Acţiune oblică dublată de acţiune în revendicare. Lipsa de interes în promovare în condiţiile în care reclamantul are deja un titlu executoriu
| Comentarii |
|
Judecătoria CRAIOVA Hotărâre nr. 8344 din data de 28.05.2013
Acțiune oblică dublată de acțiune în revendicare. Lipsa de interes în promovare în condițiile în care reclamantul are deja un titlu executoriu
Admiterea acțiunii revocatorii duce la desființarea actului, dar acest efect nu se produce față de orice persoană, ci are caracter relativ, producându-se doar între creditor și terțul dobânditor. Actul atacat rămâne valabil între părțile care l-au încheiat și opozabil față de toate celelalte persoane.
În speță, ca urmare a admiterii acțiunii revocatorii, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 259/16.01.2009 de BNP C. C. E.,încheiat între E. F. G. în calitate de vânzător și C. M. - S. în calitate de cumpărător, se desființează doar în raporturile dintre reclamantul creditor D. N. și pârâții-terți dobânditori C. M. S. și C. C..
Reclamantul poate urmări direct imobilul ce a format obiectul contractului desființat, pentru realizarea creanței sale, iar terții dobânditori pot păstra bunul și pot dispune de acesta, oferindu-i creditorului reclamant suma de bani necesară satisfacerii creanței sale.
Interesul reprezintă o condiție de exercitare a acțiunii civile constând în folosul practic urmărit de către titularul acțiunii civile și trebuie sa fie născut si actual, personal, direct si legitim.
Din acest punct de vedere cercul persoanelor care pot cere constatarea nulității se restrânge în raport cu condițiile evocate, necesar a fi întrunite sub aspectul folosului practic urmărit.
În speță, folosul practic urmărit de reclamant îl reprezintă realizarea creanței sale din valoarea bunului imobil ce a format obiectul vânzării desființate prin admiterea acțiunii revocatorii și obținerea unui titlu executoriu cu privire la acest bun.
Raportat la considerentele expuse, instanța apreciază că reclamantul are deja un titlu executoriu reprezentat de decizia irevocabilă nr. 1193/02.06.2011 a Tribunalului Dolj, în temeiul căruia poate urmări bunul ce a format obiectul vânzării, astfel că formularea prezentei acțiuni prin care urmărește aceeași finalitate, este lipsită de interes.
Tot lipsită de interes este și formularea unei acțiuni în revendicare în numele debitorului său, având în vedere că, așa cum s-a arătat, bunul nu a revenit în patrimoniul acestuia, ci vânzarea este valabilă între părțile contractante, astfel că debitorul său E. F. G. nu a redobândit proprietatea imobilului vândut. Ca atare, prin formularea unei acțiuni oblice de revendicare, reclamantul nu are niciun folos practic, neputând ajunge la realizarea creanței sale, în această modalitate.
Judecătoria Craiova - Secția Civilă. Sentința nr. 8344/28.05.2013
La data de 27.11.2012 reclamantul D. N. a chemat în judecată pe pârâții P. A., P.A. - C., E.F.G., C.M.S., C. C. și a solicitat revenidicarea imobilului teren extravilan situat în comuna Coșoveni, județul Dolj, tarlaua (…), parcela (…), în suprafață totală de 1598 mp.
In motivare, reclamantul arată că este creditorul debitorului E. F. G. care îi datorează suma de 6600 euro, creanța fiind certă, lichidă și exigibilă, dovada acesteia fiind sentința civilă nr. 17322/17.11.2008 pronunțată de Judecătoria Craiova. Ca urmare a faptului că acesta a fost obligat prin hotărârea de mai sus să restituie suma de 6600 euro și dorind să sustragă bunurile de la urmărirea silită a înstrăinat terenul menționat către pârâta C. M. - S. . Tribunalul Dolj a pronunțat decizia civilă nr. 1193/02.06.2011, s-a admis acțiunea, s-a desființat contractul și terenul a revenit în patrimoniul debitorului său. Mai arată reclamantul că până la judecarea recursului de către Tribunalul Dolj, pârâta C. M. - S. și soțul său au vândut terenul aflat în litigiu, soților P. A. și P. A.care și-au intabulat dreptul de proprietate. Arată că debitorul este insolvabil și știindu-se urmărit refuză cu rea credință să cheme în judecată pe pârâții P. pentru a readuce în patrimoniul său bunul, pe care poate să il urmărească pentru a-l putea urmări în vederea executării creanței. Dreptul de proprietate asupra terenului aparține debitorului E. F. , soții P.având posibilitatea să-și recupereze prețul plătit, întrucât vânzătorii C. sunt ținuți să răspundă pentru evicțiune.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 974, art. 480-483 Cod Civil.
