Acte de executare a unei sentinţe. Control de legalitate
| Comentarii |
|
Legea nr. 29/1990, art. 1
Actele de executare a unei sentinţe penale pot fi anulate pe calea contestaţiei la executare, la instanţele de drept comun, iar nu pe calea contenciosului administrativ, întrucât vătămarea dreptului pretins, recunoscut de lege, nu izvorăşte dintr-un act administrativ, iar actul a cărui anulare se cere nu este un act administrativ.
C.S.J., secţia de contencios administrativ, decizia nr. 68 din 25 iulie 1991
Notă: Legea nr. 29/1990 a contenciosului administrativ (M. Of. nr. 122 din 8 noiembrie 1990) a fost abrogată prin Legea nr. 554/2004 (M. Of. nr. 1154 din 7 decembrie 2004). Soluţia se menţine aceeaşi.
Prin acţiune, reclamantul a chemat în judecată Primăria municipiului Bucureşti, solicitând ca, în temeiul Legii nr. 29/1990, să se dispună anularea procesului-verbal încheiat la 17 martie 1948, prin care i s-a preluat în mod abuziv cota de 1/2 din imobilul situat în str. Olimpului, nr. 21, sector 4 şi al cărui proprietar era soţia sa, T.E., astăzi decedată. în susţinerea acţiunii, reclamantul arată că, prin adresele nr. 1950/1990 şi nr. 2816/1991, Primăria municipiului Bucureşti i-a răspuns negativ în ce priveşte restituirea cotei respective de 1/2 din imobilul menţionat mai sus.
Tribunalul municipiului Bucureşti, secţia a IV-a civilă şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 14 din 9 aprilie 1991, a respins acţiunea. Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că, în speţă, nu sunt aplicabile prevederile Legii nr. 29/1990, deoarece actul la care se referă reclamantul nu este un act administrativ.
în contra acestei hotărâri, reclamantul a declarat recurs, susţinând că este nelegală şi netemeinică, deoarece, prin cererea sa, a solicitat anularea unui act prin care i s-a încălcat un drept recunoscut de lege.
Recursul declarat de reclamant este neîntemeiat.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 29/1990, orice persoană fizică sau juridică, care se consideră vătămată în drepturile sale, recunoscute de lege, printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat de a-i răspunde sau de a-i rezolva cererea referitoare la dreptul recunoscut, se poate adresa instanţei judecătoreşti competente pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
Pentru ca persoana fizică sau juridică să se poată adresa instanţei competente, potrivit textului mai sus arătat, ea trebuie în primul rând să dovedească că are un drept care să-i fie ocrotit de lege.
în speţă, se constată că reclamantul contestă modul cum a fost pusă în executare sentinţa penală nr. 4 din 2 iulie 1945 a Tribunalului Poporului din Bucureşti. Pentru ca reclamantul să-şi poată valorifica acest drept, el trebuie să se adreseze instanţei de drept comun, printr-o contestaţie la executare, în termenul prevăzut de lege.
Se reţine, deci, că actul a cărui anulare se cere nu este un act administrativ, iar vătămarea dreptului pretins, recunoscut de lege, nu izvorăşte dintr-un act administrativ, în sensul reglementat de Legea nr. 29/1990, ci, aşa cum s-a arătat mai sus, el se referă la punerea în executare a unei hotărâri judecătoreşti, ce nu se putea pretinde pe calea contenciosului administrativ.
Totodată, s-a reţinut că răspunsurile din adresele nr. 1950/1990 şi nr. 2816/1991 ale Direcţiei Administraţiei Locale de Stat din cadrul Primăriei municipiului Bucureşti nu privesc un act administrativ, astfel că nici sub acest aspect cererea nu a putut fi primită.
| ← Contestaţie la executare. Obligaţia instanţei de a se... | Competenţa A.N.P.C. de a supune controlului său instituţiile... → |
|---|
