Admiterea excepţiei necompetenţei materiale. Consecinţe
| Comentarii |
|
Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ Decizie nr. 55/R din data de 23.01.2014
Odată admisă o excepție de necompetență, instanța nu mai poate dispune restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, ci trebuie să facă aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. 1 C. pr. pen. din 1968 privind declinarea competenței și trimiterea dosarului instanței de judecată arătată ca fiind competentă.
Acest lucru rezultă pe de o parte din caracterul imperativ al art. 42 alin. 1 C. pr. Pen. din 1968 care nu lasă la aprecierea instanței dacă va trimite sau nu dosarul instanței competente, după ce a admis excepția de necompetență materială.
Pe de altă parte, art. 43 alin. 6 C. pr. pen. din 1969 permitea instanței care își declină competența doar să ia măsurile și să efectueze "actele ce reclamă urgență"; (spre exemplu, măsurile preventive).
Ori, restituirea cauzei la procuror, după ce a în prealabil a fost admisă excepția de necompetență materială, nu constituie o măsură sau un act "ce reclamă urgență"; în sensul art. 43 alin. 6 C. pr. pen. din 1969.
C. pr. pen. din 1968, art. 39, art. 42
C. pr. Pen., art. 47, art. 50
Prin sentința penală nr. 1219/26.11.2013 pronunțată de Judecătoria Târgu-Mureș, s-au hotărât următoarele:
În baza art. 39 alin. 1 din C.pr.pen. a fost admisă excepția de necompetență materială a Judecătoriei Târgu Mureș invocată din oficiu.
În baza art. 332 alin. 1 și 2 din C.pr.pen. s-a dispus restituirea cauzei privind pe inculpata P. A. M., cercetată sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, delapidare și fals în înscrisuri sub semnătură privată, fapte prevăzute de art. 215 al. 1, 2, 3 și 5 Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal, art. 215 ind. 1 al.1 Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal și art. 290 Cod penal, cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal, la Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș.
În baza art. 192 alin. 3 C. pr. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
În baza art. 332 alin. 3 din C.pr.pen. a fost menținută măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
La termenul de judecată din data de 22.10.2013, inculpata P. A. M. a arătat că recunoaște fără rezerve faptele reținute în actul de sesizare a instanței, că dorește să-i fie aplicate prevederile art. 320 ind. 1 Cod procedură penală și că este de acord ca această cauză să fie soluționată pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește. La același termen instanța a constatat că prezenta cauză se va judeca potrivit art. 320 ind. 1 Cod procedură penală, astfel încât nu vor fi administrate alte probe și a pus în discuție din oficiu schimbarea încadrării juridice, din infracțiunile de delapidare, înșelăciune și fals în înscrisuri sub semnătură privată descrise în actul de sesizare al instanței, respectiv fapte prevăzute de art. 215 ind. 1 al.1 și al.2 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, art. 215 al. 1, 2 și 3 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal și art. 290 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, în infracțiunile de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, delapidare și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art. 215 ind. 1 al.1 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, art. 215 al. 1, 2, 3 și 5 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal și art. 290 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, reținând că:
- fapta inculpatei P. A. M. de a se înrola fără drept, după accesarea sistemului informatic al C. B. SA, pe conturile clienților K. I. V., N. J. B., N. I., S. A., I. L., R. I., G. M.C., T. E., F. G., V. E., I. I., F. I. și S. A., aflați în portofoliul deținut în calitate de ofițer servicii clienți, ca și împuternicit și de a retrage bani din conturile sau depozitele acestora, în perioada 05.05.2010-05.01.2013, prezentându-se în acest sens la sucursala C. Tg. Mureș și inducând în eroare reprezentanții băncii cărora le-a prezentat o situație neadevărată, respectiv că ar avea dreptul de a retrage sume de bani din conturile clienților, aceste acțiuni având drept urmare cauzarea unui prejudiciu în valoare totală de 206.230,01 lei în dauna persoanelor vătămate menționate și a C. B. SA, (sumă care reprezenta retragerile efectuate de inculpată din conturile acestor persoane vătămate, la care s-au adăugat comisioanele aferente fiecărei retrageri, precum și veniturile nerealizate de bancă - suma de 6.624,57 lei, în cazul lichidării depozitelor persoanelor vătămate I. L. și R. I.), faptă prevăzută de art. 215 alin. 1, 2, 3 și 5 din C.pen., cu aplicarea art. 41, alin. 2 din C.pen. (41 acte materiale);
- faptele inculpatei P.A. M., care în calitate de angajată a C. B. SA și-a însușit din conturile persoanelor vătămate K. I. V. și N. J. B. suma de 10.845,00 lei prin efectuarea a 15 retrageri, în perioada 25.02.2009-03.02.2010, toate fără acordul persoanelor vătămate, semnând în fals ordinele de retragere în numele titularilor de cont sau într-un caz în numele martorului K. D., s-a apreciat că întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare în formă continuată prevăzută de art. 215 ind. 1 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41, alin. 2 din C.pen (15 acte materiale) și fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 41, alin. 2 din C.pen. (15 acte materiale).
