Acţiune în răspundere contractuală – cerere de valoare redusă art. 1025 C. proc. civ.
| Comentarii |
|
Judecătoria IAŞI Sentinţă civilă nr. 9340 din data de 18.06.2013
Asupra cauzei civile de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 9305/245/2013 reclamanta S.C. M. S.R.L. a chemat în judecată pârâta S.C. P. D. g. S.R.L., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată să-i plătească suma de 2599,21 lei reprezentând c/v marfă livrată și neachitată, cu cheltuieli de judecată.
Cererea a fost legal timbrată.
În motivarea cererii reclamanta a susținut că în urma relațiilor comerciale dintre părți a livrat pârâtei o cantitate de mărfuri, pentru care a emis facturi fiscale, pe care pârâta le-a acceptat însă nu le-a onorat la plată.
În drept reclamanta și-a întemeiat cererea pe disp. art. 1025 C. proc. civ.
Alăturat cererii reclamanta a depus copiile certificate ale facturilor fiscale neachitate, fișa analitică partener.
Pârâta, a depus formularul de răspuns la cererea formulată prin care a precizat că a solicitat reclamantei compensarea sumelor datorate și așteaptă finalizarea cererii sale.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța de judecată reține următoarele:
Între părți s-au desfășurat relații comerciale în baza cărora reclamanta livrat marfă pârâtei, pentru care a emis facturi fiscale acceptate la plată, însă neonorate în totalitate, rămânând de achitate debitul de 2599,21 lei
Conform art. 1.025 al.1 N.C.proc.civ., procedura cu privire la cererile de valoare redusă se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței.
Având în vedere dispozițiile art. 5 din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil, potrivit cărora "Dispozițiile Codului civil se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârșite după intrarea sa în vigoare, precum și situațiilor juridice născute după intrarea sa în vigoare";, față de data emiterii facturilor fiscale (anul 2010) și data intrării în vigoare a Noului cod civil (01.10.2011), instanța reține că în prezenta cauză este aplicabil Codul civil de la 1864.
În temeiul art. 969 Cod civil de la 1864, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.
Conform art.11 din Contractul părților, "Neachitarea contravalorii facturii de către consumator în termen de 7 zile calendaristice de la data înștiințării atrage perceperea de penalități (…).
Instanța constată că facturile anexate, necontestate de către pârât, reclamanta a dovedit valoarea obligațiilor de plată ce revin în sarcina pârâtului.
Factura reprezinta forma simplifacta a unui contract comercial; numai daca este acceptata, factura are valoarea de mijloc de dovada a obligatiilor (izvorâte din raporturi comerciale) ; acceptarea are semnificatia juridca a celei de-a doua vointe, fara de care nu se poate vorbi de incheirea unui contract; ori în cauză facturile fiscale poartă semnaătura și sigiliul pârâtei.
Obligația de a plăti o sumă de bani este o obligație de a da. Creditorul acestei obligații, în vederea obținerii executării ei prin intermediul unei acțiuni în justiție, are sarcina de a proba existența contractului și executarea propriilor obligații. Debitorului îi revine sarcina de a dovedi prin chitanțe executarea obligațiilor ce îi revin, respectiv a faptul că între cele două entități nu mai există nicio obligație valabilă, aceasta fiind stinsă prin plată.
În prezenta cauză, reclamanta, prin înscrisurile depuse la dosar a făcut dovada existenței debitului și executarea propriilor obligații, afirmând în același timp neexecutarea obligațiilor de către pârât, acestuia din urmă revenindu-i sarcina de a dovedi plata.
Pârâtul nu a solicitat administrarea de probe din care să rezulte că și-a îndeplinit integral și la termen obligațiile în cauză și nici nu a depus la dosarul cauzei înscrisuri doveditoare.
În consecință, instanța va admite acțiunea și va obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 2599,21 lei reprezentând contravaloare marfă livrată și neachitată.
În temeiul art. 1031 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 1053 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
| ← Opoziție la executare. Prescripția executării cambiale.... | Pretenţii. Jurisprudență Prejudicii, daune → |
|---|
