Ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata cauțiunii
| Comentarii |
|
Judecătoria IAŞI Hotărâre nr. * din data de 11.01.2016
Prin rezoluția din data de 21.03.2014, s-a pus în vedere contestatoarei să achite taxă judiciară de timbru în cuantum de 311,6 lei pentru capătul de cerere privind contestație la executare, 50 lei pentru capătul de cerere având ca obiect suspendare executare și plata unei cauțiuni de 807,22 lei pentru capătul de cerere privind suspendarea executării silite, rezoluție care a fost primită de către petenta contestatoare la data de 25.03.2014.
La data de 31.03.2014, contestatoarea a formulat cerere de ajutor public judiciar, solicitând scutirea de la plata taxei judiciare de timbru și a cauțiunii.
În motivare, în esență, a arătat că nu are posibilități financiare să achite sumele astfel cum i-au fost puse în vedere, în condițiile în care realizează un venit de 529 lei din pensie, având vârsta de 69 de ani cu numeroase afecțiuni medicale, fiind văduvă și fără minori în întreținere.
Petenta contestatoare a mai arătat că numai în cursul lunii martie a cheltuit peste jumătate din pensie pentru cumpărarea medicamentelor și pentru achitarea facturilor.
În ceea ce privește scutirea de la plata cauțiunii, contestatoarea a arătat că îndeplinește condițiile și pentru acest capăt de cerere prin raportare la veniturile sale cât și pentru respectarea principiului liberului acces la justiție.
În drept a invocat dispozițiile din OUG nr.51/2008.
În dovedire a anexat: declarație pe propria răspundere, adeverință nr.2628/27.03.2014 a Primăriei Comuna Ciurea, bonuri fiscale, înscrisuri medicale, cupon de pensie aferent lunii martie 2014, certificat de deces soț petent.
Potrivit art.6 lit. d) din OUG 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, ajutorul public judiciar se poate acorda sub formă de scutiri, reduceri, eșalonări sau amânări de la plata taxelor judiciare de timbru prevăzute de lege, inclusiv a celor datorate în faza de executare silită.
Potrivit art.7 din OUG 51/2008, modificată prin Legea 251/2011, ajutorul public judiciar se poate acorda, separat sau cumulat, în oricare din formele prevăzute la art.6, fără a putea depăși, în total, în cursul unei perioade de un an, suma maximă echivalentă cu 10 salarii minime brute pe tară la nivelul anului în care a fost formulată cererea de acordare.
Conform art.9 din O.U.G. 51/2008, la stabilirea venitului se iau în calcul orice venituri periodice, precum salarii, indemnizații, onorarii, rente, chirii, profit din activități comerciale sau dintr-o activitate independentă și altele asemenea, precum și sumele datorate în mod periodic, cum ar fi chiriile și obligațiile de întreținere.
Mai reține instanța că, potrivit art.21 din Constituție: " Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime."; Textul reglementează, la nivel de principiu, dreptul de acces la instanță al cetățenilor, fiind în concordanță cu dispozițiile art. 6 CEDO. Deși art. 6 din CEDO nu garantează accesul gratuit la justiție, s-a stabilit pe cale jurisprudențială faptul că un cuantum excesiv al taxelor judiciare lezează, în substanța sa, dreptul de acces la instanță, aspect sancționat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
Art.8 alin.1 si 2 din același act normativ dispune că beneficiază de ajutor public judiciar persoanele al căror venit mediu net lunar pe membru de familie, în ultimele două luni anterioare cererii, se situează sub nivelul de 300 lei. În acest caz, sumele care constituie ajutor public judiciar se avansează în întregime de către stat. Dacă venitul mediu net lunar pe membru de familie, în ultimele două luni anterioare formulării cererii, se situează sub nivelul de 600 lei, sumele de bani care constituie ajutor public judiciar se avansează de către stat în proporție de 50%.
