Apel. Desfiinţare cu trimitere. Omisiunea pronunţării asupra unor fapte.

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (II)

Curtea de Apel ORADEA Decizie nr. 82 din data de 30.01.2015

Apel. Desființare cu trimitere. Omisiunea pronunțării asupra unor fapte.

Curtea de Apel Oradea, secția penală, decizia penală nr. 82 din 30 ianuarie 2015

Prin sentința penală nr. 895 din data de 18.07.2014 pronunțată de Judecătoria Oradea, în baza art. 5 cod penal, (văzând si decizia Curții Constituționale nr. 265/2014), a constatat ca, in ce privesc dispozițiile privitoare la infracțiunea continuată, pedepse complementare si accesorii, in mod global, au fost mai favorabile inculpaților dispozițiile prevăzute in legea penala veche, respectiv codul penal de la 1969.

I. 1. In baza art. 9 alin. 1 lit. ";a"; și "b"; din Legea nr. 241/2005, cu referire la art. 13 alin. 12 din OUG nr. 43/2002, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 13, art. 41 alin. 2 din Codul penal de la 1969 si art. 5 din codul penal in vigoare, a fost condamnat inculpatul Ț. T. la o pedeapsa principala de 5 ani închisoare si 5 ani pedeapsa complementara a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a, b si c cod penal de la 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat si dreptul de a ocupa funcția si a-si exercita profesia sau meseria de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii (administrator societate comerciala), pedeapsa complementara ce se va executa conform art. 66 din codul penal de la 1969, respectiv după executarea pedepsei principale a închisorii.

2. In baza art. 2801 din Legea nr. 31/1990, republicată (astfel cum a fost modificata prin L 187/2012), a fost condamnat inculpatul Ț.T. (cu datele de mai sus), la o pedeapsa principala de 2 ani închisoare si 5 ani pedeapsa complementara a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a, b si c cod penal de la 1969.

In baza art. 33 lit. a, 34 alin. 1 lit. b si art. 35 alin. 3 din codul penal de la 1969, cu aplicarea art. 5 cod penal in vigoare, s-au contopit pedepsele stabilite mai sus si a aplicat spre executare inculpatului Ț. T., pedeapsa principala cea mai grea, respectiv 5 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 3 luni închisoare, urmând ca inculpatul sa execute pedeapsa principala rezultanta de 5 ani si 3 luni închisoare, in regim de detenție si 5 ani pedeapsa complementara a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a, b si c cod penal de la 1969, in condițiile prevăzute de art. 66 din Codul penal de la 1969.

În baza art. 71 al. 2 din Codul penal de la 1969, i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, b si c din Codul penal de la 1969, cu titlu de pedeapsă accesorie.

II. 1. In baza art. 9 alin. 1 lit. ";a"; și "b"; din Legea nr. 241/2005, cu referire la art. 13 alin. 12 din OUG nr. 43/2002, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 13, art. 41 alin. 2 din Codul penal de la 1969 si art. 5 din codul penal in vigoare, a fost condamnat inculpatul G. L. la o pedeapsa principala de 5 ani închisoare si 5 ani pedeapsa complementara a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a, b si c cod penal de la 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat si dreptul de a ocupa funcția si a-si exercita profesia sau meseria de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii (administrator societate comerciala), pedeapsa complementara ce se va executa conform art. 66 din codul penal de la 1969, respectiv după executarea pedepsei principale a închisorii.

2. In baza art. 2801 din Legea nr. 31/1990, republicată (astfel cum a fost modificata prin l 187/2012), a fost condamnat inculpatul G. L. (cu datele de mai sus), la o pedeapsa principala de 2 ani închisoare si 5 ani pedeapsa complementara a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a, b si c cod penal de la 1969.

In baza art. 33 lit. a, 34 alin. 1 lit. b si art. 35 alin. 3 din codul penal de la 1969, cu aplicarea art. 5 cod penal in vigoare, s-au contopit pedepsele stabilite mai sus si s-a aplicat spre executare inculpatului G. L., pedeapsa principala cea mai grea, respectiv 5 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 3 luni închisoare, urmând ca inculpatul sa execute pedeapsa principala rezultanta de 5 ani si 3 luni închisoare, in regim de detenție si 5 ani pedeapsa complementara a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a, b si c cod penal de la 1969, in condițiile prevăzute de art. 66 din Codul penal de la 1969.

