Activitatea în contrafacere. concurența neloială. practici comerciale incorecte. art. 36, al. 2. legea nr. 84/1998 legea nr. 363/2007 legea 158/2008
| Comentarii |
|
Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ Decizie nr. 46/A din data de 27.01.2017
Acțiunea în contrafacere presupune întrunirea în mod cumulativ a trei condiții, respectiv: mărcile aflate în conflict să fie identice sau similare din punct de vedere auditiv, vizual sau conceptual, produsele pentru care sunt utilizate să fie identice sau similare și să existe risc de confuzie pentru publicul relevant, care include riscul de asociere.
Analiza identității sau similarității dintre mărci trebuie făcută din punct de vedere vizual, auditiv și conceptual. Ceea ce contează este impresia generală pe care marca o produce consumatorului.
Actele de concurență neloială prevăzute de art. 5 lit. f din Legea nr. 11/1991 se pot manifesta și prin inducerea în eroare a consumatorilor prin crearea de similarități cu firma, emblema, ambalajele, marca sau alte semne de identificare ale unei întreprinderi rivale.
Prin Sentința civilă nr. 1138 din 03.07.2015 a Tribunalului Harghita, pronunțată în dosarul nr. 2429/96/2014 s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii în constatare invocată de pârâții SC L. P. SRL și A. L., s-a admis în parte acțiunea formulată de SC H.R.SA în contradictoriu cu pârâții SC L. P. SRL și A. L. și s-a constatat că oferirea, distribuirea, comercializarea, promovarea și deținerea în acest scop, pe piața berii din România, de către pârâții SC L. P. SRL și A. L. a produselor purtând marca "C. S.";, încalcă drepturile anterioare ale reclamantei SC H.R. SA derivând din înregistrarea mărcilor "C.";, respectiv "C. P.";, și reprezintă acte de concurență neloială și practici comerciale incorecte (înșelătoare).
De asemenea, s-a interzis pârâților SC L. P.SRL și A. L. să comercializeze și să dețină în acest scop produse purtând denumirea "C. S.";, precum și să promoveze în orice mod aceste produse pe piața berii din România sub denumirea de "C. S.";, iar pârâtul A. L. a fost obligat să înceteze sau să nu inițieze utilizarea numelor de domeniu www.c..com și www.c..ro
Tribunalul a obligat pârâții SC L.P. SRL și A. L. să retragă din rețelele circuitelor comerciale și să distrugă, pe cheltuiala lor, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sentinței, toate produsele ce poartă denumirea de "C. S."; sau "C.";, inclusiv acele produse deținute în stoc și care nu au fost puse în comerț pe teritoriul României sub această denumire de SC L. P. SRL sau orice altă entitate la care pârâtul A. L. este acționar, asociat sau afiliat, iar în cazul nerespectării de către pârâți a acestui termen, reclamanta SC H. R. SA a fost autorizată să solicite concursul agenților statului pentru a retrage și distruge toate produsele menționate, pe cheltuiala pârâților.
S-a mai dispus publicarea acestei hotărâri, după rămânerea definitivă, pe cheltuiala pârâților SC L. P. SRL și A. L., în Jurnalul național, Evenimentul zilei și Adevărul.
Prima instanță a respins restul pretențiilor formulate de reclamanta SC H. R. SA în contradictoriu cu pârâții SC L. P. SRL și A. L. și a respins acțiunea formulată de SC H. R. SA în contradictoriu cu Institutul Național de Cercetare Dezvoltare în Informatică - ICI Registrul Român Ro TLD, obligând pârâții SC L. P. SRL și A. L., în solidar, la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantei SC H. R. SA, în cuantum de 35.427,35 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că prin cererea principală formulată, reclamanta a invocat încălcarea unui drept, solicitând să se constate că acțiunile pârâților SC L.P. SRL și Andras Lenard îi încalcă dreptul, acțiunea formulată fiind o acțiune în realizare, motiv pentru care excepția inadmisibilității a fost respinsă.
Pe fond, Tribunalul a reținut că, întrucât nu s-a adus nicio dovadă în sensul susținerii potrivit căreia a fost înregistrată marca comunitară "C.S." , respectiv "I. C. S.", ne aflăm în fața unui conflict dintre un semn - semnele "C.S."; și "I. C. S."; - și o marcă, respectiv a mărcilor naționale CIUC, astfel că acțiunea ce face obiectul litigiu este o acțiune în contrafacere, reglementată de art. 36 alin. 2 din Legea nr. 84/1998.
