Acţiune în constatare calitate de bun propriu. Jurisprudență Partaj
| Comentarii |
|
Tribunalul DOLJ Decizie nr. 2756 din data de 20.12.2017
Cod ECLI ECLI:RO:TBDLJ:2017:...................
Dosar nr. 24318/215/2016
R O M Â N I A
TRIBUNALUL DOLJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2756/2017
Ședința publică de la 20 Decembrie 2017
Completul constiutit din:
PREȘEDINTE ..............
Judecător .............
Grefier ................
Pe rol soluționarea apelului civil formulat de apelantele reclamante ............... împotriva sentinței civile nr. ........... pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul cu nr. ........... în contradictoriu cu intimații pârâți, ................, având ca obiect actiune în constatare calitate bun propriu.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data .............. și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea pentru data de ............ și ulterior pentru acest termen de judecată și în aceeași compunere, a pronunțat următoarea soluție:
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
Prin sentința civilă nr. ............. pronunțată de Judecătoria Craiova, a fost admisă excepția inadmisibilității acțiunii.
A fost respinsă acțiunea în constatarea calității de bun propriu, formulată de reclamantele ..........., împotriva pârâților ................, ca fiind inadmisibilă.
S-a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin contractul de construire nr. ............ încheiat între Unitatea pentru contractarea locuințelor proprietate personală și .............., în calitate de beneficiari, s-a asigurat construirea apartamentului situat în ................; predarea apartamentului a fost stabilită la data de 30 noiembrie 1975, însă imobilul a fost predat la data de 18 octombrie 1975, conform procesului verbal de predare-preluare de la acea dată.
Pentru achitarea prețului locuinței a fost încheiat cu CEC contractul de împrumut din data de 29 decembrie 1974, de către beneficiarii ................., creditul a fost acordat pentru o perioadă de 20 ani și a fost plătit în rate lunare în perioada decembrie 1974 - decembrie 1995 de către defunctul ............., căruia i-a fost reținut din salariu rata lunară și virată către CEC, conform adeverinței nr. ..................
Prin sentința civilă nr. ............ pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. .............., rămasă definitivă, s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiată la data de ............( și trecută în registrul stării civile al orașului Craiova la nr. ............) între ............, din vina ambilor soți precum și reluarea de către reclamanta din acel dosar, a numelui purtat anterior căsătoriei, acela de .............
La data de ............, ............. s-a căsătorit cu ..............., conform certificatului de căsătorie înregistrat cu nr. ............. în registrul de stare civilă al .............., iar ulterior, la data de ............ autorul .......... a decedat, conform certificatului de deces înregistrat cu nr. .............. la Primăria Mun. Craiova.
Prin prezenta acțiune s-a solicitat constatarea calității de bun propriu al defunctului .........., a apartamentului situat în ..............
Potrivit deciziei nr. 1058/18.03.2014 emisă de Înalta Curte de Casație și Justiție, "identificarea investirii cu o acțiune în constatare atrage pentru instanță obligația verificării dacă cererea poate fi primită sau dacă ea nu poate fi primită, caz în care sancțiunea impusă de norma legală este inadmisibilitatea. În această cauză, instanța de judecată are posibilitatea analizării acțiunii din perspectiva acțiunii în constatare, care este o acțiune subsidiară, admisibilă numai în imposibilitatea formulării unei acțiuni în realizare, așa cum este partajul judiciar, partaj ce ar fi analizat calitatea bunului ca fiind propriu sau comun, a cotelor de contribuție și a ieșirii din indiviziune";.
În conformitate cu dispozițiile art. 35 c.proc.civ., " Cel care are interes poate să ceară constatarea existenței sau inexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului pe orice altă cale prevăzută de lege ";.
Așadar, prezenta acțiune în constatare are un caracter subsidiar acțiunii în realizarea dreptului, care este partajul succesoral, iar reclamantele nu au înțeles să formuleze pe calea dreptului comun acțiune de partaj succesoral cu privire la bunurile rămase la decesul defunctului ............, ocazie cu care se pot stabili pe lângă masa bunurilor succesorale și moștenitorii, calitatea bunului - apartament situat în ............, ca fiind bun propriu al defunctului sau comun.
Având în vedere aceste considerente, instanța a admis excepția inadmisibilității prezentei acțiuni în constatare și, în consecință, a respins acțiunea ca fiind inadmisibilă.