III. In baza art. 26 cod penal de la 1969 rap. la art. 9 alin. 1 lit. ";a"; și "b"; din Legea nr. 241/2005, cu referire la art. 13 alin. 12 din OUG nr. 43/2002, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 13, art. 41 alin. 2 din Codul penal de la 1969 si art. 5 din codul penal in vigoare, a fost condamnat inculpatul B. I., la o pedeapsa principala de 4 ani închisoare .

În baza art. 71 al. 2 din Codul penal de la 1969 i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din Codul penal. de la 1969 pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 861 din Codul penal de la 1969, art. 71 alin. 5 din Codul penal de la 1969 s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a pedepsei accesorii, sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 7 ani, stabilit conform art. 862 Cod penal de la 1969.

S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 864 din Codul penal privind revocarea suspendării sub supraveghere.

În baza art. 863 al. 1 din Codul penal de la 1969, l-a obligat pe inculpatul B. I., ca pe durata termenului de încercare mai sus stabilit, să respecte următoarele obligații: a) să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor, la datele fixate de acesta; b) să anunțe acestui serviciu, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședința sau locuința si orice deplasare care depășește 8 zile, precum si întoarcerea; c) să comunice acestui serviciu și să justifice schimbarea locului de munca; d) să comunice acestui serviciu informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

IV. In baza art. 26 cod penal de la 1969 rap. la art. 9 alin. 1 lit. ";a"; și "b"; din Legea nr. 241/2005, cu referire la art. 13 alin. 12 din OUG nr. 43/2002, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 13, art. 41 alin. 2 din Codul penal de la 1969 si art. 5 din codul penal in vigoare, a fost condamnat inculpatul B.F., la o pedeapsa principala de 4 ani închisoare.

În baza art. 71 al. 2 din Codul penal de la 1969 i-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din Codul penal de la 1969 pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie.

I s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 864 din Codul penal privind revocarea suspendării sub supraveghere.

În baza art. 863 al. 1 din Codul penal de la 1969, l-a obligat pe inculpatul B.F., ca pe durata termenului de încercare mai sus stabilit, să respecte următoarele obligații: a) să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor, la datele fixate de acesta; b) să anunțe acestui serviciu, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședința sau locuința si orice deplasare care depășește 8 zile, precum si întoarcerea; c) să comunice acestui serviciu și să justifice schimbarea locului de munca; d) să comunice acestui serviciu informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

V. In baza art. 26 Cod penal de la 1969 rap. la art. 9 alin. 1 lit. ";a"; și "b"; din Legea nr. 241/2005, cu referire la art. 13 alin. 12 din OUG nr. 43/2002, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 13, art. 41 alin. 2 din Codul penal de la 1969 si art. 5 din codul penal in vigoare, a fost condamnat inculpatul C. A. D., la o pedeapsa principala de 3 ani si 6 luni închisoare.

În baza art. 71 al. 2 din Codul penal de la 1969 i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din Codul penal de la 1969 pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 861 din Codul penal de la 1969, art. 71 alin. 5 din Codul penal de la 1969 s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a pedepsei accesorii, sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 6 ani si 6 luni, stabilit conform art. 862 din Codul penal de la 1969.

I s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 864 din Codul penal privind revocarea suspendării sub supraveghere.

În baza art. 863 al. 1 din Codul penal de la 1969, l-a obligat pe inculpatul C. A. D., ca pe durata termenului de încercare mai sus stabilit, să respecte următoarele obligații: a) să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor, la datele fixate de acesta; b) să anunțe acestui serviciu, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședința sau locuința si orice deplasare care depășește 8 zile, precum si întoarcerea; c) să comunice acestui serviciu și să justifice schimbarea locului de munca; d) să comunice acestui serviciu informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

VI. In baza art. 26 Cod penal de la 1969 rap. la art. 9 alin. 1 lit. ";a"; și "b"; din Legea nr. 241/2005, cu referire la art. 13 alin. 12 din OUG nr. 43/2002, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 13, art. 41 alin. 2 din Codul penal de la 1969 si art. 5 din codul penal in vigoare, a fost condamnat inculpatul P.F. F., la o pedeapsa principala de 3 ani si 6 luni închisoare.

În baza art. 861 din Codul penal de la 1969, art. 71 alin. 5 din Codul penal de la 1969 s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a pedepsei accesorii, sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 6 ani si 6 luni, stabilit conform art. 862 din Codul penal de la 1969.

I s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 864 din Codul penal privind revocarea suspendării sub supraveghere.

