectivă a terenurilor în zona colinară se făcea de regulă pe vechile amplasamente, nefiind obligatorie păstrarea fostului amplasament, că HCJ nr.76/1992 este definitivă și irevocabilă, fiind hotărârea care a stat la baza emiterii titlului de proprietate a cărui legalitate s-a verificat (fila 73), că suprafața de teren este situată în intravilan, aferentă casei și anexelor gospodărești și nu sunt incidente dispozițiile privind nulitatea absolută a actelor de reconstituire, câtă vreme legea nu obligă în mod explicit la reconstituirea pe vechiul amplasament. S-a apreciat, în concluzie, că reclamantul TV nu a făcut dovada că defunctul HI nu a avut calitatea de persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul menționat.

Așadar, se reține că, în contradictoriu cu moștenitoarele autorului defunct HI, ce ulterior au înstrăinat terenurile prin acte translative de proprietate intervenienților din cauza de față, reclamantul a solicitat nulitatea actelor primare de reconstituire și a titlului de proprietate pentru aceeași suprafață de teren situată în punctul P pentru care în prezentul litigiu solicită obligarea celor două comisii la emiterea titlului de proprietate, stabilindu-se cu putere de lucru judecat că îndreptățit la reconstituire pentru această suprafață de teren este autorul HI și nu autoarea reclamantului sau reclamantul din cauza de față.

Astfel, în litigiile ce au fost amintite mai sus a fost cercetat definitiv și stabilit că persoana îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1089 mp situată în pct. P este autorul H A. I și nu autoarea reclamantului. Având în vedere funcția și finalitatea puterii de lucru judecat, aceea de a asigura stabilitatea și siguranța circuitului civil, posibilitatea promovării unei a doua acțiuni nu este permisă nici măcar atunci când mijloacele de probă relevante ar fi descoperite ulterior unei judecăți revocabile. Altminteri, ar însemna ca judecățile să nu aibă finalitate, dacă s-ar recunoaște părților posibilitatea de a obține redeschiderea proceselor pe aspecte deja tranșate, pe motiv că dispun de alte mijloace de probă pentru a dovedi temeinicia pretențiilor.

Este ceea ce în speță urmărește reclamantul prin promovarea acestei acțiuni în cadrul căreia pretinde că este îndreptățit să-i fie eliberat titlul de proprietate pentru suprafața de 1089 mp întrucât în mod greșit a fost întocmită documentația pentru autorul HI.

În ceea ce privește criticile din apel, referitoare la împrejurarea că instanța nu a ținut cont de autoritatea de lucru judecat de izvorăște din puterea sentinței civile nr. 1052/23.05.2013 (fila 4) potrivit cu care a fost anulat titlu de proprietate emis aceluiași autor HI pentru terenul în suprafață de 2509 mp teren agricol situat în pct. P și procesul verbal depunere în posesie eliberat pentru aceiași suprafață de teren, tribunalul urmează să rețină următoarele.

Litigiul finalizat prin sentința de mai sus a fost promovat de către același reclamant în contradictoriu cu CI și BP, precum și cu cele două comisii de fond funciar, cauza acestuia fiind neînceperea urmăririi penale privind acești învinuiți pentru infracțiunile prev. de art. 289 alim. 1, art. 291 și art. 246 C.pen., iar pârâții au fost la acea vreme membrii ai Comisiei Locale de fond funciar C.

În aceste condiții nu este îndeplinită tripla identitate cerută de lege în privința părților și cauzei, sentința civilă nefiind opozabilă moștenitorilor autorului HI, stare de fapt atestată întocmai de Tribunalul G în considerentele deciziei civile nr. 561/10.04.2014.

Potrivit art. 435 alin. 1 C.pr.civ. hotărârea este opozabilă și succesorilor părților, moștenitorilor autorului, pârâții nefăcând parte din această categorie de persoane în contradictoriu cu care s-a purtat cauza ce a făcut obiectul dosarului nr. …., fila 4.

Așadar, criticile din apel se privesc a fi neîntemeiate, starea de fapt și drept fiind corect reținută și argumentată de prima instanță raportat la această din urmă apărare.

