Indemnizaţii reparatorii acordate în baza Legii nr. 341/2004. Modalitate de calcul
| Comentarii |
|
Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ Decizie nr. 24/A din data de 21.01.2014
La nivelul anului 2011, modalitatea de calcul a indemnizațiilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, trebuie determinată prin luarea în considerare a criteriului introdus de Legea nr. 285/2010, care nu mai operează cu criteriul salariului mediu brut asupra căruia să se aplice coeficienții de multiplicare, ci are în vedere, în mod special și derogatoriu, cuantumul indemnizației aflate în plată la nivelul lunii octombrie 2010, asupra căruia trebuie aplicată majorarea de 15%.
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 2 aprilie 2013, reclamantul O. I. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Mureș, ca prin hotărâre judecătorească:
- să fie obligată pârâta la plata diferențelor dintre indemnizațiile lunare reparatorii pe anul 2011 calculate prin raportare la valoarea de 2022 lei/lună și indemnizațiile lunare reparatorii efectiv plătite acestuia în anul 2011;
- să fie obligată pârâta la plata indemnizațiilor lunare reparatorii pe anul 2012 calculate prin raportare la valoarea de 2117 lei/lună;
- să fie obligată pârâta la plata indemnizațiilor lunare reparatorii pe anul 2013 calculate prin raportare la valoarea de de 2223 lei/lună;
Prin Sentința civilă nr. 1762 din 03.09.2013 Tribunalul Mureș a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul O. I. în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Mureș, a obligat pârâta la plata în favoarea reclamantului a diferențelor dintre indemnizațiile lunare reparatorii calculate prin raportare la valoarea de 2.022 lei și indemnizațiile lunare reparatorii efectiv plătite acestuia în anul 2011; a respins restul pretențiilor reclamantului.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantului i s-a conferit titlul de "Luptător pentru victoria Revoluției române din decembrie 1989 - Luptător remarcat prin fapte deosebite"; , titlu reglementat de art. 3 alin. 1 lit. b pct. 3 din Legea nr. 341/2004.
De asemenea, reclamantul este beneficiarul unei indemnizații reparatorii, prevăzute de art. 4 alin. 4 din Legea nr. 341/2004, stabilită prin decizia nr. 285124/2010 .
Prin cererile nr. 10234/2013, nr. 102342/2013 și nr. 102344/2013, reclamantul a solicitat pârâtei: plata diferențelor dintre indemnizațiile lunare reparatorii pe anul 2011 calculate prin raportare la valoarea de 2022 lei/lună și indemnizațiile lunare reparatorii efectiv plătite acestuia în anul 2011; plata indemnizațiilor lunare reparatorii pe anii 2012 și 2013.
Prin adresele nr. 103374/2013 și nr. 103582/2013, pârâta a comunicat reclamantului refuzul de a efectua plățile solicitate, arătând că: a calculat corect indemnizațiile lunare reparatorii pe anul 2011 calculate prin raportare la valoarea de 1836 lei, conform Legii nr. 12/2010; plata indemnizațiilor pe anii 2011-2012 a fost suspendată prin pct. 2 al articolului unic al Legii nr.283/2011 și ale art. 9 din OUG nr. 84/2012.
Față de această stare de fapt, instanța a reținut că prezenta cauză este guvernată de dispozițiile Legii nr. 263/2010, în baza normei de trimitere cuprinse în art. 43 alin. 2 din Legea nr. 341/2004.
Potrivit art. 4 alin. 4 din Legea nr. 341/2004, reclamantul poate beneficia de o indemnizație lunară reparatorie, calculată prin aplicarea coeficientului de 1,10 la "salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat";, aferent anului pentru care se face plata.
Conform art. 15 din Legea nr. 287/2010: "Câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2011 este de 2.022 lei";.
Pârâta a susținut că prin folosirea, de către art. 15 din Legea nr. 287/2010, a termenului "câștig salarial"; în loc de "salariu";, prevederile art. 4 alin. 4 din Legea nr. 341/2004 ar fi rămas fără un indicator de raportare a calculului cuantumului indemnizației, apărând un vid legislativ pentru anul 2011.
În temeiul art. 5 alin. 2 și alin. 3 Cod proc.civ., lacuna legii nu poate fi invocată.
Pe de altă parte, instanța a reținut că, așa cum rezultă din interpretarea gramaticală, logică și sistematică a textelor legale mai sus menționate, noțiunile de "câștig salarial"; și "salariu"; sunt sinonime, legiuitorul având în vedere venitul salarial, indiferent de diferitele denumiri: salariu, venit salarial, câștig salarial etc. Aceasta, deoarece atât în cuprinsul art. 4 alin. 4 din Legea nr. 341/2004 , cât și în cel al art. 15 din Legea nr. 341/2004 se face referire în mod clar la una și aceeași noțiune: aceea care este utilizată la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și este aprobată prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat. Deci, în acest context legal, sfera noțiunilor "câștig salarial"; și "salariu"; se suprapun, existând identitate.