S-au depus la dosar următoarele acte: decizia nr. 2467/1992 a Curții Supreme de Justiție, contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 79/17.02.2011, proces verbal de licitație încheiat în 28.08.2012, decizia Tribunalului Dolj nr. 1193/02.06.2011.
La termenul din data de 08.01.2013 pârâții C. M. - S. și C. C.C. au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii și au arătat că în anul 2009 au cumpărat terenul extravilan situat în comuna Coșoveni, T. ,P . în suprafață de 1598 mp de la E. G. F. și din extrasul de autentificare imobilul nu a fost grevat de sarcini, nu ieșise din circuitul civil și nu a făcut obiectul vreunui litigiu, vânzătorul înțelegând să garanteze împotriva oricăror evicțiuni parțiale sau totale. Arată pârâții că la doi ani de la cumpărare, în data de 17.02.2011 l-au vândut numitei P. A., contractul de vânzare încheiat îndeplinind condițiile de fond și formă cerute de lege. La data perfectării contractului, arată pârâții că erau proprietarii terenului neexistând nicio înscriere privitoare la sarcini. Mai arată că revendicarea terenului nu poate opera întrucât numiții P. A. și P. A.C. sunt proprietarii acestuia în baza unui contract de vânzare cumpărare valabil ce nu a fost anulat.
Au invocat excepția inadmisibilității acțiunii întrucât în cauză nu sunt îndeplinite condițiile textului de lege indicat de reclamant art. 1056 cod civil. Arată pârâții că reclamantul nu face dovada existenței unui pericol de insolvabilitate a debitorului în cazul în care s-ar pierde dreptul pe care din nepăsare, neglijență sau rea credință nu înțelege să-l exercite personal creditorul fiind nevoit să acționeze prin subrogare, în numele său. Totodată reclamantul nu face dovada că debitorul este insolvabil, astfel acțiunea urmează a fi respinsă pentru că nu se probează existența interesului serios și legitim.
În drept s-au întemeiat pe dispozițiile ar. 115-118 cod procedură civilă, art. 1560 alin 3 cod civil și art. 14 alin 2 cod civil.
La termenul din data de 08.01.2013 pârâții C. M. - S. și C. C.C. au formulat cerere de chemare în garanție a numitului E. F. G. pentru ca în cazul în care vor cădea în pretenții să fie obligat să-i despăgubească cu suma de 5000 lei și au arătat că în anul 2009 au cumpărat terenul extravilan situat în comuna Coșoveni, T, P în suprafață de 1598 mp de la E. G. F. și din extrasul de autentificare imobilul nu a fost grevat de sarcini, nu ieșise din circuitul civil și nu a făcut obiectul vreunui litigiu, vânzătorul înțelegând să garanteze împotriva oricăror evicțiuni parțiale sau totale. În data de 17.02.2011 l-au vândut numitei P.A., contractul de vânzare încheiat îndeplinind condițiile de fond și formă cerute de lege. Având în vedere acțiunea formulată de numitul D. N. împotriva debitorului E. F. G. , arată pârâții că se află în situația în care actualii proprietari ai terenului revendicat să îi cheme în garanție pentru evicțiune conform clauzelor contractului încheiat cu aceștia. Solicită admiterea cererii de chemare în garanție întrucât au fost cumpărători de bună credință.