În baza art. 863 al. 1 din Codul penal de la 1969, l-a obligat pe inculpatul P.F. F., ca pe durata termenului de încercare mai sus stabilit, să respecte următoarele obligații: a) să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor, la datele fixate de acesta; b) să anunțe acestui serviciu, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședința sau locuința si orice deplasare care depășește 8 zile, precum si întoarcerea; c) să comunice acestui serviciu și să justifice schimbarea locului de munca; d) să comunice acestui serviciu informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

VII. In baza art. 26 Cod penal de la 1969 rap. la art. 9 alin. 1 lit. ";a"; și "b"; din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal de la 1969 si art. 5 din codul penal in vigoare, a fost condamnat inculpatul S.E.D., la o pedeapsa principala de 3 ani închisoare.

În baza art. 861 din Codul penal de la 1969, art. 71 alin. 5 din Codul penal de la 1969 s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a pedepsei accesorii, sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit conform art. 862 din Codul penal de la 1969.

I s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 864 din Codul penal privind revocarea suspendării sub supraveghere.

În baza art. 863 al. 1 din Codul penal de la 1969, l-a obligat pe inculpatul S. E. D., ca pe durata termenului de încercare mai sus stabilit, să respecte următoarele obligații: a) să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor, la datele fixate de acesta; b) să anunțe acestui serviciu, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședința sau locuința si orice deplasare care depășește 8 zile, precum si întoarcerea; c) să comunice acestui serviciu și să justifice schimbarea locului de munca; d) să comunice acestui serviciu informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

VIII. In baza art. 26 Cod penal de la 1969 raportat la art. 9 alin. 1 lit. ";a"; și "b"; din Legea nr. 241/2005, cu referire la art. 13 alin. 12 din OUG nr. 43/2002, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 13, art. 41 alin. 2 din Codul penal de la 1969 si art. 5 din codul penal in vigoare, a fost condamnat inculpatul B. B. R., la o pedeapsa principala de 3 ani închisoare.

În baza art. 861 din Codul penal de la 1969, art. 71 alin. 5 din Codul penal de la 1969 s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a pedepsei accesorii, sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit conform art. 862 din Codul penal de la 1969.

S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 864 din Codul penal privind revocarea suspendării sub supraveghere.

În baza art. 863 al. 1 din Codul penal de la 1969, l-a obligat pe inculpatul B.B.R., ca pe durata termenului de încercare mai sus stabilit, să respecte următoarele obligații: a) să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor, la datele fixate de acesta; b) să anunțe acestui serviciu, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședința sau locuința si orice deplasare care depășește 8 zile, precum si întoarcerea; c) să comunice acestui serviciu și să justifice schimbarea locului de munca; d) să comunice acestui serviciu informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

IX. In baza art. 26 Cod penal de la 1969 rap. la art. 9 alin. 1 lit. ";a"; și "b"; din Legea nr. 241/2005, cu referire la art. 13 alin. 12 din OUG nr. 43/2002, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 13, art. 41 alin. 2 din Codul penal de la 1969 si art. 5 din codul penal in vigoare, a fost condamnat inculpatul H.C.G., la o pedeapsa principala de 3 ani închisoare.

În baza art. 71 al. 2 din Codul penal de la 1969 i-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal de la 1969 pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 861 din Codul penal de la 1969, art. 71 alin. 5 din Codul penal de la 1969 s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a pedepsei accesorii, sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit conform art. 862 din Codul penal de la 1969.

I s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 864 Cod penal privind revocarea suspendării sub supraveghere.

În baza art. 863 al. 1 din Codul penal de la 1969, l-a obligat pe inculpatul H. C. G., ca pe durata termenului de încercare mai sus stabilit, să respecte următoarele obligații: a) să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor, la datele fixate de acesta; b) să anunțe acestui serviciu, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședința sau locuința si orice deplasare care depășește 8 zile, precum si întoarcerea; c) să comunice acestui serviciu și să justifice schimbarea locului de munca; d) să comunice acestui serviciu informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

X. In baza art. 9 alin. 1 lit. ";a"; și "b"; din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 13, art. 41 alin. 2 din Codul penal de la 1969 si art. 5 din codul penal in vigoare, a fost condamnat inculpatul F. M. P., la o pedeapsa principala de 3 ani închisoare cu executare in regim de detenție si 3 ani pedeapsa complementara a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a, b si c cod penal de la 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat si dreptul de a ocupa funcția si a-si exercita profesia sau meseria de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii (administrator societate comerciala), pedeapsa complementara ce se va executa conform art. 66 din codul penal de la 1969, respectiv după executarea pedepsei principale a închisorii.