În ceea ce privește capătul de cerere privind scutirea de la plata cauțiunii, acesta apare ca neîntemeiat pentru considerentele ce vor fi arătate mai jos.
Cu privire la admisibilitatea unei asemenea cereri, instanța constată că deși în cuprinsul OUG nr. 51/2008 nu se menționează expres posibilitatea de a acorda facilități la plata cauțiunii, în formularul anexă, referitor la acordarea asistenței juridice în alt stat membru al Uniunii Europene, este menționată și cauțiunea datorată în faza de executare silită, de unde se poate deduce că legiuitorul a avut în vedere și cauțiunea, deci o asemenea cerere apare ca admisibilă.
Așadar, este limpede ca instanța nu pot refuza judecarea cererilor de reducere ori scutire de la plata cauțiunii, ci trebuie sa analizeze pe fond asemenea solicitare, apreciind, în concret, diverse criterii, precum: cuantumul cauțiunii, veniturile părții, stadiul procedurii, scopul impunerii cauțiunii, proporționalitatea ingerinței cu acest scop, garanțiile procedurale acordate părții, previzibilitatea instituirii taxelor.
În plus, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, sesizată în cauza Iosif și alții împotriva României, a constatat încălcarea art. 6 alin 1 din Convenție ca urmare a respingerii unei contestații la executare pentru neplata cauțiunii (a se vedea Hotărârea din 20 decembrie 2007, publicată în M.Of. nr. 561/2008).
Mai mult de atât, dacă instanța poate fixa suma de plată cu acest titlu potrivit art.718 Cod procedură civilă, înseamnă că poate și să dispună micșorarea acesteia sau chiar scutirea de la plată.
Strict legat de principiul preeminenței dreptului, accesul la o instanță reprezintă un element indispensabil pentru respectarea și asigurarea garanțiilor instituite prin Convenție, dar și pentru punerea în practică a jurisprudenței Curții (și nu doar a textului Convenției), hotărârile fiind obligatorii pentru instanțele naționale și reprezentând, deci, un izvor de drept național. Totodată, o limitare a accesului la un tribunal nu se conciliază însă cu articolul 6 § 1 decât dacă tinde să aibă un scop legitim și dacă există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat ( Golder vs. UK).
În fapt, se reține că există o ingerință a accesului la un tribunal prin instituirea plății cauțiunii în cuantum de 807,22 lei, cauțiune solicitată nu pentru introducerea contestației la executare ci pentru suspendarea executării silite; se mai reține că există un scop legitim pentru care aceasta este solicitată, și anume pentru protejarea intereselor creditorului pentru recuperarea sumei de 8072,99 lei.
Având în vedere faza procesuală în care a fost formulată prezenta cerere, și anume faza executării silite, raportul rezonabil de proporționalitate este respectat între ingerința produsă și scopul vizat, cu atât mai mult cu cât, în situația în care pe fondul contestației la executare, aceasta va apărea ca întemeiată, petenta contestatoare va avea deschisă calea întoarcerii la executare drept garanției a ingerinței produse.
În cele din urmă, în analiza aceluiași raport de proporționalitate, instanța are în vedere și natura bunului care face obiectul executării silite, și anume un teren extravilan, vii și livezi.
Așadar, avându-se în vedere scopul vizat prin instituirea plății cauțiunii într-un cuantum scăzut prin raportare la interesele creditorului și avându-se în vedere și aceea că petentei contestatoare, legea îi recunoaște și calea întoarcerii la executare în ipoteza admiterii contestației la executare, cererea de scutire de la plata cauțiunii apare ca neîntemeiată și urmează a fi respinsă, respectându-se raportul rezonabil de proporționalitate între ingerința produsă și scopul vizat nefiind deturnat scopul vizat, și anume accesul la instanță, prin măsura luată, și anume plata cauțiunii.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Principiul... | sistare lucrări – ordonanţă preşedinţială.... → |
|---|