S-a mai arătat în motivarea hotărârii că și în ceea ce privește fondul cauzei acțiunea este neîntemeiată, avându-se în vedere înscrisurile depuse la dosar și depozițiile martorilor audiați în cauză, din aceste probe rezultând că ........... s-au căsătorit la data de ............, apoi au încheiat contractul de construire nr. ..........., cu privire la apartamentul situat în .............., acest imobil fiind predat la data de 18 octombrie 1975.
Din acte mai rezultă că fost încheiat cu CEC contractul de împrumut din data de 29 decembrie 1974, de către beneficiarii ............, creditul a fost acordat pentru o perioadă de 20 ani și a fost plătit în rate lunare în perioada decembrie 1974 - decembrie 1995 de către defunctul ................
Potrivit depozițiilor martorilor audiați în cauză, în jurul anului 1975 defunctul s-a mutat în imobil, la plata avansului acestui apartament a contribuit atât el, cât și fosta soție - pârâta ..........( conform depoziției martorei ..............), cei doi foști soți continuau să colaboreze împreună, cu privire la creșterea și îngrijirea copilului lor - reclamantul ............., astfel încât, chiar dacă în imobil a rămas să locuiască doar ............, aceasta nu înseamnă că pârâta ............ nu a avut nicio contribuție, în condițiile în care s-a dovedit că a contribuit cu veniturile sale salariale la plata avansului imobilului în litigiu.
Având în vedere aceste considerente, instanța a respins acțiunea și ca neîntemeiată și s-a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată de către pârâți.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantele ............, apreciind că sentința apelată este netemeinică și nelegală, fiind pronunțată cu încălcarea disp. art. 22 C.proc.civ. deoarece instanța nu a reținut corect starea de fapt și astfel, a aplicat greșit dispozițiile legale.
Excepția inadmibilității a fost invocată oral de către părâți, la ultimul termen de judecată, exemplificându-se o decizie de practică a ÎCCJ- decizia nr. 1058/18.03.2017, pronunțată într-o cerere în constatare întemeiată pe dispozițiile art. 111 vechiul C.proc.civ., în raport de analiza prevederilor 1020-1021 vechiul C.civil vechi.
Așa cum se observă din dispozitivul sentinței, instanța de fond s-a pronunțat atât pe excepția inadmisibilității acțiunii, în sensul admiterii acesteia, cât și pe fond, în sensul respingerii acțiunii introductive.
În soluționarea excepției inadmisibilității, instanța de fond a considerat aplicabile dispozițiile din decizia nr. 1058/18.03.2014 a I.C.C.J. în care nu se face referire la ieșire din indiviziune și la partaj, considerând, pe de o parte, că cererea apelantelor-reclamante adresată instanței este o acțiune în constatare, admisibilă doar în imposibilitatea formulării unei acțiuni în realizare, șa cum este partajul judiciar, în cadrul căruia s-ar fi analizat calitatea bunului ca fiind propriu sau comun, cotele de contribuție și ieșirea din indiviziune.
Instanța de fond, în soluționarea acestei excepții, a analizat cererea din perspectiva art. 35 C.proc.civ., temei de drept cu care nu a fost învestită și nici nu a fost pusă în discuția părților calificarea acțiunii în raport de aceste dispoziții, încălcându-se principiul disponibilității și soluționând cauza în baza altor temeiuri decât cele cu care a fost investită.
Mai arată apelantele că instanța a analizat cauza și în fond, cu nerespectarea art. 425 lit. b) C.pr.civ., în sensul că nu a precizat de ce nu a reținut probatoriul cu înscrisuri și proba testimonială administrată de apelantele-reclamante, ba mai mult, a analizat trunchiat probatoriul și reținând că din declarației martorei ........... propusă de pârâta ................ ar rezulta că aceasta din urmă și defunctul colaborau împreună cu privire la creșterea copilului lor și că acesta nu înseamnă că pârâta ............ nu a avut nu a avut nicio contribuție la plata apartamentului.
Instanța a reținut, fără existența vreunei probe administrate, că pârâta ............ a contribuit la plata avansului imobilului în litigiu, cu veniturile sale salariale, însă, faptul că a avut venituri nu înseamnă că a și contribuit la dobândirea acestuia, eventualitatea veniturilor sale nu au avut ca destinație finală achitarea ratelor apartamentului, în condițiile în care, atât defunctul .........., cât și pârâta ..........., aveau fiecare domicilii separate, relații de concubinaj din care au rezultat copii, aveau fiecare familia sa.
