Acţiunea în grăniţuire. Calitatea procesuală activă şi pasivă: proprietar sau simplu posesor al terenurilor învecinate
| Comentarii |
|
Acţiunea în grăniţuire poate fi exercitată nu numai de către proprietar, ci şi de către titularul dezmembrământului dreptului de proprietate, chiar şi de către un simplu posesor, în mod simetric aceasta putând fi îndreptată nu numai împotriva proprietarului fondului limitrof, ci şi a titularului unui alt drept real, a chiriaşului sau a arendaşului.
Secţia I civilă, Decizia nr. 674 din 5 decembrie 2012
Prin cererea înregistrată sub nr. 17963/231/2010 la Judecătoria Focșani, reclamantul M.G. a chemat în judecată pe pârâtul V.I. pentru revendicare și grănițuire.
în motivarea cererii, reclamantul a arătat că pârâtul, în calitate de vecin, fără a deține autorizație de construcție, a edificat o magazie de lemne și un gard prin care i-a acaparat o suprafață de teren de aproximativ 20 mp. A solicitat admiterea acțiunii în sensul de a fi obligat pârâtul să-i lase în deplină proprietate și pașnică posesie suprafața de 20 mp și de a se stabili linia de hotar între cele două proprietăți în raport de sentința civilă nr. 8181/1995.
în drept au fost invocate dispozițiile art. 1109 și art. 584 C.civ. 1864.
Prin cererea din 28.03.2011 reclamantul a mai solicitat ca pârâtul să fie obligat să-și demoleze magazia construită fără autorizație și să-și desființeze plantația de vie existentă lângă terenul său și care a fost înființată lângă linia de hotar.
Prin sentința civilă nr. 2248 din 11 aprilie 2012, Judecătoria Focșani a admis în parte acțiunea și a stabilit linia de hotar dintre proprietățile părților pe aliniamentul 101-139-138-114-115-116-117-118-119-120-122-121 trasat de expertul desemnat în cauză.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că între părți au existat discuții legate de linia de hotar care însă nu este amplasată pe terenul reclamantului. A mai reținut instanța de fond că expertizele efectuate în cauză au stabilit linia de hotar în raport de actele de proprietate și de elementele din teren și că, potrivit art. 584 C.civ., orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite de a sa.
împotriva acestei sentințe au declarat apel ambele părți.
La termenul din data de 21.06.2012 tribunalul a pus în discuția părților calitatea procesuală activă a reclamantului.
Prin decizia civilă nr. 164 din 6.09.2012 a Tribunalului Vrancea, a fost admis apelul declarat de pârâtul V.I. și a fost schimbată în tot sentința atacată în sensul că a fost admisă excepția invocată din oficiu și a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul M.G. ca fiind făcută de o persoană fără calitate procesuală activă.
A fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul M.G. și a fost obligat acesta să-i plătească apelantului V.I. suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că reclamantul M.G., prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1188 din 23.07.1992 de fostul notariat de Stat al jud. Vrancea, a înstrăinat proprietatea sa compusă din teren și casă de locuit, situată în F., numiților C.M. și C.I., rezervându-și doar un drept de uzufruct.
Prin sentința civilă nr. 1749 din 25.03.2010 a Judecătoriei Focșani s-a dispus ieșirea din indiviziune cu privire la averea rămasă de pe urma defunctei V.Ș., soția pârâtului apelant V.I., iar imobilul compus din teren și casă de locuit a fost atribuit lui V.C. și V.M., în indiviziune, V.I. rezervându-și un drept de uzufruct pe toată durata vieții. Sentința este irevocabilă.
Prin urmare, tribunalul a reținut că nici reclamantul și nici pârâtul nu mai sunt proprietari ai celor două imobile învecinate. Or, calitatea de proprietar este de esența acțiunii în revendicare și grănițuire.
Acțiunea în revendicare, ca mijlocul cel mai specific de apărare a dreptului de proprietate, este acea acțiune reală prin care proprietarul, care a preluat posesia bunului său, cere restituirea acestui bun de la orice persoană care îl posedă fără niciun drept. Așadar, titularul dreptului de proprietate are dreptul să revendice bunul său de la orice persoană care îl posedă fără niciun drept.
Potrivit art. 584 C.civ. 1864, „orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite cu a sa”.
Față de aceste considerente, având în vedere că reclamantul nu este proprietarul suprafeței de teren revendicate și nici al proprietății pentru care s-a solicitat grănițuirea, tribunalul a constatat că acțiunea a fost promovată de o persoană fără calitate procesuală activă.