În ceea ce privește criticile din apelul formulat referitoare la greșita soluționare a cererii de intervenție formulată de intervenienții intimați DMC și DV.

Tribunalul are în vedere împrejurarea că la instanța de fond prin încheierea pronunțată în ședința publică din data de 08.01.2014 în contradictoriu cu părțile prezente, reclamantul ce a beneficiat de asistență juridică calificată fiind asistat de avocat și intervenienți, instanța de fond s-a pronunțat pe admisibilitatea în principiu a cererii de intervenție dispunând introducerea în cauză și citarea în calitate de intervenienți a celor doi mai sus arătați.

La cuvântul pe fond nici reclamantul și nici apărătorul acestuia nu s-au opus asupra admisibilități în principiu a cererii de intervenție, motiv pentru care în temeiul art. 62 - 64 C.pr.civ. această cerere a fost încuviințată în principiu.

Observând prevederile art. 62 - 64 C.pr.civ. se constată că acestea reglementează atât cererea de intervenție principală, cât și cererea de intervenție accesorie, precum și procedura de judecată a acestor cereri.

La acel moment se constată că reclamantul nu a avut opoziție în ceea ce privește calificarea cererii de intervenție, mai mult motivele de apel nu vizează și această încheiere ce are caracter interlocutoriu și de care instanța este ținută, motiv pentru care, tribunalul nefiind investit să se pronunțe în legătură cu admisibilitatea în principiu a cererii de intervenție, nu se poate pronunța asupra legalității calificării acestei cereri.

Se reține însă că, instanța de fond a calificat cererea ca fiind o intervenție în nume propriu, cerere ce a fost admisă ca atare în dispozitivul sentinței civile, în considerente fiind arătată opinia potrivit căreia în condițiile în care a fost respinsă cererea principală a fost admisă cererea de intervenție.

Așadar, interesul de a interveni a fost analizat de instanță la momentul încuviințării în principiu a cererii de intervenție, reclamantul fiind de acord cu soluția pronunțată de instanță potrivit preambulului încheierii de la fila 76. Pentru considerentele arătate tribunalul găsește de prisos a analiza în acest apel criticile formulate, încheierea de admitere în principiu a cererii de intervenție, nefiind obiect al apelului potrivit art. 466 alin 4 c.pr.civ.

În ceea ce privește admiterea pe fond a cererii de intervenție, raportat la împrejurarea că intervenienții nu au dovedit îndreptățire la reconstituire a autorului lor, tribunalul face trimitere la considerentele de mai sus în care se regăsesc explicațiile privind îndreptățirea la reconstituire atât a autorul HI, cât și a autoarei reclamantului, relativ la sentințele civile pronunțate în cauzele anterioare ce, de asemenea, au fost analizate.

Pentru considerentele de fapt și de drept mai sus arătate tribunalul apreciază ca neîntemeiate criticile din apelul formulat, motiv pentru care apelul va fi respins în temeiul art. 480 alin. 1 C.pr.civ., urmând a fi menținută sentința instanței de fond.

În temeiul art. 453 C.pr.civ. apelantul reclamant, fiind partea care a pierdut procesul, va fi obligat la cererea intervenienților la cheltuielile de judecată ocazionate cu prezentul apel, în cuantum de 500 lei, onorariu avocat potrivit chitanței de la fila 37.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul reclamant TV , domiciliat în comuna C, sat. L, Jud. G, împotriva sentinței civile nr.1714/12.11.2014 pronunțată de Judecătoria Motru în dosar nr. … și în contradictoriu cu pârâtele Comisia Locală de Fond Funciar C, Comisia Județeană de Fond Funciar G și intervenienții în nume propriu DM și DV, ambii cu domiciliul în comuna C, sat. L, Jud. G.

Obligă apelantul reclamant la plata cheltuielilor de judecată către intervenienți în cuantum de 500 lei onorariu avocat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 11 Martie 2015 la Tribunalul G.

← Acţiune în anulare hotărâre comisie judeţeană Legea...		Acţiune în constatare →

Reconstituirea dreptului de proprietate legea 18/1991

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Reconstituirea dreptului de proprietate legea 18/1991