Instanța a constatat că produsele cărora li se aplică marca și semnul aflate în conflict sunt identice, făcând o analiză a identității sau similarității dintre cele două din punct de vedere vizual, auditiv și conceptual și a concluzionat că semnele "C. S."; și "I.C. S."; constituie o traducere în limba maghiară a sintagmei "b. C.";, respectiv "A. b. C."; ( sau "bere din C.";), prin urmare din punct de vedere conceptual acestea sunt similare. În ce privește marca "C. P."; înregistrată de reclamantă la data de 14.01.2014, instanța a constatat că, din punct de vedere conceptual, este identică cu semnul folosit de pârâți.
Tribunalul a mai reținut că nu este suficientă existența unei similarități sau identități între două semne la nivel conceptual, prin traducerea unui semn, fiind necesar ca limba în care a fost tradus să fie cunoscută de o parte semnificativă a publicului relevant.
În acest sens, a concluzionat că, în conformitate cu prevederile art. 76 din Legea 215/2001 privind administrația publică locală, autoritățile administrației publice locale asigură inscripționarea denumirii localităților atât în limba română cât și în limba maternă a cetățenilor aparținând unei minorități naționale cu o pondere de peste 20% din numărul locuitorilor din acea localitate și, având în vedere că, traducerea oficială în limba maghiară a localității Miercurea-Ciuc este Csíkszereda, iar locuitorii din România sunt familiarizați cu aceste denumiri care apar inscripționate simultan pe aceleași plăcuțe, este rezonabilă presupunerea că locuitorii din zona Ardealului, precum și românii care au fost în trecere cel puțin odată în acea zonă, indiferent dacă vorbesc sau nu limba maghiară, vor înțelege negreșit și fără niciun efort cognitiv suplimentar, că CIUC și CSÍKI identifică unul și același concept, respectiv una și aceeași zonă și nume de localitate.
Instanța a constatat că reclamanta a făcut dovada faptului că produsele puse pe piață sub semnul "C. S."; pot fi cu ușurință percepute de consumatorii rezonabil avizați ca fiind o nouă bere produsă de reclamantă sau că este berea Ciuc cu denumirea tradusă în limba maghiară, existând așadar un risc serios de asociere între cele două semne.
Totodată, a reținut că prin folosirea sintagmei "I.";, inducând ideea că produsul comercializat de SC L. P. SRL este cel adevărat raportat la produsul reclamantei sub marca aflată în conflict, pârâții de rang 1 și 2 au săvârșit acte de publicitate comparativă, în sensul prevăzut de Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte în relația cu consumatorii și armonizarea reglementărilor cu legislația europeană privind protecția consumatorilor, respectiv art. 6 alin. 2 lit. a și acte de concurență neloială conform dispozițiilor art. 2 alin. 2 din Legea nr. 11/1991 privind concurența neloială.
Cu privire la solicitarea reclamantei de a i se transfera cu titlu gratuit numele de domeniu c..ro, Tribunalul a reținut că nu poate fi primită, întrucât reclamanta nu a făcut dovada unui refuz al pârâtei de a-i înregistra numele de domeniu.
Împotriva acestei hotărâri, pârâții SC L. P. SRL și A. L. au declarat apel, solicitând, în principal, anularea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru necercetarea fondului cauzei iar în subsidiar, schimbarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii formulate, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea căii de atac promovate, apelanta a arătat că sentința atacată este nelegală și netemeinică, întrucât lipsesc motivele de fapt și drept pe care se întemeiază soluția, motivarea este confuză și nu există o analiză concretă a probelor administrate.
Apelanții au arătat că instanța de fond a încălcat prevederile art. 131 coroborat cu ale art. 99 din Codul de procedură civilă, neverificându-și competența la primul termen de judecată. De asemenea, aceștia au arătat că instanța a nesocotit prevederile art. 254 coroborat cu art. 22 din Codul de procedură civilă, respingând probele solicitate de pârâți la termenul de judecată din data de 12.06.2015, constatând decăderea pârâților, întrucât probele nu au fost propuse prin întâmpinare. Probatoriul se impunea însă a fi administrat, întrucât nevoia rezulta din cercetarea judecătorească, fiind necesară o probă științifică pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele.