La termenul de judecată din data de 12.02.2013 pârâții P. A.C. și P. A. au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamant, arătând că au cumpărat prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 79/17.02.2011 de la numiții C. C.și C.M. terenul extravilan în suprafață de 1598 mp cu număr cadastral xxx/1/1/1, contract ce nu a fost anulat. Arată că nu au avut cunoștință până la momentul chemării în judecată că terenul ar face obiectul vreunui litigiu sau că ar fi grevat de anumite sarcini. Acest aspect rezultă din extrasul de carte funciară unde nu erau înscrise sarcini sau litigii asupra imobilului dobândit, demonstrând totodată și proprietatea asupra terenului.
Arată că nu sunt îndeplinite condițiile privind admiterea acțiunii oblice, neexistând vreo înțelegere cu privire la fraudarea intereselor unei persoane. Arată că au împrejmuit proprietatea și au investit într-o construcție amplasată pe acest teren compusă din P+1+M peste 70.000 euro.
Analizând cu prioritate, conform art. 137 alin. 1 C.p.c., excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâți prin întâmpinare, excepția lipsei de interes a reclamantului în formularea acțiunii, invocată din oficiu și excepția netimbrării cererii de chemare în garanție, invocată din oficiu, instanța reține următoarele:
Reclamantul D. N. a înțeles să formuleze o acțiune în revendicare imobiliară, pe cale oblică, în numele debitorului său E. F. G. , arătând că are o creanță certă lichidă și exigibilă de 6600 euro, recunoscută prin hotărâre judecătorească (sentința civilă nr. 17322/17.11.2008 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. 9811.3/215/2007). Întrucât debitorul său a vândut terenul situat în comuna Coșoveni către pârâții C. M. - S. și C. C.C. a formulat acțiune pentru revocarea contractului, acțiune admisă prin decizia Tribunalului Dolj nr. 1193/02.06.2011 pronunțată în dosarul nr. (…)/215/2010.
A apreciat reclamantul că prin desființarea contractului de vânzare cumpărare, ca urmare a admiterii acțiunii, bunul imobil înstrăinat a revenit în patrimoniul vânzătorului E. F. G. , debitorul său, iar întrucât acesta neglijează să-l revendice, a înțeles ca pe calea unei acțiuni oblice, în numele debitorului său, să solicite revendicarea pentru ca apoi să îl poată urmări silit în vederea recuperării creanței sale.
În ce privește legea aplicabilă, instanța reține că sunt aplicabile acțiunii oblice dispozițiile din Cod Civil din 1864, având în vedere că scadența creanței reclamantului se situează la o dată anterioară intrării în vigoare a noului Cod Civil (01.10.2011).
Din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 116 din Legea 71/2011 pentru punerea în aplicarea a Legii 287/2009 privind Codul Civil, potrivit cărora "dispozițiile art. 1558-1565 din Codul civil se aplică creditorilor ale căror creanțe s-au născut înainte de data intrării sale în vigoare, dacă scadența se situează după această dată";, rezultă că pentru creanțele născute și scadente anterior intrării în vigoare a noii legi, se aplică vechea legislație, respectiv Codul civil din 1864.
Prin urmare, instanța urmează a analiza pretențiile reclamantului raportat la dispozițiile art. 974 Codul civil din 1864.
În ce privește efectele admiterii acțiunii revocatorii soluționate prin decizia irevocabilă a Tribunalului Dolj nr. 1193/02.06.2011 pronunțată în dosarul nr. (...)/215/2010, raportat la data rămânerii irevocabile, instanța reține, de asemenea, aplicabilitatea dispozițiilor art. 975 Codul civil din 1864.
Asupra excepției inadmisibilității acțiunii, instanța urmează să o respingă, reținând că inadmisibilitatea este un mijloc de apărare cu o natură juridică mixtă, iar obiectul unei astfel de excepții îl reprezintă contestarea dreptului reclamantului de a sesiza instanța.