În temeiul art. 334 Cod procedură penală instanța a adus la cunoștința inculpatei că are dreptul de a solicita lăsarea cauzei mai la urmă sau acordarea unui nou termen de judecată în vederea pregătirii apărării față de punerea în discuție din oficiu a schimbării încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina sa, iar apărătorul inculpatei, avocatul din oficiu, V. M., a solicitat acordarea unui nou termen de judecată în vederea pregătirii apărării.
La termenul de judecată din data de 26.11.2013 instanța a pus în discuție schimbarea încadrării juridice, așa cum s-a menționat în încheierea de ședință din data de 22.10.2013, cu o completare în ceea ce privește cuantumul prejudiciului reținut pentru infracțiunea de înșelăciune, respectiv adăugarea la suma de 206.230,01 lei a sumei de 7881,19 lei, reprezentând dobânda aferentă depozitelor menționate la punctele 8 și 9 din Rechizitoriu, privind pe I. L. și R. I.
La acest termen, după formularea concluziilor de către inculpată și reprezentanta parchetului, instanța a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatei P. A. M. din infracțiunile de delapidare, înșelăciune și fals în înscrisuri sub semnătură privată descrise în actul de sesizare al instanței, respectiv fapte prevăzute de art. 215 ind. 1 al.1 și al.2 Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal, art. 215 al. 1, 2 și 3 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal și art. 290 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, în infracțiunile de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, delapidare și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art. 215 ind. 1 al.1 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, art. 215 al. 1, 2, 3 și 5 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal și art. 290 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal.
Conform dispozițiilor art. 27, pct. 1, lit. a din C.pr.pen., Tribunalul era competent să judece în primă instanță infracțiunea de înșelăciune care a avut consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 215, alin. 5 din C.pen. Astfel, raportat la noua încadrare juridică, în baza art. 39 alin. 1 din C.pr.pen., s-a admis excepția de necompetență materială a Judecătoriei Târgu Mureș invocată din oficiu.
Conform art. 332 alin. 1 și 2 din C.pr.pen. "când se constată înainte de terminarea cercetării judecătorești, că în cauza supusă judecății s-a efectuat cercetare penală de un alt organ decât cel competent, instanța se desesizează și restituie cauza procurorului, care procedează potrivit art. 268, alin. 1. Cauza nu se restituie atunci când constatarea are loc după începerea dezbaterilor sau când instanța , în urma cercetării judecătorești, schimbă încadrarea juridică a faptei într-o altă infracțiune pentru care cercetarea penală ar fi revenit altui organ de cercetare. Instanța se desesizează și restituie cauza procurorului pentru refacerea urmăririi penale în cazul nerespectării dispozițiilor privitoare la competența după materie sau după calitatea persoanei, sesizarea instanței, prezența învinuitului sau a inculpatului și asistarea acestuia de către apărător";.