Pe fondul cauzei, apelanții au arătat că prima instanță a apreciat eronat similaritatea vizuală, fonetică și conceptuală dintre cele două semne ignorând elementele esențiale prin care se deosebesc, acestea neputând fi confundate de un consumator atent, bine informat și avizat.
Referitor la similaritatea conceptuală, apelanții au subliniat faptul că intimata nu are înregistrată drept marcă protejată denumirea "B. C.";, că traducerea cuvântului "Ciuc"; este "Csik"; nu "Csiki";, iar traducerea corectă a sintagmei "C.S."; este "B. din Ciuc"; și "I. C.S."; este "Adevărata bere din Ciuc";. Totodată, s-a arătat că semnul comunitar "Csiki Sor"; sau "I. C. S.r"; nu poate fi confundat cu marca națională "Csiki Premium";.
Apelanții au mai arătat că instanța de fond a minimalizat bariera lingvistică existentă între o limbă latină și una fino-ugrică în analiza dacă termenii "Csiki Sor"; sau "Igazi Csiki Sor"; sunt cunoscuți de o parte semnificativă a publicului relevant de pe întreg teritoriul României.
Referitor la riscul de confuzie, s-a subliniat faptul că regimul de protecție a mărcii notorii pe teritoriul României este guvernat de principiul teritorialității, conform art. 1 din Legea nr. 84/1998 și s-a precizat faptul că nu există nicio dovadă din care să rezulte că SC H. R. SA a folosit sintagma "C.S."; pentru comercializarea produselor Ciuc.
Apelanții au arătat că este exclus ca un consumator informat, avizat și atent să confunde produsele care poartă semnul "C. S."; sau "I. C. Sor"; cu marca "C."; și datorită faptului că pe produsele "C. S."; este specificat că este "Produs Secuiesc"; dar și că este o bere meșteșugărească premium fabricată în Ardeal, în timp ce SC H. R. SA este o companie multinațională.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 466 și urm. din Codul de procedură civilă.
Intimata SC H. R. SA a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat și obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecată, arătând că hotărârea atacată este temeinică și legală.
Astfel, intimata a arătat că neverificarea competenței de către prima instanță nu a produs nicio vătămare părților, întrucât instanța care a soluționat cauza în primă instanță era competentă general, material și teritorial.
În ceea ce privește critica apelanților referitoare la probe, intimata a arătat că este nefondată, întrucât pârâții nu au propus prin întâmpinare niciuna dintre probele solicitate la termenul din data de 12.06.2015, motiv pentru care instanța în mod legal a constatat decăderea.
Pe fond, intimata a arătat că prima instanță a realizat o analiză comparativă corectă a semnelor în conflict, fiind suficientă constatarea similarității sau identității semnelor chiar și numai sub una dintre direcțiile analizate, concluzionând în mod corect că există risc de confuzie în raport cu percepția publicului relevant.
Intimata a subliniat că strategia actuală a producătorilor de a comercializa în România un produs a cărui denumire este indicată atât în limba maghiară cât și în limba română dovedește că publicul relevant este susceptibil de a fi indus în eroare cu privire la faptul că berile Ciuc / Csiki ar aparține sau ar fi utilizate de același producător.
De asemenea, a arătat că există identitate la nivel conceptual între mărcile "Ciuc"; și semnul "Csiki Sor";, care derivă din aceea că denumirea Csiki reprezintă traducerea în limba maghiară a elementului verbal dominant al mărcilor "Ciuc";, respectiv cuvântul "CIUC"; și similaritate în mod global între mărcile "Ciuc"; și semnul "Csiki Sor";.
Intimata a subliniat că are înregistrate pe teritoriul României mai multe mărci ce includ ca element verbal central cuvântul "CIUC"; toate protejate pentru produsul bere din clasa 32, neavând relevanță faptul că nu deține o marcă înregistrată "bere CIUC";, în contextul în care cuvântul bere este unul generic și direct descriptiv pentru produsul bere, iar includerea acestuia în compunerea unui semn solicitat spre înregistrare nu ar putea conferi drepturi exclusive unui singur titular.
Riscul de confuzie în rândul publicului avizat rezultă fără dubiu din vechimea de peste 40 de ani a familiei de mărci "Ciuc";, nivelul larg de cunoaștere a acestora în rândul publicului din România, specificul clientelei și cunoașterea mărcii de către apelanți anterior utilizării semnului "Csiki Sor";.