Dacă ar fi avut vreo contribuție bănească la dobândirea acestui apartament, în cea mai îndepărtată situație, pârâta .............. ar fi avut cel mult un drept de creanță, în niciun caz vreun drept de coproprietate date asupra acestuia.
Prin probele administrate a fost răsturnată prezumția comunității de bunuri instituită de art. 30 alin.1 C.fam., atâta timp cât pârâta-intimată, fosta soție a defunctului nu a contribuit vreodată la dobândirea acestui apartament și nu a locuit vreodată în acesta.
Din cuprinsul tuturor înscrisurilor rezultă că pârâta ........ nu a avut nicio contribuție la achiziționarea apartamentului, care a fost achitat integral de către defunctul ............., urmând ca în urma admiterii apelului să se constate că apartamentul nr. 1 cu două camere, situat în ............. este bun propriu al defunctului.
Art. 31 din C.fam. în vigoare la data intrării în patrimoniul lui .......... a apartamentului, enumeră, cu caracter limitativ, categoriile de bunuri proprii ale fiecărui soț. Acțiunea în constatarea calității de bun propriu cu privire la un bun este admisibilă în condițiile în care reclamantele stăpânesc bunul, care niciodată nu a fost în posesia pârâtei ..............., fiind evident astfel că acțiunea de partaj nu a fost promovată câtă vreme bunul a fost proprietatea exclusivă a defunctului ............, iar pârâta ............... nu a avut vreo contribuție, acțiunea de față fiind promovată tocmai cu scopul de a lămuri situația juridică a acestui imobil.
Dat fiind caracterul devolutiv al apelului, apelantele solicită prelungirea probatoriului administrat la instanța de fond, în sensul încuviințării probei testimoniale cu martori și a probei cu înscrisuri și totodată, interogatoriul intimautlui-pârât ...........
Intimații-pârâți ................. au formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului și menținerea sentinței apelate.
Arată că, instanța de fond, după administrarea probatoriului, a îmbrățișat apărarea invocată de aceștia și a constatat că cererea de chemare în judecată, întemeiată pe disp. art. 30 alin. 1 și art. 31 din vechiul Cod al familiei este inadmisibilă, câtă vreme părțile au la dispoziție realizarea dreptului.
Temeiul material de drept pe care reclamantele și-au întemeiat acțiunea în constatare privește doar normele referitoare la identificarea procedeului de determinare a bunurilor ca fiind proprii sau bunuri comune, însă nu privesc și forma acțiunii civile alese, prin care a fost învestită de instanța de judecată, de aceea instanța a reținut caracterul subsidiar al acțiunii acțiunii în constatare, raportat la acțiunea de partaj , care este o acțiune în realizarea dreptului, și care are întâietate față de acțiunea în constatare.
Mai arată intimații că instanța a antamat chiar și fondul cauzei, analizând probatoriul administrat, respectiv declarațiile martorilor audiați și înscrisurile anexate la dosar, reținând că susținerile reclamantelor sunt nedovedite, iar bunul ce face obiectul acțiunii nu are calitatea de bun propriu, nefiind răsturnată prezumția comunității de bunuri.
În acest sens, așa cum a reținut și instanța, pârâta ........ și defunctul ........... aveau împreună un minor, respectiv pe pârâtul ..........., apartamentul a fost achiziționat de pârâtă și de fostul soț în temeiul contractului de construire nr. .............., au particpat împreună la recepția apartamentului în luna noiembrie 1975 și chiar dacă ratele contractului de credit au fost reținute din salariul defunctului, iar pârâta nu a locuit efectiv cu fostul soț în acel apartament, a participat pecuniar la plata avansului și la cheltuielile rezultate din relația de căsătorie, copilul rezultat din căsătoria lor locuind cu tatăl său în acel apartament.
Apelantele reclamante au formulat răspuns la întâmpinare, arătând că unul din motivele apelului îl reprezintă soluționarea excepției inadmisibilității, care a fost invocată oral de către pârâți la ultimul termen de judecată și că în soluționarea acestei excepții, în mod greșit instanța a considerat aplicabile dispozițiile din Decizia nr. 1058/18.03.2014 a ÎCCJ , decizie care nu face referire la nicio ieșire din indiviziune și la vreun partaj.
