Competenţa A.N.P.C. de a supune controlului său instituţiile bancare. Legalitatea şi temeinicia procesului-verbal de contravenţie
| Comentarii |
|
Legea nr. 289/2004 O.G. nr. 21/1992, art. 10 lit. b şi f
A.N.P.C. este abilitată să verifice activitatea instituţiilor bancare în ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile clienţilor băncilor în calitatea lor de consumatori, calitate dobândită în urma semnării unui contract de credit bancar.
Contravenientul trebuie să facă dovada unei situaţii de fapt contrare celei reţinute în cuprinsul procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, care se bucură de prezumţia de legalitate şi temeinicie.
Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, decizia civila nr. 4303 din 18 decembrie 2008, nepublicatâ
Prin sentinţa civilă nr. 6137/13.06.2008, pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, a fost respinsă plângerea formulată de petenta U.Ţ.B. SA împotriva procesului-verbal nr. 06/873 întocmit de intimata Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor în data de
19.03.2008.
S-a reţinut de către instanţa de fond, în motivarea hotărârii, că petenta nu a făcut dovada că clienţii săi - consumatori - ar fi semnat şi Condiţiile generale de afaceri, prin depunerea a măcar câtorva exemplare semnate, condiţii prin care se prevede că banca este îndreptăţită să modifice nivelul şi să efectueze orice modificări în ceea ce priveşte comisioanele, aducându-i-le la cunoştinţă clientului în timp util prin afişare la sediul său.
Instanţa a reţinut şi încălcarea de către petentă a prevederilor art. 10 lit. f din O.G. nr. 21/1992, deoarece aceasta nu a făcut dovada că a emis
notificări prin care să-şi fi informat clienţii despre modificarea cuantumului comisionului.
împotriva hotărârii instanţei de fond a formulat recurs petenta U.Ţ.B. SA, solicitând modificarea acesteia şi, pe fond, admiterea plângerii şi anularea procesului-verbal contestat. (...)
Legal citată, intimata Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiat a recursului formulat de recurentă. (...)
Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul a reţinut următoarele:
Prin procesul-verbal nr. 06/873 întocmit de intimata Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor în data de 19.03.2008, s-a aplicat recurentei U.Ţ.B. SA amenda totală în cuantum de 6.000 lei, rezultată din însumarea amenzii în cuantum de 3.000 lei aplicată pentru fapta prevăzută de art. 10 lit. b din O.G. nr. 21/1992 şi a celei în cuantum de 3.000 lei aplicată pentru fapta prevăzută de art. 10 lit. f din O.G. nr. 21/1992. S-a reţinut în sarcina recurentei, în urma controlului efectuat, urmare a depunerii unor reclamaţii de către clienţi ai băncii, că a majorat comisionul de la 0,2% la 0,5%, aliniind în acest fel dobânzile şi comisioanele portofoliului de credit existent la dobânzile şi comisioanele standard ale băncii, deşi în contractul de credit era prevăzut un comision de 0,2% şi că încalcă dreptul consumatorului de a beneficia de o redactare clară şi precisă a clauzelor contractuale, cu indicarea exactă a preţului sau tarifului, precum şi stabilirea cu exactitate a condiţiilor de credit şi a dobânzilor.
Tribunalul a înlăturat susţinerea recurentei în sensul că intimata nu are capacitatea de a verifica activitatea sa, întrucât este o instituţie bancară care poate fi controlată numai de împuterniciţii BNR în temeiul Legii nr. 289/2004, deoarece, astfel cum rezultă din art. 18 din acest act normativ, care face referire la nerespectarea art. 4, art. 6, art. 8, art. 9 şi art. 11, precum şi la art. 5, art. 15 alin. 3 şi art. 16 alin. 1, atribuţiunile acestora se referă strict la verificarea modului în care angajaţii instituţiilor bancare îşi îndeplinesc obligaţiile cu privire la contractul de credit (în vederea încheierii contractului de credit), pe când atribuţiunile intimatei sunt mai largi şi sunt axate pe drepturile şi obligaţiile ce le revin clienţilor băncilor în calitatea lor de consumatori, calitate căpătată în urma semnării unui contract de credit bancar. De altfel, aceste atribu-ţiuni au fost lămurite în cuprinsul ordinului comun emis de guvernatorul BNR şi de preşedintele A.N.P.C. care cuprinde normele de aplicare a Legii
nr. 289/2004 privind regimul juridic al contractelor de credit pentru consum destinate consumatorilor, persoane fizice, din care rezultă cu şi mai multă evidenţă care este domeniul de activitate al fiecăreia dintre autorităţi, în aplicarea aceluiaşi act normativ.
Cu privire la celelalte motive de recurs, tribunalul l-a apreciat ca fiind întemeiat pe cel referitor la contravenţia prevăzută de art. 10 lit. f din O.G. nr. 21/1992.
Astfel, deşi s-a reţinut în sarcina recurentei această faptă, constând în aceea că a majorat comisionul de la 0,2% la 0,5%, aliniind în acest fel dobânzile şi comisioanele portofoliului de credit existent la dobânzile şi comisioanele standard ale băncii, deşi în contractul de credit era prevăzut un comision de 0,2%, tribunalul a constatat că recurenta a respectat prevederile legale aplicabile întrucât, astfel cum rezultă din înscrisurile aflate în copie la dosarul de recurs, aceasta a notificat consumatorii cu privire la majorarea comisionului, iar aceştia, deşi aveau posibilitatea să rezilieze contractul de credit, rambursând suma împrumutată, fără a plăti comision de rambursare anticipată, au rămas în pasivitate, acceptând astfel majorarea comisionului.
Referitor la cealaltă contravenţie reţinută în sarcina recurentei, constând în încălcarea art. 10 b din O.G. nr. 21/1992, tribunalul a reţinut că aceasta nu a administrat probe cu care să dovedească o altă stare de fapt decât cea reţinută în cuprinsul procesului-verbal, care se bucură de prezumţia de legalitate şi temeinicie, cum de altfel a reţinut în mod corect şi instanţa de fond.
în consecinţă, faţă de considerentele expuse, recursul a fost admis, a fost modificată în parte sentinţa recurată în sensul că a fost admisă în parte plângerea şi anulat în parte procesul-verbal, cu privire la fapta sancţionată în temeiul art. 10 lit. f din O.G. nr. 21/1992, cu exonerarea petentei de plata amenzii în cuantum de 3.000 lei.
Notă: Legea nr. 289/2004 a fost abrogată prin O.U.G. nr. 50/2010, iar organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorului este în prezent reglementată de H.G. nr. 700/2012. Această atribuţie a instituţiei, de a supune controlului său instituţiile bancare, a fost menţinută, art. 87 din O.U.G. nr. 50/2010 prevăzând în mod expres: „Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la art. 86 şi art. 88 alin. 2 se fac de către reprezentanţii împuterniciţi ai Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, la sesizarea consumatorilor, a asociaţiilor de consumatori ori din oficiu, în cazul în care, prin încălcarea prevederilor legale, sunt sau pot fi afectate interesele consumatorilor".
| ← Acte de executare a unei sentinţe. Control de legalitate | Contracte de credit cu clauze abuzive. Acţiune promovată de ANPC. → |
|---|