Posibilitatea de a exercita o acțiune oblică de către un creditor în numele debitorului său este reglementată de dispozițiile legale arătate anterior, iar analiza îndeplinirii condițiilor pentru admiterea unei astfel de acțiuni presupune o cercetare a fondului cauzei. Prin urmare, exercitarea unei acțiuni oblice de către creditorul care invocă o creanță certă, lichidă și exigibilă este admisibilă, reclamantul invocând în speță o astfel de creanță, motiv pentru care instanța va respinge excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâți prin întâmpinare, ca neîntemeiată.
Asupra excepției lipsei de interes a reclamantului în formularea acțiunii, invocată de instanță din oficiu, se rețin următoarele.
Prin decizia irevocabilă a Tribunalului Dolj nr. 1193/02.06.2011 pronunțată în dosarul nr. (...)/215/2010, a fost desființat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 259/16.01.2009 de BNP C. C. E.,încheiat între pârâtul E. F. G. în calitate de vânzător și pârâta C. M. - S. în calitate de cumpărător.
Pentru a pronunța această soluție, s-a reținut că reclamantul D. N. a solicitat revocarea acestui contract făcut în dauna intereselor sale de creditorul E. F. G. ce avea să-i plătească suma de 6600 euro în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, învestită cu formulă executorie.
Tribunalul a constatat caracterul vădit simulat al contractului de vânzare-cumpărare și intenția vânzătorului debitor de a-l scoate din patrimoniul său pentru a evita executarea silită, cumulat cu existența insolvabilității acestuia. A mai constatat totodată și acordul fraudulos al pârâților de scoatere a bunului prin efectul vânzării din patrimoniul vânzătorului pentru a evita vânzarea silită susceptibilă a se desăvârșit în cursul executării silite promovate de reclamantul creditor. Prin urmare, a constatat pe deplin operante dispozițiile art. 975 C.civ., contractul de vânzare-cumpărare fiind încheiat în fraudarea intereselor reclamantului creditor.
În ce privește efectele admiterii acțiunii revocatorii, instanța reține că actul atacat devine inopozabil creditorului care va putea urmări bunul ce a format obiectul contractului de vânzare-cumpărare ca și cum acesta n-ar fi ieșit niciodată din patrimoniul debitorului.
Admiterea acțiunii revocatorii produce efecte relative, doar față de creditorul reclamant, numai acesta putând să-și repare prejudiciul suferit din bunul ce a format obiectul actului revocat.
În privința terților se consideră că actul nu a fost revocat, rămânând valabil încheiat.
Admiterea acțiunii revocatorii duce la desființarea actului, dar acest efect nu se produce față de orice persoană, ci are caracter relativ, producându-se doar între creditor și terțul dobânditor. Actul atacat rămâne valabil între părțile care l-au încheiat și opozabil față de toate celelalte persoane.
În speță, ca urmare a admiterii acțiunii revocatorii, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 259/16.01.2009 de BNP C. C. E.,încheiat între E. F. G. în calitate de vânzător și C. M. - S. în calitate de cumpărător, se desființează doar în raporturile dintre reclamantul creditor D. N. și pârâții-terți dobânditori C. M. S. și C. C..
Reclamantul poate urmări direct imobilul ce a format obiectul contractului desființat, pentru realizarea creanței sale, iar terții dobânditori pot păstra bunul și pot dispune de acesta, oferindu-i creditorului reclamant suma de bani necesară satisfacerii creanței sale.
În mod greșit a apreciat reclamantul că, prin admiterea acțiunii revocatorii, bunul ce a format obiectul contractului se reîntoarce în patrimoniul debitorului vânzător întrucât, așa cum s-a arătat mai sus, vânzarea rămâne valabilă între părțile care au încheiat-o.
Or, în prezenta cauză, reclamantul a înțeles să solicite, pe calea acțiunii oblice, revendicarea bunului vândut de debitorul său, în numele acestuia.
Interesul reprezintă o condiție de exercitare a acțiunii civile constând în folosul practic urmărit de către titularul acțiunii civile și trebuie sa fie născut si actual, personal, direct si legitim.
Din acest punct de vedere cercul persoanelor care pot cere constatarea nulității se restrânge în raport cu condițiile evocate, necesar a fi întrunite sub aspectul folosului practic urmărit.