De asemenea, au arătat că susținerea pârâtei ........... în sensul că, deși nu a locuit în apartament, a contribuit la plata cheltuielilor comune deoarece minorul ............ locuia acolo, este total nereală și confuză, întrucât faptul că intimatul .......... a locuit în apartament în perioada în care era minor nu are nicio relevanță cu privire la plata contravalorii apartamentului, care s-a realizat doar prin poprirea lunară pe salariul defunctului, în timp ce pârâta ............. avea familia ei, era angrenată într-o relație de concubinaj din care au rezultat copii, și dacă își ajuta propriul copil rezultat în urma relației cu defunctul, nu înseamnă că a contribuit la achitarea acestui apartament.
Examinând sentința prin prisma criticilor formulate și a probelor aflate la dosarul cauzei, Tribunalul constată că apelul este nefondat.
Prin sentința atacată cu apelul de față, prima instanță a admis excepția inadmisibilității acțiunii formulate de reclamante și a respins acțiunea ca inadmisbilă.
Deși este greșită maniera în care a procedat instanța de fond în ceea ce privește motivarea hotărârii, în sensul că odată ce a constatat inadmisibilitatea acțiunii, (excepție de fond, absolută și peremptorie), nu era necesar să mai examineze și aspecte ce țin de fondul dreptul dedus judecății, soluția ce se regăște în dispozitivul sentinței este corectă.
Prin acțiunea introductivă, reclamantele au solicitat să se constate calitatea de bun propriu al defunctului ..........., cu privire la apartamentul menționat în acțiune, invocând în cuprinsul acțiunii dispozițiile art. 30 și 31 din vechiul Cod al familiei.
Din probele aflate la dosar reiese că la data de ............ defunctul ......... s-a căsătorit cu pârâta ........., iar din relațiile lor de căsătorie a rezultat pârâtul ..............
În luna ........... defunctul .......... și soția sa, pârâta ..........., au încheiat contractul de construire nr. ........... pentru apartamentul situat în ............, apartament ce le-a fost predat la data de 18.10.1975, conform procesului verbal de predare-primire aflat la fila 15 dosar fond.
Conform contractului de construire, prețul locuinței era de 76.950 lei din care beneficiarii se obligau să achite un avans de 21.950 lei, iar diferența de 55.000 lei prin împrumut la CEC.
Contractul de împrumut cu CEC pentru suma de 55.000 lei, în baza contractului de construire nr. .........., a fost încheiat la data de ............ de ambii beneficiari ai contractului de construire, .......... , la pct. 2 din contract menționându-se că rambursarea creditului și a dobânzilor se va realiza prin reținere pe statul de plată de către unitatea la care beneficiarul ............. are de încasat drepturi bănești, iar la pct. 4 din același contract de împrumut menționându-se că avansul pentru apartament, în sumă de 21.950 lei, a fost virat la unitatea contractantă cu dispoziția de plată nr. ..........
Ulterior, prin sentința civilă nr. .............. pronunțată de Judecătoria Craiova, a fost admisă acțiunea formulată de pârâta din prezenta cauză, ............, și a fost desfăcută căsătoria acesteia cu ............, în motivarea acțiunii de divorț ............ arătând că s-a despărțit de soțul său în luna .............. și de atunci nu au mai reluat conviețuirea , fiecare având relații de concubinaj din care au rezultat copii, însă instanța de judecată a reținut, în urma probatoriului administrat că părțile s-au despărțit "în urmă cu 10 ani".
Din cele expuse rezultă că încheierea contractului de construire a apartamentului (în luna decembrie 1974), plata avansului de 21.950 lei (la data de 21.12.1974), încheierea contractului de împrumut (la data de 29.12.1974) și procesul verbal de predare-primire a apartamentului (întocmit la data de 18.10.1975) se situează, ca momente ale încheierii lor, în timpul căsătoriei dintre defunctul .......... și pârâta ...............