Instanța a constatat că în prezenta cauză urmărirea penală a fost efectuată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg-Mureș, care nu este competent material față de noua încadrare juridică. La termenul de judecată din data de 22.10.2013, inculpata P. A. M. a arătat că recunoaște fără rezerve faptele reținute în actul de sesizare a instanței, că dorește să-i fie aplicate prevederile art. 320 ind. 1 Cod procedură penală și că este de acord ca această cauză să fie soluționată pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește. La același termen instanța a constatat că prezenta cauză se va judeca potrivit art. 320 ind. 1 Cod procedură penală, astfel încât nu vor fi administrate alte probe. Înainte de începerea dezbaterilor instanța a pus în discuție din oficiu schimbarea încadrării juridice, iar la termenul de judecată din data de 26.11.2013 a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatei P. A. M. din infracțiunile de delapidare, înșelăciune și fals în înscrisuri sub semnătură privată descrise în actul de sesizare al instanței, respectiv fapte prevăzute de art. 2151 al.1 și al.2 Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal, art. 215 al. 1, 2 și 3 Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal și art. 290 Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal, în infracțiunile de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, delapidare și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art. 215 ind. 1 al.1 Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal, art. 215 al. 1, 2, 3 și 5 Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal și art. 290 Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal.
Instanța a considerat că nu se impunea declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureș, așa cum a solicitat reprezentanta Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-Mureș. Într-adevăr, în situația în care schimbarea încadrării juridice se dispune în urma cercetării judecătorești, iar competența ar aparține altui organ de cercetare penală, cercetarea judecătorească efectuată de o instanță independentă și imparțială, cu respectarea exigențelor de publicitate și contradictorialitate, ar acoperi nulitatea urmării penale efectuată de un organ necompetent. Or, în prezenta cauză, instanța nu a efectuat o astfel de cercetare, având în vedere faptul că a constatat că se judecă potrivit procedurii simplificare, neprocedând la readministrarea probatoriului. Drept urmare, singura soluție care se impunea era aceea de restituire a cauzei la organul de urmărire penală competent a efectua cercetările, raportat la noua încadrare juridică, respectiv Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg.-Mureș.
În motivarea recursului, procurorul susține că instanța de fond în mod greșit a admis excepția de necompetență materială și a dispus restituirea cauzei la procuror și solicită respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice a faptelor și trimiterea cauzei la Judecătoria Târgu-Mureș pentru continuarea judecății.
Examinând recursul promovat de Parchet, din prisma dispozițiilor art. 3856 alin. 3, art. 385 ind. 9 alin. 1 pct. 17 ind. 2 rap. la art. 5 ind. 2 și art. 62-68 C. pr. pen, instanța de control judiciar l-a găsit fondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 39 alin. 1 C. pr. pen, excepția de necompetență materială poate fi ridicată în tot cursul procesului penal, până la pronunțarea hotărârii definitive.
Observăm că prima instanță a invocat această excepție, iar prin hotărârea atacată, excepția a fost admisă.
Odată admisă o asemenea excepție, instanța nu mai putea dispune restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, în baza art. 332 alin. 1, 2 C. pr. pen, ci trebuia să facă aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. 1 C. pr. pen. privind declinarea competenței și trimiterea dosarului instanței de judecată arătată ca fiind competentă.
Acest lucru rezultă pe de o parte din caracterul imperativ al dispozițiilor art. 42 alin. 1 C. pr. pen., care nu lasă la aprecierea instanței dacă va trimite sau nu dosarul instanței competente, după ce a admis excepția de necompetență materială.
Pe de altă parte, art. 43 alin. 6 C. pr. pen. permite instanței care își declină competența doar să ia măsurile și să efectueze "actele ce reclamă urgență"; (spre exemplu, măsurile preventive).
Ori, restituirea cauzei la procuror potrivit art. 332 alin. 1, 2 C. pr. pen, după ce a în prealabil a fost admisă excepția de necompetență materială, nu constituie o măsură sau un act "ce reclamă urgență"; în sensul art. 43 alin. 6 C. pr. pen.
Pentru aceste considerente, restituirea cauzei la procuror după ce a fost admisă excepția de necompetență materială, apare ca fiind o dispoziție lovită de nulitate și va fi înlăturată, cauza fiind rejudecată în baza art. 385 ind. 15 lit. d C. pr. pen.
În privința criticilor aduse prin recurs asupra competenței materiale, așa cum s-a reținut, prima instanță s-a limitat în a admite excepția de necompetență materială, în baza art. 39 alin. 1 C. pr. pen, fără să arate care ar fi instanța competentă și fără să decline cauza în favoarea respectivei instanțe.
