Contracte de credit cu clauze abuzive. Acţiune promovată de ANPC.
| Comentarii |
|
Obligarea instituţiei de credit la eliminarea lor din contracte. Aplicarea de către instanţă a unei sancţiuni corespunzătoare
Legea nr. 193/2000, art. 1, art. 4 alin. ultim, art. 13 alin. 1 art. 1 lit. a şi g din Anexa la Legea nr. 193/2000
Inserarea în cadrul contractelor de credit (contracte de adeziune) a unor clauze neclare, echivoce, pentru care sunt necesare cunoştinţe de specialitate, clauze care dau dreptul exclusiv profesionistului să interpreteze clauzele contractuale şi care sunt interpretate doar în favoarea sa, fără a-i da posibilitatea consumatorului să rezilieze aceste contracte, reprezintă clauze abuzive, conform prevederilor art. 1 lit. g din Anexa la Legea nr. 193/2000.
Modificarea unilaterală a cuantumului comisionului minim de rezervă, a comisionului de risc şi a comisionului de monitorizare poliţă de asigurare, de către unitatea de credit, prin utilizarea unei clauze contractuale conform căreia cuantumul dobânzii se raportează la indicele Euribor, fără ca, în realitate, să se ţină seama de evoluţia reală a acestui indice (în sens pozitiv sau în sens negativ), fapt care a dus la perceperea unui cuantum majorat al comisionului de risc, prelungit nejustificat după perioada de 12 luni de la data semnării contractelor, face dovada relei-credinţe a unităţii de credit.
Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, secţia civila, sentinţa nr. 9941 din 16 decembrie 2009, nepublicată
Prin cererea înregistrată pe rolul instanţei la data de 13.04.2009, reclamanta A.N.P.C. - I.R.P.C. Bucureşti - Ilfov a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa, în contradictoriu cu pârâta V.R. SA, să se constate existenţa în contractele de credit, supuse controlului efectuat de către un agent constatator din cadrul reclamantei, a clauzelor abuzive, să fie obligată pârâta la eliminarea lor din contractele de credit şi să se aplice o sancţiune corespunzătoare.
Cererea nu a fost motivată în fapt.
în drept, au fost indicate dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 193/2000.
(...)
Prin cererea calificată juridic, la termenul din data de 01.06.2009, ca fiind de intervenţie accesorie în interesul reclamantei, petentul L.V.F. a solicitat instanţei admiterea cererii de chemare în judecată. (...)
Prin cererile de intervenţie accesorie în interesul reclamantei, petenţii B.M.C., C.I.M., R.C.M. şi R.l. au solicitat, de asemenea, admiterea cererii de chemare în judecată. (...)
Prin întâmpinare, pârâta V.R. SA a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată.
Pe cale reconvenţională, pârâta petentă a formulat plângere contravenţională împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei nr. 07/873/12.03.2009, solicitând anularea acestuia ca fiind nelegal şi netemeinic întocmit. (...)
Prin cererea de chemare în judecată a altor persoane, pârâta petentă a solicitat ca hotărârea să se pronunţe şi în contradictoriu cu interve-nienţii în nume propriu O.D.T. şi O.E.L., întrucât printre sesizările adresate reclamantei în vederea întocmirii procesului-verbal se regăseşte şi cea formulată de aceştia.
în drept, au fost invocate prevederile art. 57 C. proc. civ. (...)
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanţa a reţinut următoarele:
Prin procesul-verbal nr. 07/873 din data de 12.03.2009, s-a reţinut în sarcina pârâtei petente majorarea dobânzii la creditele contractate cu diverse persoane fizice, prelungirea comisionului de rezervă, perceperea comisionului de risc şi perceperea comisionului de monitorizare poliţă de asigurare, reţinându-se din examinarea contractelor indicate de către persoanele care au formulat sesizările care au stat la baza întocmirii procesului-verbal, că acestea au caracter abuziv.