Aceeași concluzie rezultă și din argumentul de interpretare sistematică a legislației în materie, întrucât prin articolului unic al OUG nr. 11/2011, privind utilizarea indicatorului de referință câștigul salarial mediu brut în actele normative din domeniul muncii și protecției sociale, se prevede că sintagma "salariul mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat" se înlocuiește cu sintagma "câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat". Deși înlocuirea sintagmelor potrivit celor de mai sus este prevăzută în cuprinsul articolului unic doar în privința dispozițiilor din Cap. IV al Legii nr. 329/2009, totuși, din însăși denumirea actului normativ și din expunerea de motive, reiese fără dubiu echivalarea incontestabilă a cele două sintagme în domeniul muncii și protecției sociale, deci inclusiv în cazul Legii nr. 341/2004. În plus, aceeași soluție devine incidentă și prin reținerea argumentului analogiei, potrivit art. 5 alin. 3 Cod proc.civ.
În concluzie, faptul că, prin art.15 din Legea nr. 287/2010 a bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2011, s-a utilizat sintagma de "câștig salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2011"; (de 2.022 lei), nu este de natură să lipsească de conținut prevederile art. 4 alin. 4 din Legea nr. 341/2004, pentru anul 2011, raportate la dispozițiile art.15 din Legea nr. 287/2010, iar nu ale Legii nr. 12/2010, această din urmă lege privind numai anul 2010.
În ceea ce privește solicitarea de acordare a indemnizațiilor reparatorii pentru anul 2012, se observă că prin art.18 din cadrul art. II al OUG nr.80/2010, s-a dispus că în anul 2012, indemnizațiile prevăzute la art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, nu se acordă.
Conform art.4 alin. 4 din Lege nr.341/2004, de o indemnizație lunară reparatorie, calculată prin aplicarea coeficientului de 1,10 la salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului pentru care se face plata, beneficiază și persoanele care au obținut titlurile prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3, numai dacă au un venit mai mic decât salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.
Potrivit art.3 alin.1 lit.b pct.3 din Legea nr. 341/2004, titlul de Luptător remarcat prin fapte deosebite este atribuit celor care, în perioada 14 - 25 decembrie 1989, au mobilizat și au condus grupuri sau mulțimi de oameni, au construit și au menținut baricade împotriva forțelor de represiune ale regimului totalitar comunist, au ocupat obiective de importanță vitală pentru rezistența regimului totalitar și le-au apărat până la data judecării dictatorului, în localitățile unde au luptat pentru victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și celor care au avut acțiuni dovedite împotriva regimului și însemnelor comunismului între 14 - 22 decembrie 1989.
Reclamantul se încadrează în aceste prevederi legale mai sus menționate, posedând titlul de "Luptător pentru victoria Revoluției române din decembrie 1989 - Luptător remarcat prin fapte deosebite"; (f. 4-5), titlu reglementat de art. 3 alin. 1 lit. b pct. 3 din Legea nr. 341/2004, neputând beneficia de acordarea indemnizațiilor reparatorii în anul 2012, din cauza interdicției instituite prin art.18 din cadrul art. II al OUG nr.80/2010.
În ceea ce privește anul 2013, potrivit art. 9 din OUG nr.84/2012, prevederile art. 15, art.18, art.19 și art.20 ale art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător și în anul 2013.
Din acest motiv, nici în anul 2013, reclamantul nu este îndreptățit la plata indemnizației reparatorii prevăzute de art. 4 alin. 4 din Legea nr. 341/2004, interdicția legală a acordării acestui drept fiind menținută.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal au declarat apel reclamantul Oroian Ioan și pârâta Casa Județeană de Pensii Mureș.
Reclamantul O. I. a arătat că hotărârea instanței de fond se limitează la concluzii vagi asupra sumelor cuvenite reclamantului, fără a face o verificare exhaustivă a dreptului reclamantului legat de aceste sume.
Drepturile cuvenite pentru anul 2012 și anul 2013 sunt, în opinia apelantului, suspendate, situație în care acesta a invocat Decizia nr. 23/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, potrivit căreia "un bun nu poate fi pierdut în măsura în care legiuitorul dispune doar suspendarea beneficiului fructelor acestuia";.
Simpla invocare a unui act normativ în conținutul motivării instanței, raportat la practica judiciară și doctrina în materie atrage nulitatea actului de procedură atacat. Hotărârea este calificată de apelant ca fiind pronunțată cu "lipsă de curaj procesual"; în adoptarea unei măsuri reparatorii aprobată printr-o lege specială, la rândul ei nerespectată de către organele statului.
În opinia apelantului, indemnizația cuvenită potrivit legii speciale nu poate fi suspendată, întrucât Protocolul adițional nr. 1 la Declarația Universală a Drepturilor Omului, adoptată în anul 1948, prevede expres că "niciun drept nu poate fi îngrădit în mod abuziv de către legislația unui stat democrat";.