Această dispoziție de admitere a excepției de necompetență materială nu poate fi analizată în prezenta cale de atac, deoarece hotărârea prin care se dispune asupra unei excepții de necompetență materială nu are prevăzută o asemenea cale de atac.
Mai mult, potrivit dispozițiilor art. 42 alin. 4 C. pr. pen, nici hotărârea de declinarea a competenței nu este supusă apelului sau recursului.
Abia în momentul ivirii conflictului pozitiv sau negativ de competență, instanța superioară este chemată să soluționeze acest conflict, potrivit dispozițiilor art. 43 C. pr. pen.
Ori, în prezenta cauză, încă nu este ivit un conflict negativ de competență, deoarece prima instanță doar a admis excepția de necompetență materială, fără să arate care ar fi instanța competentă, fără să-și decline competența și să trimită cauza respectivei instanțe și fără să existe o a doua instanță care să se fi declarat necompetentă material.
Pentru aceste considerente, ținând seama de cadrul procesual cu care este investită, respectiv recursul declarat de procuror, Curtea nu a putut analiza dispoziția primei instanțe prin care a fost admisă excepția de necompetență materială și câtă vreme nu este ivit un conflict de competență, care poate fi soluționat doar prin regulatorul de competență, potrivit art. 43 C. pr. pen.
Soluția care se impune este aceea a trimiterii cauzei Judecătoriei Târgu-Mureș pentru continuarea judecății, în baza art. 38515 lit. c C. pr. pen, urmând a fi aplicate dispozițiile procesuale ce decurg din admiterea unei excepții de necompetență materială.
Pornind de la această soluție, nu vom mai analiza criticile aduse de parchet privind pretinsa contradicție logico-juridică între dispozițiile procedurii simplificate prevăzute de art. 320 ind. 1 C. pr. pen. și cele de restituire a cauzei la procuror prevăzute de art. 332 C. pr. pen, nici cele privind îndeplinirea sau nu a cerințelor art. 332 alin. 1, 2 C. pr. pen și nici cele privind încadrarea juridică a faptelor.
Însă toate aceste motive de recurs vor fi avute în vedere de instanțe în continuarea procesului penal.
Față de cele reținute, urmează ca, în temeiul art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. d C. pr. pen, să admitem recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu-Mureș împotriva sentinței penale nr. 1219/26.11.2013 pronunțată de Judecătoria Târgu-Mureș.
S-a casat parțial sentința penală atacată și rejudecându-se cauza:
S-a înlăturat din sentința atacată dispozițiile de restituire a cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș privind pe inculpata P. A. M., cercetată sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, delapidare și fals în înscrisuri sub semnătură privată, fapte prevăzute de art. 215 alin. 1, 2, 3, 5 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen, art. 215 ind. 1 alin. 1 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen. și art. 290 C. pen, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen.
S-a trimis cauza Judecătoriei Târgu-Mureș pentru continuarea judecății.
În baza art. 192 alin. 3 C. pr. pen, cheltuielile judiciare în recurs au rămas în sarcina statului, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, va fi avansată Baroului Mureș din fondurile Ministerului Justiției.
Notă (judecător Mihaela Vasiescu): Considerentele instanței rămân actuale și după intrarea în vigoare a Legii nr. 13572010 privind Codul de procedură penală. Astfel, dacă necompetența materială, teritorială sau funcțională se ivește în faza camerei preliminare, judecătorul de cameră preliminară, după admiterea unei asemenea excepții, nu poate decât să își decline competența în favoarea instanței competente. El nu are căderea să excludă anumite probe sau toate probele administrate în cursul urmăririi penale, sau să restituie cauza la procuror, măsuri pe care le poate dispune doar judecătorului de cameră preliminară de la instanța competentă. Suplimentar, în faza de judecată, fază în care oricum o dispoziție de restituire a cauzei la parchet nu mai este posibilă, admiterea unei excepții de necompetență poate atrage doar declinarea de competență.
| ← Angajaţi C.F.R. Spor de muncă prestată în timpul nopţii în... | Indemnizaţii reparatorii acordate în baza Legii nr. 341/2004.... → |
|---|