în ceea ce priveşte neindicarea textelor de lege pretins încălcate, deşi această susţinere este întemeiată, totuşi, pentru a interveni sancţiunea nulităţii procesului-verbal, ar fi trebuit să fie îndeplinite toate condiţiile prevăzute de art. 105 alin. 2 C. proc. civ., respectiv ar fi trebuit ca această lipsă să producă petentei o vătămare care să nu poată fi înlăturată decât în acest mod. Or, în cauză, nu s-a adus pârâtei petente nicio vătămare, aceasta apărându-se în scris şi în faţa instanţei şi prin referire la textele incidente din Legea nr. 193/2000 şi, oricum, chiar dacă ar fi existat o vătămare, aceasta ar fi fost înlăturată prin stabilirea de către instanţă a dispoziţiilor legale relevante, mai ales că, în acest caz, sancţiunea nu este aplicată de către organul constatator, ci, eventual, de către instanţă. în privinţa neindicării faptelor apreciate ca şi contravenţii, instanţa a constatat că în cuprinsul procesului-verbal se face referire la anexa care face parte integrantă din acesta, în care sunt menţionate detaliat faptele constatate în sarcina petentei.
Contractele de credit bancar anexate procesului-verbal, încheiate de persoanele care au sesizat reclamanta-intimată în vederea întocmirii
procesului-verbal contestat, intră sub incidenţa Legii nr. 193/2000, întrucât împrumutaţii au calitatea de consumatori, iar banca de comerciant.
în legătură cu modificarea ratei dobânzii, instanţa a apreciat că această clauză pune probleme sub aspectul echilibrului contractual, în sensul că oferă pârâtei petente dreptul discreţionar de a revizui rata dobânzii curente, fârâ ca noua ratâ sâ fie negociatâ cu clientulacesta urmând a fi doar înştiinţat. Conform art. 1 lit. a din Anexa Legii nr. 193/2000, în principiu, o clauză care dă dreptul furnizorului de servicii financiare de a modifica rata dobânzii în mod unilateral nu este abuzivă, cu condiţia ca acest lucru să se facă în baza unui motiv întemeiat prevâzut şi în contract şi, totodată, cu condiţia informârii imediate a clientuluicare sâ aibâ, de asemenea, libertatea de a rezilia imediat contractul.
Instanţa a reţinut că motivul întemeiat prevăzut în contractele supuse analizei este acela al „intervenirii unor schimbări semnificative pe piaţa monetară". Prin „motiv prevăzut în contract", în sensul legii, se înţelege o situaţie clar descrisă, care să ofere clientului posibilitatea să ştie, de la început, că, dacâ acea situaţie se va produce, dobânda va fi mâritâ. Totodată, motivul trebuie să fie suficient de clar arătat ca, în eventualitatea unui litigiu în legătură cu aplicarea unei astfel de clauze, instanţa să poată verifica dacă acea situaţie, motiv de mărire a ratei dobânzii, chiar s-a produs. Aşa cum un act normativ trebuie să fie caracterizat prin previzibilitate, la fel şi o clauză contractuală trebuie să fie astfel formulată încât consumatorul să poată anticipa că dacă o anumită situaţie intervine, o anumită consecinţă se produce.
Motivul „unei schimbări semnificative pe piaţa monetară" nu îndeplineşte această condiţie, astfel că, în eventualitatea unui litigiu, nu numai că nu se poate aprecia dacă este întemeiat sau nu, dar nici măcar nu se poate stabili, conform unor criterii obiective, dacă s-a produs, fiind de netăgăduit că piaţa financiarâ evolueazâ diferit în funcţie de indicele la care se raporteazâ. Această modalitate de exprimare face ca respectiva clauză să fie interpretată doar în favoarea împrumutătorului, servind doar intereselor acestuia, fără a da posibilitatea consumatorului de a verifica dacă majorarea este judicios dispusă şi dacă era necesară şi proporţională scopului urmărit.
Cu toate acestea, chiar dacă s-ar accepta ca fiind îndeplinită condiţia „motivului întemeiat", pentru ca o astfel de clauză să nu fie abuzivă, ar trebui, conform textului citat anterior, ca, în urma revizuirii ratei dobânzii, clientul să aibă libertatea de a rezilia imediat contractul. O astfel
de posibilitate nu este însă prevăzută în contractele de faţă, astfel că, indiferent de alte consideraţii, clauza analizată este abuzivă.