În ceea ce privește publicul relevant, intimata a arătat că acesta este cel de pe teritoriul României, în special din regiunea Transilvania, percepând sintagma maghiară "Csiki Sor"; ca având semnificația conceptuală de "bere Ciuc"; sau "bere din Ciuc";, aceasta fiind condiția premisă pentru apariția riscului de confuzie.
În dovedire, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri și cu expertiza tehnică de specialitate (filele 18-52, vol. II), raport de expertiză întocmit de d-na Ț.D. - expert parte (filele 62-74, vol.II), raport de expertiză întocmit de d-na C. D. - expert parte (filele 83-97, vol.II).
În cadrul probei cu înscrisuri s-au depus la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: Notificare a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne din Alicante în limba engleză și în traducere în limba română (filele 90-101, vol.I),copii ale cererilor înaintate de Cabinetul de avocatură Bujaki Inge către Registrul Comerțului Harghita, Federația Română de Hochei pe Gheață, Municipiul Brașov, Municipiul Covasna, Municipiul Târgu-Mureș, Municipiul Miercurea Ciuc, Institutul Național de Statistică (filele 102-113, vol.I), facturi fiscale emise de apelantă (filele 114-136, vol.I), jurisprudență (filele 137-160, vol.I), Hotărârea pronunțată de Oficiul de Armonizare a Pieții Interne (filele187-193, vol.I), Hotărârea EUIPO în limba engleză și în traducere în limba română (filele 139-211, vo.II).
Examinând sentința atacată din perspectiva motivelor invocate, instanța de control judiciar constată următoarele:
Analizând cu prioritate criticile apelanților referitoare la aspecte de ordin procedural, Curtea constată că, într-adevăr potrivit prevederilor art. 131 din Codul de procedură civilă, la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece cauza, consemnând în încheierea de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate.
Examinând încheierile de ședință, Curtea constată că prima instanță nu a procedat la verificarea competenței în conformitate cu dispoziția legală anterior menționată, nepronunțând o încheiere interlocutorie sub acest aspect.
Cu toate acestea, neîndeplinirea acestei obligații de către prima instanță nu este de natură să atragă vreo sancțiune procesuală în cauză, în contextul în care nu s-a invocat de nicio parte necompetența instanței, iar aceasta era competentă general, material și teritorial să judece litigiul.
În ceea ce privește critica referitoare la respingerea cererilor în probațiune formulate în fața primei instanțe la termenul de judecată din data de 12.06.2015, Curtea constată că este neîntemeiată, Tribunalul respingând în mod legal solicitările pârâților, întrucât fuseseră formulate cu depășirea termenului prevăzut de art. 254 din Codul de procedură civilă, nefiind solicitate prin întâmpinare și necesitatea administrării acelor probe nu rezulta din dezbateri, iar pârâții le puteau prevedea, nefiind incidente dispozițiile alin. 2 al art. 254 Cod procedură civilă.
Curtea a constatat că nu pot fi primite nici criticile apelanților referitoare la lipsa motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția primei instanțe, hotărârea ce face obiectul prezentei analize cuprinzând atât motivele de fapt cât și cele de drept avute în vedere la pronunțarea hotărârii, iar ele nu sunt confuze sau contradictorii. De asemenea, instanța a analizat probele administrate în cauză, rezultând care sunt cele pe care s-a întemeiat soluția.
Pentru aceste considerente Curtea a constatat că nu sunt întemeiate susținerile apelanților referitoare la necercetarea fondului cauzei de către prima instanță, nefiind incident art. 480 alin. 3 Cod procedură civilă, fiind nejustificată solicitarea de a se dispune anularea hotărârii și trimiterea cauzei pentru rejudecare primei instanțe.
Pe fond, instanța a reținut că reclamanta este titulara unei familii de mărci naționale "Ciuc"; protejate, pentru clasa de produse 32, conform Clasificării de la Nisa, respectiv bere.
Berea "Ciuc"; a început să fie fabricată în anul 1974 de fabrica de bere din Miercurea-Ciuc, care ulterior a intrat în patrimoniul SC H. R. SA.