Potrivit art. 30 alin. 1 C.fam. în vigoare la data dobândirii apartamentului, bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soți, sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soților, iar art. 31 din același Cod al familiei, enumeră, cu caracter limitativ, așa cum chiar reclamantele au precizat prin cererea introductivă, dar și prin cererea de apel, categoriile de bunuri proprii ale fiecărui soț, și anume: bunurile dobândite înainte de încheierea căsătoriei; bunurile dobândite în timpul căsătoriei prin moștenire, legat sau donație, afară numai dacă dispunătorul a prevăzut că ele vor fi comune; bunurile de uz personal și cele destinate exercitării profesiunii unuia dintre soți; bunurile dobândite cu titlu de premiu sau recompensă, manuscrisele științifice sau literare, schițele și proiectele artistice, proiectele de invenții și inovații, precum și alte asemenea bunuri; indemnitatea de asigurare sau despăgubirea pentru pagube pricinuite persoanei; valoarea care reprezintă și înlocuiește un bun propriu sau bunul în care a trecut această valoare.
Așadar, atâta timp cât apartamentul a fost dobândit în timpul căsătoriei, în temeiul art. 30 C.fam. el are caracterul de bun comun, apelantele reclamante neindicând niciuna dintre situațiile prevăzute de art. 31 C. fam care să atragă calitatea bun propriu al defunctului cu privire la acest imobil și, prin urmare, să răstoarne prezumția de comunitate.
De asemenea, nici contribuția exclusivă a unuia dintre soți la dobândirea unui bun achiziționat în timpul căsătoriei, chiar dacă este singurul bun dobândit de aceștia, nu îi împrimă caracterul de bun propriu, în lipsa unor elemente dintre cele precizate de art. 31 C.fam.
Mai mult, contribuția exclusivă a unuia dintre soți nici nu este enumerată între categoriile de bunuri proprii menționate de art. 31 C.fam, iar veniturile din muncă au fost considerate bunuri comune atât sub imperiul vechiului Cod al familiei, cât și sub imperiul actualei reglementări(art. 341 C.civ.)
Privită sub acest aspect, acțiunea formulată de reclamante este inadmisibilă, întrucât pentru valorificarea dreptului autorului lor decurgând din contribuția acestuia la achitarea imobilului au la îndemână acțiunea în realizare, respectiv partajul de bunuri comune, în cadrul căruia se poate verifica și stabili modalitatea de contribuție a soților la dobândirea bunurilor comune.
Astfel, potrivit art. 35 C.pr.civ. cel care are interes, poate să ceară constatarea existenței sau inexistenței unui drept, cererea neputând fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului pe orice altă cale.
Deși în cererea de apel, apelantele au susținut că instanța de fond a analizat cererea lor din perspectiva art. 35 C.pr.civ., temei de drept cu care nu a fost investită și nici nu a fost pus în discuția părților, trebuie precizat că dispozițiile Codului de procedură civilă stabilesc cadrul și regulile privind desfășurarea procesului civil, fiind distincte de normele de drept material, conținute de Codul civil, care reglementează raporturile patrimoniale și nepatrimoniale dintre persoane, ca subiecte de drept civil.
Așadar, chiar dacă reclamantele nu au invocat ca temei de drept procesual dispozițiile art. 35 C.pr.civ., din moment ce au formulat o cerere în constarea existenței unui drept, această cerere trebuie să se circumscrie exigențelor normelor procedurale, mai precis normelor art. 35 C.pr.civ. care statuează asupra caracterului subsidiar al acțiunii în constatare în raport cu cererea în realizarea dreptului, nefiind necesară calificarea acțiunii în raport de aceste dispoziții, ele fiind singurele în materia analizată, iar excepția caracterului subsidiar al acțiunii în constatare putând fi invocată chiar și de instanță, din oficiu.
În cauza de față, excepția inadmisibilității acțiunii în constatare formulată de reclamante a fost invocată de către pârâți la termenul de judecată din data de 16.05.2017 și a fost pusă în discuția părților, așa cum reiese din încheierea de ședință de la acel termen (fila 90 dosar), astfel că reclamantele nu fost în niciun fel prejudiciate.
Față de considerentele arătate, Tribunalul apreciază că apelul este nefondat, astfel că în temeiul art. 480 alin. 1 C.pr.civ. va fi respins.
În temeiul art. 453 C.pr.civ. apelantele vor fi obligate la plata cheltuielilor de judecată către intimata ............, în cuantum de 1000 lei reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelantele reclamante ................, împotriva sentinței civile nr. .......... pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul cu nr. .............. în contradictoriu cu intimații pârâți, ..............., ca nefondat.
Obligă apelanta la plata către intimata .............. a sumei de 1000 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la ..............
| ← Timbru de mediu. inadmisibilitate. Jurisprudență Plângeri... | Pretenţii, apel . Jurisprudență Chemare în judecată... → |
|---|
