Pretenţii. Jurisprudență Prejudicii, daune

Judecătoria IAŞI Sentinţă civilă nr. 9192 din data de 17.06.2013

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași, sub nr. 27639/245 din 10.9.2012, reclamanta X, prin reprezentanții săi legali, a chemat în judecată pârâții Y, Z ȘI Q, solicitând obligarea acestora la plata sumei de 22879,07 lei, reprezentând cheltuieli de întreținere datorate la data de 18.05.2012 și plata penalităților de întârziere în sumă de 57267,16 lei pentru aceeași perioadă.

În motivarea acțiunii, s-a arătat că la data de 01.08.2012 pârâții nu au achitat cheltuielile de întreținere aferente spațiului pe care îl dețin, în calitate de proprietari.

Deși, au fost somați în acest sens, în mod nejustificat pârâții a refuzat să se conformeze, astfel că, au fot calculate majorări de întârziere, în cuantum de 57267,16 lei.

În drept, s-au invocat dispozițiile art. 46, art. 49 și art. 50 din Legea nr.230/2007 coroborat cu dispozițiile art. 50 alin. 2 din Legea nr. 230/2007 și H.G. nr. 1588/2007 cu aplicarea art. 242 Cod procedură civilă.

Acțiunea este scutită de taxă de timbru în conformitate cu dispozițiile art. 31 alin. 3 din Regulamentul Cadru al Asociațiilor de proprietari aprobat prin Legea nr. 1147/1996 republicată și art. 50 alin. 2 din Legea 230/2007.

La dosarul cauzei reclamanta nu a depus în dovada calculului sumei datorate, listele de plată aferente debitului solicitat, fiind atașată doar pentru perioada 08.2012 - 12.2012 perioadă neindicată în acțiune, , dar dedusă din acte 07.2011 - 07.2012 (fila 3 dosar).

Pârâții, legal citați nu s-au prezentat în instanță, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art. 225 Cod procedură civilă.

Analizând actele și lucrările dosarului sus-evocate, depuse la filele 20-29 dosar, instanța a reținut că pârâții locuiesc la adresa indicată în acțiune și potrivit acțiunii reclamantei pârâții în perioada lunii 07/2011 - 07/2012 nu și-au achitat cheltuielile de întreținere în cuantum de 22879,07 lei, solicitat prin acțiune, or, în lipsa listelor de plată privind a calculul debitului solicitat cu cel menționat prin acțiune, converg la respingerea acțiunii.

Potrivit art. 114/1996 republicată și a Regulamentului Cadru de aplicare a Legii nr. 114/1996, toți proprietarii de apartamente trebuie să plătească cheltuielile ce le revin cotelor de întreținere necesare cheltuielilor comune ale clădirii.

Având în vedere cele arătate mai sus, instanța, în raport cu disp. art. 1169 Cod civil, va respinge acțiunea, inclusiv capătul de cerere privind plata penalităților de întârziere către reclamantă, prin lipsa actelor cerute imperativ de disp. art. 49-50 din Legea 230/2007 și H.G. nr. 1588/2007, fiind lipsă modul de calcul al acestor penalități la debitul aferent fiecărei luni și nu raportat la restanța acumulată.

În respingerea acțiunii se va reține și următoarea argumentare:

În speță, configurația raportului juridic dintre părți este stabilită de legiuitor prin dispozițiile Legii nr. 230/2008, privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari.

Astfel, membrii asociației de proprietari au obligația potrivit art. 46 din Legea nr. 230/2007 să plătească lunar, conform listei de plată, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației, astfel cum sunt definite in art. 47.De asemenea, potrivit art. 49 din lege, asociația poate stabili penalizări pentru sume restante afișate pe lista de plată, în cond. art. 30 alin. 1 lit. j, iar în alineatul 2 art. 49 se prevede că termenul de plată a cotelor de contribuție afișate pe lista lunară de plată este de maxim 20 de zile calendaristice.

Din dispozițiile legale amintite rezultă , pe de o parte, faptul că titlul legal de plată al cotelor de întreținere și al penalităților îl reprezintă listele de plată(lipsă de la dosar), iar pe de altă parte, obligația de plată a penalităților nu este una legală, ci convențională, trebuind să fie stabilită printr-o decizie a comitetului executiv al Asociației, în cond. art. 30 alin. 1 lit. j din Legea nr. 230/2007.

Or, reclamanta a depus la dosar doar lista de plată pentru perioada 12.2012-08.2012 cu debite calculate la datorie acumulată cuprinzând și debite prescrise anterioare anului 2011 și cu încălcarea dispozițiilor art. 4 alin. 3 din Legea 469/2002, respectiv debitul principal fiind de 22879,07 lei, iar penalitățile sunt de 57267,16 lei, ce excede perioadei solicitate, iar fișa individuală de solduri (fila 7), emanând exclusiv de la reclamantă și nefăcând proba conform art. 46 și art. 439 din legea 230/2007 pentru sumele pretinse cu titlu de cote de întreținere și respectiv penalități de întârziere, fiind lipsă cu desăvârșire listele de plată pentru întreaga perioadă solicitată.