Pârâții apelanți au înregistrat la OHIM (OAMI) o cerere prin care au solicitat înregistrarea mărcilor "CSIKI SOR"; și "IGAZI CSIKI SOR";, cerere față de care reclamanta intimată a formulat opoziție, care până la momentul pronunțării prezentei hotărâri nu era soluționată în mod definitiv. În acest sens, s-a depus la filele 176-209, în volumul II, Notificarea unei Hotărâri a Camerelor de recurs EUIPO prin care s-a respins apelul SC H. R. SA, hotărârea nefiind însă definitivă. Prin urmare, pârâtul A.L.nu are calitatea de titular al mărcilor comunitare "Csiki Sor";, ci numai pe aceea de solicitant.
SC L. P. SRL produce din anul 2014 bere sub marca "Igazi Csiki Sor"; ("Adevărata bere Ciuc"; sau "Adevărata bere din Ciuc";).
SC H.R. SA a reclamat faptul că pârâții SC L. P. SRL și A.L. i-au încălcat drepturile anterioare derivând din înregistrarea mărcilor "Ciuc";, inclusiv "Csiki Premium";, prin oferirea, distribuirea, comercializarea, promovarea și deținerea în acest scop, pe piața berii din România a produselor purtând marca "Csiki Sor";, apreciind că aceste acțiuni reprezintă concurență neloială, practică comercială incorectă și acte de publicitate înșelătoare.
Potrivit art. 36 alin. 2 lit. b din Legea nr. 84/1998, titularul mărcii poate cere instanței judecătorești competente să interzică terților să folosească, în activitatea lor comercială, fără consimțământul său un semn pentru care, datorită faptului că este identic sau asemănător cu o marcă și din cauză că produsele sau serviciile cărora li se aplică marca sunt identice sau similare, există un risc de confuzie în percepția publicului, incluzând riscul de asociere între semn și marcă. Prin urmare, potrivit prevederii legale menționate acțiunea în contrafacere presupune întrunirea în mod cumulativ a trei condiții, respectiv: mărcile aflate în conflict să fie identice sau similare din punct de vedere auditiv, vizual sau conceptual, produsele pentru care sunt utilizate să fie identice sau similare și să existe risc de confuzie pentru publicul relevant, care include riscul de asociere.
Constatând că produsele cărora li se aplică marca și semnul aflate în conflict sunt identice, respectiv bere, se impune analiza identității sau similarității dintre mărcile "Ciuc"; și semnele "Csiki Sor";, "Igazi Csiki Sor";, analiză care trebuie făcută din punct de vedere vizual, auditiv și conceptual.
Întrucât criticile apelantei au vizat cu precădere această chestiune în cauză și pentru că în fața primei instanțe s-au depus opinii juridice cu privire la această problemă, respectiv opinia juridică a conf. univ. dr. Popovici Paul (filele 293 - 294) și opinia juridică a prof. univ. dr. Lucian Mihai (filele 404 - 434), care au concluzii diferite, în apel s-a efectuat o expertiză tehnică de specialitate (filele 18-52, filele 62-74, filele 83-97, Vol. II). Potrivit concluziilor expertului judiciar, nu există similaritate din punct de vedere vizual și fonetic/auditiv, însă există o similitudine conceptuală prin echivalent (semnul și marca având același înțeles în limbi diferite) și se poate crea în percepția publicului relevant un risc de confuzie, inclusiv un risc de asociere, având în vedere particularitățile publicului relevant, distinctivitatea dobândită prin utilizare, renumele, vechimea și gradul de cunoaștere a mărcii pe piața din România.
Astfel, expertul a arătat că pentru publicul relevant există posibilitatea apariției riscului de confuzie și, implicit a riscului de asociere, acesta putând considera că marca "Igazi Csiki Sor"; este varianta în limba maghiară a mărcii "Ciuc Premium"; sau ar putea crede că între SC H. SA și SC L. P. SRL există o relație de parteneriat, colaborare.
Față de cele reținute anterior, Curtea a constatat că nu pot fi primite criticile apelanților referitoare la inexistența unei similarități între semnele "Csiki Sor"; și "Igazi Csiki Sor"; și mărcile "Ciuc";. Sub acest aspect, a constatat că, într-adevăr, nu există similaritate din punct de vedere vizual și auditiv, însă aceasta există din punct de vedere conceptual, nefiind necesar ca situația de similaritate să fie constatată în raport cu fiecare din cele trei elemente de analiză.