în ce privește apelul declarat de reclamantul M.G., față de excepția invocată, tribunalul a reținut că, deși instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la demolarea magaziei și plantației de viță de vie, față de lipsa calității de proprietar a pârâtului aceste aspecte nu mai pot fi analizate, magazia și plantația fiind, în prezent, proprietatea lui V.C. și V.M.
împotriva deciziei civile nr. 164 din 6.09.2012 a Tribunalului Vrancea a declarat recurs reclamantul, criticând-o pe motive de nelegalitate, prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
în esență, recurentul a susținut că în mod greșit instanța de apel a reținut că nu are calitate procesuală activă în cauză în condițiile în care, deși este adevărat că a vândut terenul în litigiu, și-a păstrat un drept de uzufruct asupra acestuia, calitatea de uzufructuar îndreptățindu-l să pornească o acțiune reală petitorie în complângere prin care să-și apere dreptul stabilit prin contractul pe care l-a încheiat cu cumpărătorii.
La rândul său, pârâtul V.I. este uzufructuar al terenului învecinat și, prin urmare, acesta poate sta în proces în calitate de pârât.
Prin decizia civilă nr. 674/R/05.12.2012, Curtea a admis recursul și a casat decizia atacată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, reținând, în esență, următoarele:
Acțiunea în grănițuire este acțiunea prin care se urmărește determinarea, prin hotărâre judecătorească, a limitelor dintre două proprietăți vecine; prin aceasta reclamantul pretinde ca, în contradictoriu cu pârâtul, instanța să determine, prin semne exterioare, întinderea celor două fonduri învecinate.
în acest sens, art. 584 C.civ. 1864 stipulează că orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite de a sa, cheltuielile grănițuirii făcându-se pe jumătate. Dreptul la acțiune, bazat pe dispozițiile legale citate, circumscrie posibilitatea pentru proprietar sau orice persoană care are un drept real asupra unui fond limitrof de a pretinde vecinului său restabilirea hotarului care separă fondurile învecinate și marcarea acestuia prin semne vizibile.
în raport de trasarea hotarului și așezarea semnelor de hotar urmează a se decide în privința încălcării proprietății. Instanța supremă a conchis că operațiile judiciare ale grănițuirii impun judecătorului a se pronunța asupra formei terenului care alcătuiește dreptul de proprietate al reclamanților, și nu asupra existenței acestuia în întregul său (I.C.C.J., decizia nr. 2153/2005).
Fiind o acțiune reală, petitorie, imobiliară, declarativă de drepturi și imprescriptibilă, acțiunea în grănițuire poate fi exercitată nu numai de către proprietar, dar și de către titularul dezmembrământului dreptului de proprietate, chiar și de către un simplu posesor, în mod simetric aceasta putând fi îndreptată nu numai împotriva proprietarului fondului limitrof, ci și a titularului unui alt drept real, a chiriașului sau a arendașului.
Acțiunea în grănițuire produce efecte numai cu privire la delimitarea fondurilor ce aparțin părților, nu și cu privire la însuși dreptul real, ceea ce înseamnă că, ulterior, oricare dintre părți poate introduce o acțiune în revendicare cu privire la suprafața determinată a fondului, fără să i se poată opune autoritatea de lucru judecat a hotărârii pronunțate în acțiunea în grănițuire.
Față de aspectele mai sus arătate, Curtea a constatat că în mod greșit instanța de apel a reținut că reclamantul, în calitate de uzufructuar, nu are calitate procesuală în cauză, cel puțin în ceea ce privește acțiunea în grănițuirea proprietății sale de cea a pârâtului.
La rândul său, acesta din urmă, fiind, de asemenea, titularul unui drept de uzufruct asupra terenului învecinat cu cel al reclamantului, poate sta în proces în calitate de pârât în acțiunea în grănițuire.
Pentru aceste considerente, constatând că, cel puțin în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect grănițuirea, tribunalul a pronunțat o hotărâre nelegală, respingând în mod greșit acțiunea în totalitatea ei pe excepția lipsei calității procesuale active și lăsând, practic, nesoluționat fondul litigiului, Curtea, în temeiul art. 312 alin. (5) C.proc.civ., a admis recursul declarat de reclamant și a casat în totalitate decizia atacată cu consecința trimiterii cauzei la aceeași instanță în vederea rejudecării și soluționării unitare a acesteia.
(Judecător Irina Alexandra Boldea)
| ← Cerere de ordonanţă preşedinţială având ca obiect... | Sechestrul asigurător. Condiţii de admisibilitate. Drepturile... → |
|---|