Pârâta CJP Mureș a criticat hotărârea atacată subliniind că interpretarea dată de instanța de fond dispozițiilor art. 10 alin. 1 din Legea 285/2010 este eronată. Cu alte cuvinte, instanța trebuia să aibă în vedere cuantumul indemnizației aflată în plată în luna octombrie 2010 și nicidecum cuantumul câștigului mediu salarial brut, utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2010.
În opinia apelantei, măsura luată de legiuitor cu referire la Legea 285/2010 a vizat plafonarea indemnizațiilor la nivelul anului 2010 și nicidecum actualizarea lor. Soluția de admitere a acțiunii reclamantului creează o apreciere subiectivă a dispozițiilor Legii 341/2004, procedând la o actualizare a indemnizației pe alte criterii decât cele stabilite în actele normative în vigoare.
Reclamantul apelant O. I. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului pârâtei. Noua sintagmă utilizată de legiuitor prin Legea 287/2010, respectiv aceea de "câștig salarial mediu brut"; nu este de natură să lipsească de conținut prevederile art. 4 alin. 4 din Legea 341/2004. Legiuitorul a folosit termeni diferiți reglementând, în realitate, același lucru. Echivalența dintre noțiunea de salariu mediu brut și câștig mediu brut este deosebit de importantă, indemnizația nefiind similară cu dreptul de pensie, astfel că tratamentul juridic trebuie să fie diferit. Nu în ultimul rând, se mai arată prin întâmpinare, prima instanță s-a raportat la valoarea coeficientului 1 de 2.022 lei, având în vedere un act normativ valabil, promulgat și aflat în vigoare.
Apelul pârâtei este fondat, pentru următoarele considerente:
Prezentei cauze îi sunt aplicabile dispozițiile art. 4 alin 4 din Legea 341/2004.
Prin Decizia nr. 22 din 18 noiembrie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție a procedat la interpretarea, cu putere obligatorie, a acestor dispoziții legale dispunând ca : "În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 4 alin. (4) și art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 285/2010, indemnizațiile lunare reparatorii și indemnizațiile lunare prevăzute de Legea nr. 341/2004 se calculează, în anul 2011, prin aplicarea coeficientului de 15% asupra cuantumului indemnizației aflat în plată în luna octombrie 2010.";
Pentru a pronunța a această decizie, ÎCCJ a reținut în esență că potrivit art. 4 din Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, indemnizația reparatorie lunară reglementată de acest act normativ se calculează prin aplicarea unor coeficienți asupra salariului mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat aferent anului în care se face plata.
Prin art. 14 lit. d) din Legea nr. 118/2010 s-a stabilit că aceste drepturi se reduc cu 15% de la data intrării în vigoare a acestei legi iar, ulterior, prin art. 10 alin. (1) din Legea nr. 285/2010, s-a statuat că, începând cu luna ianuarie 2011, drepturile prevăzute la art. 2 alin. (1), lit. a), b), și d) și alin. (4), art. 13 și 14 din Legea nr. 118/2010 se majorează cu 15% față de cuantumul aflat în plată în luna octombrie 2010.
Rezultă deci că legea nouă (Legea 285/2010), derogând de la cea anterioară în materie, Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, instituie un alt criteriu în funcție de care să se cuantifice indemnizațiile lunare reparatorii.
În raport cu această reglementare expresă, a susține că, în continuare, determinarea cuantumului indemnizațiilor prevăzute de Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, trebuie realizat după algoritmul prevăzut de acest act normativ, respectiv prin aplicarea unor coeficienți asupra salariului mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului în care se face plata, înseamnă a ignora caracterul normelor temporare și speciale.
La nivelul anului 2011, modalitatea de calcul al indemnizațiilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, trebuie determinată prin luarea în considerare a criteriului introdus de Legea nr. 285/2010, care nu mai operează cu criteriul salariului mediu brut asupra căruia să se aplice coeficienții de multiplicare, ci are în vedere, în mod special și derogatoriu, cuantumul indemnizației aflate în plată la nivelul lunii octombrie 2010, asupra căruia trebuie aplicată majorarea de 15%.
Având în vedere că, potrivit art. 517 NCPC, dezlegarea dată problemelor de drept este obligatorie pentru instanțe, Curtea a admis apelul declarat de pârâtă și rejudecând cauza, în limitele criticate, a schimbat în parte hotărârea Tribunalului, respingând integral acțiunea.
Cu referire la pretențiile reclamantului vizând plata indemnizației pentru anii 2012 și 2013, Curtea subliniază că legiuitorul nu a suspendat plata dreptului, ci, pentru o perioadă limitată de timp, a suprimat plata acestui drept. Apelantul este în eroare atunci când consideră că dreptul i-a fost suspendat. Exprimarea legiuitorului este clară și concisă și nu lasă loc de interpretări.
Pentru argumentele exprimate succint în prezenta decizie vizând pretențiile aferente anilor 2012 și 2013, alături de argumentele aduse de prima instanță, Curtea a respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul O. I.
| ← Admiterea excepţiei necompetenţei materiale. Consecinţe | Neachitarea taxei judiciare de timbru. Cale de atac → |
|---|