Criticile apelanților referitoare la concluziile primei instanțe privind similaritatea dintre mărcile reclamantei și semnele pârâtului, conform cărora instanța de fond ar fi ignorat elementele esențiale prin care acestea se deosebesc nu puteau fi primite, întrucât, conform jurisprudenței naționale și europene procesul de analiză a similarității semnelor vizează într-o mai mare măsură elementele de asemănare decât cele de diferențiere.
De asemenea, ceea ce contează este impresia generală pe care marca o produce consumatorului.
Împrejurarea că reclamanta nu are înregistrată drept marcă protejată denumirea "Bere Ciuc";, nu prezintă relevanță din perspectiva celor reținute anterior, întrucât cuvântul bere desemnează un bun generic, este lipsit de distinctivitate și părțile nu ar putea obține exclusivitatea cu privire la acest element, iar ceea ce are importanță este notorietatea produsului comercializat de reclamantă purtând mărcile "Ciuc";, care sunt cunoscute ca bere Ciuc, acesta fiind, de altfel și produsul pentru care s-a înregistrat marca. În același context instanța a înlăturat argumentele apelanților referitoare la lipsa existenței unor drepturi anterioare al SC H. R. SA derivând din înregistrarea mărcii "Ciuc";. Astfel, reclamanta este titulara mărcilor "Ciuc";, iar împrejurarea că "Ciuc"; și "Csiki Premium"; au fost înregistrate după depunerea solicitării de înregistrare a semnului comunitar "Csiki Sor";, nu prezentau relevanță având în vedere familia mărcilor "Ciuc";, care beneficiau deja de protecție juridică.
Totodată, Curtea a înlăturat și argumentele pârâților apelanți referitoare la traducerea corectă a cuvântului "Ciuc"; în limba maghiară, neavând relevanță faptul că "Ciuc"; se traduce "Csik"; sau "Csiki";, ori că "Igazi Csiki Sor"; nu se traduce "Adevărata bere Ciuc"; ci "Adevărata bere din Ciuc";.
În ceea ce privește susținerea potrivit căreia pârâții ar fi îndreptățiți să utilizeze traducerea în limba maghiară a originii geografice Ciuc și anume Csiki nu putea fi primită, întrucât simpla suprapunere între semnul care alcătuiește o marcă și o anumită regiune geografică nu era suficientă pentru ca marca să fie calificată prin aceasta ca fiind descriptivă în sensul art. 5 alin. 2 din Legea nr. 84/1998 și pentru că mărcile "Ciuc"; au dobândit caracter distinctiv pentru produsul bere prin folosire îndelungată și prin renumele dobândit în cadrul publicului relevant, păstrându-și capacitatea de a indica originea produselor, sursa fiind fabrica de bere din Miercurea-Ciuc. Din aceste motive nu sunt incidente nici prevederile art. 39 alin. 1 din actul normativ menționat anterior.
De asemenea, nu puteau fi primite nici argumentele apelanților referitoare la publicul relevant. În primul rând are importanță publicul consumator de bere din România iar nu și din celelalte state membre ale UE, cererea de chemare în judecată stabilind ca limită teritoriul României. În al doilea rând, publicul relevant a fost stabilit ca fiind cel de pe întreg teritoriul țării, însă nu se poate face abstracție de împrejurarea că zona în care se oferă și se comercializează cu precădere berea purtând semnul "Csiki Sor"; este Transilvania. Apelanții au probat cu înscrisurile depuse la filele 114-136 (vol. I) faptul că berea produsă de SC L. SRL este comercializată cu precădere în județele din Transilvania, dar și în București și în Constanța. Publicul relevant este reprezentat de persoane adulte, consumatori de bere, suficient de atenți, informați și avizați, cu un nivel de atenție mediu. În contextul în care minoritatea maghiară reprezintă 6,5% din populația României, există un procent semnificativ din populația vorbitoare de limbă română care să cunoască faptul că "Csiki"; înseamnă "Ciuc"; și că "sor"; înseamnă "bere";. Gradul ridicat de cunoaștere a mărcilor "Ciuc"; pe piața din România, renumele și vechimea acestora, distinctivitatea crescută a mărcilor "Ciuc"; coroborat cu cele reținute anterior conduceau la concluzia că o parte semnificativă a publicului relevant ar putea înțelege semnificația celor două mărci în alte limbi, să perceapă sintagma maghiară "Csiki Sor"; ca având semnificația conceptuală de "bere Ciuc"; sau "bere din Ciuc";.