În cauza, cercetarea existentei interesului trebuie sa pornească de la obiectul cererii de chemare în judecata, iar îndeplinirea acestei condiții va trebui sa se raporteze la finalitatea ipotezei admiterii acestei cereri.
În speță, folosul practic urmărit de reclamant îl reprezintă realizarea creanței sale din valoarea bunului imobil ce a format obiectul vânzării desființate prin admiterea acțiunii revocatorii și obținerea unui titlu executoriu cu privire la acest bun.
Raportat la considerentele expuse, instanța apreciază că reclamantul are deja un titlu executoriu reprezentat de decizia irevocabilă nr. 1193/02.06.2011 a Tribunalului Dolj, în temeiul căruia poate urmări bunul ce a format obiectul vânzării, astfel că formularea prezentei acțiuni prin care urmărește aceeași finalitate, este lipsită de interes.
Tot lipsită de interes este și formularea unei acțiuni în revendicare în numele debitorului său, având în vedere că, așa cum s-a arătat, bunul nu a revenit în patrimoniul acestuia, ci vânzarea este valabilă între părțile contractante, astfel că debitorul său E. F. G. nu a redobândit proprietatea imobilului vândut. Ca atare, prin formularea unei acțiuni oblice de revendicare, reclamantul nu are niciun folos practic, neputând ajunge la realizarea creanței sale, în această modalitate.
Față de toate aceste considerente, instanța urmează a admite excepția lipsei de interes a reclamantului în formularea acțiunii, invocată din oficiu și a respinge acțiunea formulată, ca lipsită de interes.
Asupra excepției netimbrării cererii de chemare în garanție formulată de pârâții C. M. S. și C.C., invocată de instanță din oficiu, se reține că la termenul de judecată de la 08.01.2013, instanța a pus în vedere pârâților C. M. S. și C.C., prin avocat, să achite taxa de timbru în cuantum de 507 lei și timbru judiciar în cuantum de 5 lei pentru cererea de chemare în garanție, sub sancțiunea anulării ca netimbrată.
Prin încheierea de la 26.03.2013, instanța a respins cererea de acordare a ajutorului public judiciar formulată de pârâții C. M. - S. și C. C. privind scutirea de la plata taxei judiciare de timbru, soluție rămasă irevocabilă prin respingerea cererii de reexaminare pronunțată prin încheierea de la 29.04.2013.
De la acea dată, apreciază instanța că pârâții trebuia să achite cel târziu până la termenul de judecată de la 28.05.2013, taxa de timbru aferentă cererii lor.
Potrivit art. 2 alin. 1 din Legea nr. 146/1997, acțiunile evaluabile în bani se taxează la valoare.
Potrivit art. 10 din Legea nr. 146/ 1997, cererile de chemare în garanție se taxează după regulile aplicabile cererii sau acțiunii principale, aspect față de care i s-a pus în vedere pârâtului prezent în ședința de judecată să achite taxa de timbru la valoare.
Conform art. 20 din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat sau în cursul procesului până la termenul acordat de instanță în acest sens, sub sancțiunea anulării cererii.
Cum instanța a acordat deja un termen pentru achitarea taxei de timbru, termen întrerupt prin formularea unei cereri de ajutor public judiciar, a cărei soluție de respingere irevocabilă trebuia să fie cunoscută de pârâții ce au beneficiat și de asistența juridică de specialitate a unui avocat, instanța apreciază că de la data pronunțării încheierii prin care s-a respins cererea de scutire de la plata taxei de timbru, revine pârâților obligația de plată a taxei până la primul termen de judecată acordat în cauză, în speță până la 28.05.2013.
Or, pârâții, deși au avut o lună în care trebuia să achite taxa de timbru ce le-a fost comunicată de instanță, nu și-au îndeplinit această obligație, motiv pentru care instanța apreciază întemeiată excepția netimbrării cererii de chemare în garanție și, în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, o va admite, urmând a anula cererea de chemare în garanție, ca netimbrată.
| ← Acordare personalitate juridică ASOCIAŢIE. Condiţii | Asigurare dovezi. Cheltuieli de judecată. . Jurisprudență... → |
|---|