în ceea ce priveşte comisionul de risc, comisionul de rezervă minimă obligatorie şi comisionul de monitorizare poliţă de asigurare, prevăzute în contractele supuse analizei, instanţa a apreciat că şi acestea intră sub incidenţa prevederilor Legii nr. 193/2000.
Conform art. 1 din acest act normativ, orice contract încheiat între comercianţi şi consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înţelegerea cărora nu sunt necesare cunoştinţe de specialitate. Potrivit lit. g din Anexa la lege, este considerată abuzivă clauza care da dreptul exclusiv comerciantului sâ interpreteze clauzele contractuale.
Astfel, în primul rând, instanţa a constatat că terminologia folosită nu este decriptată în cuprinsul condiţiilor generale ale contractelor încheiate de pârâta petentă pentru ca împrumutaţii să fie în deplină cunoştinţă de cauză cu privire la motivele pentru care sunt percepute de către pârâtă aceste sume. De asemenea, instanţa nu a putut aprecia cu privire la legalitatea acestor clauze, din moment ce motivaţia perceperii acestor comisioane nu este detaliată nici în cuprinsul condiţiilor speciale, nici în cel al condiţiilor generale ale contractelor menţionate.
în legătură cu posibilitatea pârâtei petente de a modifica unilateral cuantumul comisionului de rezervă, pe lângă cele arătate anterior, instanţa a precizat că pârâta petentă a acţionat cu rea-credinţă, utilizând această clauză contractuală pentru a percepe un cuantum majorat al comisionului de risc prelungit nejustificat după perioada de 12 luni de la data semnării contractelor. Din graficul indicelui Euribor depus la dosar de pârâtă, rezultă că acest indicator economic a crescut până în luna august 2007, după care a cunoscut şi scăderi ale acestuia, modificări care nu s-au resimţit în cuantumul sumelor pretinse de reclamantă pentru acoperirea creditului acordat persoanelor fizice. în consecinţă, a rezultat că nu sunt întemeiate argumentele pârâtei că majorarea dobânzii a fost determinată de acest indicator economic.
Instanţa a subliniat că în momentul în care au fost încheiate aceste contracte, consumatorii au acţionat de pe o poziţie inegală, în raport cu banca. Contractele încheiate sunt de adeziune, clauzele cuprinse fiind prestabilite de către împrumutător, fără a da posibilitatea cocontractan-tului de a modifica sau înlătura vreuna dintre aceste clauze. Consumatorii nu au avut posibilitatea să negocieze nicio clauză din contracte, actele juridice fiindu-le impuse, în forma respectivă, de către bancă.
Conform art. 4 alin. ultim din Legea nr. 193/2000, coroborat cu art. 1169 C. civ. 1864, pârâtei petente îi revenea obligaţia de a dovedi că a negociat în mod direct aceste clauze cu împrumutaţii, ceea ce nu s-a întâmplat în cauză.
Pentru toate aceste considerente, instanţa a admis sesizarea formulată de reclamanta intimată A.N.P.C. şi a respins, ca neîntemeiată, plângerea contravenţională formulată de pârâta petentă V.R. SA, a constatat existenţa clauzelor abuzive cuprinse în art. 3 lit. d, art. 5, lit. a şi g din condiţiile speciale şi cele cuprinse în art. 3.11 din condiţiile generale în convenţiile de credit enumerate, a obligat pârâta petentă să modifice contractele analizate mai sus, în sensul înlăturării clauzelor constatate ca fiind abuzive.
în baza art. 13 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, instanţa, constatând existenţa clauzelor abuzive în contract a aplicat, conform art. 16, amendă contravenţională în cuantum de 1.000 de lei.
Faţă de modalitatea de soluţionare a cererii principale, instanţa a admis cererile de intervenţie în interesul reclamantei şi cererea de chemare în judecată a altor persoane.
| ← Competenţa A.N.P.C. de a supune controlului său instituţiile... | Măsuri asigurătorii. Instituirea popririi asigurătorii. Condiţii → |
|---|