Hotărârea EUIPO depusă de apelanți, prin care s-a reținut că între cele două semne aflate în conflict nu există similitudine vizuală, fonetică sau conceptuală nu prezintă relevanță din perspectiva celor menționate anterior, prezenta analiză vizând exclusiv teritoriul României. În plus, chiar și prin expertiza judiciară efectuată în cauză s-a concluzionat că pentru celelalte state membre ale UE nu există un risc de confuzie pentru publicul relevant.
Referitor la riscul de confuzie instanța a reținut că acesta este ridicat, întrucât familia de mărci "Ciuc"; are în componența sa mărci foarte bine cunoscute în țară, mărci renumite, ceea ce le conferă un pronunțat caracter distinctiv și cu cât un semn este mai bine cunoscut, cu atât riscul de asociere este mai mare.
Apariția produsului "Igazi Csiki Sor"; alături de berea "Ciuc";, având în vedere elementul verbal dominant "CIUC";, consumatorul de bere ar putea crede cu ușurință că producătorul berii "Ciuc"; a extins gama produselor de bere cu un sortiment pentru zonele geografice în care există mai mulți vorbitori de limbă maghiară.
Prin urmare, erau îndeplinite cumulativ toate cele trei condiții ale art. 36 alin. 2 din Legea nr. 84/1998.
În ceea ce privește concurența neloială, instanța a reținut că actele de concurență neloială prevăzute de art. 5 lit. f din Legea nr. 11/1991 se pot manifesta și prin inducerea în eroare a consumatorilor prin crearea de similarități cu firma, emblema, ambalajele, marca sau alte semne de identificare ale unei întreprinderi rivale, în același sens fiind și literatura juridică de specialitate.
Astfel, Curtea a reținut că alăturarea elementului verbal "Igazi"; denumirii "Csiki Sor"; este de natură să creeze confuzie în rândul consumatorilor, rezultând intenția ca prin folosirea acestei sintagme să se profite de confuzia produsă în mintea consumatorilor între produsele apelanților și cele comercializate sub marca "Ciuc";. Prin urmare, comercializarea produselor care poartă denumirea "Csiki Sor"; și prezentarea acestora ca fiind "adevărata bere Ciuc"; constituie acte de concurență neloială interzise prin Legea nr. 11/1991. Comercializarea berii de către apelanți ca fiind "Adevărata bere Ciuc"; echivalează atât cu o formă de publicitate înșelătoare cât și cu o formă de publicitate comparativă. Nu are nicio relevanță din perspectiva celor expuse anterior împrejurarea că nu ar exista plângeri ale consumatorilor înregistrate la ANPC cu privire la acest aspect, aceasta nefiind o condiție prevăzută de lege.
Folosirea de către pârâți a sintagmei "Igazi Csiki Sor"; în activitatea de comercializare a unor produse identice cu cele comercializate sub mărcile "Ciuc";, respectiv bere, atrage incidența prevederilor Legii nr. 363/2007, precum și ale Legii nr. 158/2008 privind publicitatea înșelătoare și publicitatea comparativă.
Astfel, comercializând bere ca fiind "Adevărata bere Ciuc"; este evidentă intenția pârâților de a induce în eroare consumatorul prin crearea unei confuzii în legătură cu caracteristicile berii comercializate sub mărcile "Ciuc";, sugerând ideea că numai berea produsă sub semnul "Csiki Sor"; este cea produsă după rețeta tradițională, autentică și corespunzătoare din punct de vedere calitativ. În aceeași măsură se produce o comparație indirectă prin transmiterea în mod implicit a ideii că berea produsă și comercializată sub mărcile "Ciuc"; nu ar fi autentică, originală.
Pentru considerentele expuse, instanța a constatat că sunt nefondate criticile formulate de apelanți, astfel că în temeiul prevederilor art. 480 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea a respins apelul declarat în cauză și va păstra hotărârea pronunțată de Tribunalul Harghita.
Fiind în culpă procesuală, apelanții, în temeiul prevederilor art. 453 din Codul de procedură civilă, au fost obligați la plata în solidar către intimata SC H. R. SA a sumei de 73.485,31 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocațial conform chitanțelor și facturilor aflate la filele 27-34, în vol. III.
| ← îmbogățirea fără just temei. condiții. art. 1345 cod civil. | Cerere de recunoaștere a unei hotărâri străine. ... → |
|---|