În consecință, instanța reține că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea 230/2007, urmând ca, pentru considerentele arătate, să respingă cererea ca neîntemeiată. Și cu următoarea motivare:

În contextul dispozițiilor art. 1169 Cod civil, sus-evocate, instanța constată că pentru penalitățile solicitate, sunt lipsă listele de plată privind cheltuielile de întreținere restante pentru întreaga perioadă neindicată în acțiune, dar dedusă din acte ca fiind 07/2011 - 07/2012, iar cuantumul penalităților este calculat nu raportat la debitul real aferent fiecărei luni, deoarece acestea fiind lipsă (listele de plată), instanța a fost în imposibilitate a verifica veridicitatea calculului depus la dosar în condițiile în care se solicită și pentru perioada anului 2011, precum și incidența prescripției.

Prin acțiune, debitul solicitat cu titlu de penalizări 57267,16 lei este aferent unei perioade neprecizată de reclamantă ce excede debitului pentru aceeași perioadă cu titlu de cheltuieli de întreținere de 22879,07 lei și asupra cărora s-au calculat penalizările solicitate, în sensul disp. art. 4 alin. 3 din Legea nr. 469/2002.

Se impunea acest calcul deoarece debitul aferent cu titlu de cheltuieli de întreținere fiind de 22879,07 lei pentru perioada 07.2011 - 07.2012 nu are corespondent de plată, în actele dosarului fiind lipsă listele de plată, astfel că, chiar dacă cheltuielile de întreținere aferente penalităților au făcut obiectul prezentei acțiuni, sunt operante în cauză dispozițiile art. 4 alin. 3 din Legea nr. 469/2002, și tot o dată nu absolvă pe reclamantă să facă dovada cu listele de plată a debitului total pentru aceeași perioadă cu titlu de cheltuieli de întreținere în vederea verificării dispozițiilor textului sus-evocat.

În acest context, se impune a fi respinsă acțiunea reclamantei ca neîntemeiată și cu următoarea motivare:

În fine în respingerea acțiunii analizând actele și lucrările dosarului , instanța a reținut că pârâții locuiesc la adresa indicată în acțiune , însă potrivit calculului depus la dosar de către reclamantă, în condițiile sus arătate, instanța nu a putut vizualiza veridicitatea calculului datorat de pârâți în perioada de mai sus, dacă și-au achitat cheltuielile de întreținere în termen legal și dacă în raport de aceasta s-ar mai datora penalități dat fiind calculul eronat depus la dosar și inclusiv pentru imposibilitatea instanței de a verifica cuantumul acestora în raport și cu disp.art.4 alin.3 din Legea nr.469/2002, instanța va respinge acțiunea ca neîntemeiată și din acest punct de vedere.

În respingerea acțiunii ca neîntemeiată, urmează reținută și următoarea argumentare :

În speță, configurația raportului juridic dintre părți este stabilită de legiuitor prin dispozițiile Legii nr.230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari.

Astfel, membrii asociației de proprietari au obligația potrivit art. 46 din Legea nr.230/2007 să plătească lunar, conform listei de plată, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației, astfel cum sânt definite în art.47.

De asemenea, potrivit art.49 din lege, asociația poate stabili penalizări pentru sume restante afișate pe lista de plată , în cond.art.30 alin.1lit.j,iar în alineatul 2 al art.49 ce prevede că termenul de plată a cotelor de contribuție afișate pe lista lunară de plată este de maximum 20 de zile calendaristice .

Din dispozițiile legale amintite rezultă, pe de o parte, faptul că titlul legal de plată al cotelor de întreținere și al penalităților îl reprezintă listele de plată (lipsă de la dosar), fiind anexată doar pentru 08/2012 - 12/2012, iar pe de altă parte, obligația de plată a penalităților nu este una legală, ci convențională, trebuind să fie stabilită printr-o decizie a comitetului executiv al Asociației, în condițiile art. 30 alin.1lit.j din Legea nr.230/2007.

Or, reclamanta a depus la dosar doar înscrisurile sus evocate nu și listele de plată nominale, pentru fiecare lună, iar cele depuse nu acoperă perioada solicitată și totodată conform art. 46 și art. 49 din Legea nr. 230/2007 pentru sumele pretinse cu titlu de cote de întreținere si respectiv penalități de întârziere se impune definirea lor în vederea verificării acestora inclusiv sub aspectul prescripției cât timp este solicitat și un sold de 23543,07 lei ce provine din anii anterior celui indicat, 2011.

În consecință, instanța reține că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile Legii nr. 230/2007, urmând ca, pentru considerentele arătate, să respingă cererea ca neîntemeiată.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Pretenţii. Jurisprudență Prejudicii, daune