În baza art. 19 din Codul de procedură penală raportat la art. 397 al 1 din Codul de procedură penală raportat la art. 998-999 cod civil de la 1964 (in vigoare la data săvârșirii faptelor) s-au admis in parte acțiunile civile formulate de persoanele vătămate, respectiv, MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE, Agenția Națională de Administrare Fiscala prin Autoritatea Naționala a Vămilor - Direcția Regionala Pentru Accize si Operațiuni Vamale Cluj, MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE prin ANAF București, si MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE prin DGFP Bihor, si, în consecință, i-a obligat in solidar pe inculpații Ț.T., G. L., B. I., F., C. A. D., P.F. F., S. E.D., B.B. R., H.C. G. si F. M.L P. în solidar si cu partea responsabila civilmente SC P. S.R.L., prin Lichidator Judiciar, RVA I.S. S.P.P.I., la plata sumei totale de 11.411.092,91 lei, reprezentând daune materiale din care 2.217.577,91 lei reprezintă TVA, 9.116.245,85 lei reprezintă accize si suma de 77.269,15 lei reprezintă impozit pe profit.

In baza art. 393 alin. 3 din Codul de procedură penală, s-au menținut masurile asiguratorii (sechestru asigurator) dispuse in cauza.

In baza art. 272 alin. 2 si 3 din Codul de procedură penală i-a obligat pe inculpați, in solidar cu partea responsabila civilmente, la plata sumei totale de 630.000 lei din care inculpații Ț.T. și G.L., câte 125.000 lei fiecare, inculpații B. I., B.F., P.F. F. și C. A. D., câte 60.000 lei fiecare, iar inculpații B.B.R., S.E. D., H. C. G. și F.M. P., câte 35.000 lei fiecare.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

S-a constatat ca prin rechizitoriul nr. …/P/2007, al Parchetului de pe lângă ICCJ, D. N. A., B. T. O., din data de 24.09.2010, înregistrat pe rolul Judecătoriei Oradea la data de 28.09.2010 sub numărul …/271/2010, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și au fost trimiși în judecată a inculpații Ț.T., pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, săvârșita în formă continuată, prevăzuta de art. 9 alin. 1 lit. ";a"; și "b"; din Legea nr. 241/2005, cu referire la art. 13 alin. 12 din OUG nr. 43/2002, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 13 și art. 41 alin. 2 din Codul penal de la 1969 și pentru săvârșirea infracțiunii de transmitere fictivă a părților sociale sau a acțiunilor deținute într-o societate comercială, prevăzută de art. 2801 din Legea nr. 31/1990, republicată, ambele cu aplicarea art. 33 lit.";a"; și art. 34 Cod penal de la 1969, G. L., pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, săvârșita în formă continuată, prevăzuta de art. 9 alin. 1 lit. ";a"; și "b"; din Legea nr. 241/2005, cu referire la art. 13 alin. 12 din OUG nr. 43/2002, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 13 și art. 41 alin. 2 din Codul penal de la 1969 și pentru săvârșirea infracțiunii de transmitere fictivă a părților sociale sau a acțiunilor deținute într-o societate comercială, prevăzută de art. 2801 din Legea nr. 31/1990, republicată, ambele cu aplicarea art. 33 lit.";a"; și art. 34 Cod penal de la 1969, B.I., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală, săvârșita în formă continuată, prevăzuta de art. 26 cod penal de la 1969 raportat la art. 9 alin. 1 lit. ";a"; și "b"; din Legea nr. 241/2005, cu referire la art. 13 alin. 12 din OUG nr. 43/2002, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 13 și art. 41 alin. 2 din Codul penal de la 1969, B.F., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală, săvârșita în formă continuată, prevăzuta de art. 26 cod penal de la 1969 raportat la art. 9 alin. 1 lit. ";a"; și "b"; din Legea nr. 241/2005, cu referire la art. 13 alin. 12 din OUG nr. 43/2002, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 13 și art. 41 alin. 2 din Codul penal de la 1969, C. A.D., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală, săvârșita în formă continuată, prevăzuta de art. 26 cod penal de la 1969 raportat la art. 9 alin. 1 lit. ";a"; și "b"; din Legea nr. 241/2005, cu referire la art. 13 alin. 12 din OUG nr. 43/2002, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 13 și art. 41 alin. 2 din Codul penal de la 1969, P.F. F., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală, săvârșita în formă continuată, prevăzuta de art. 26 cod penal de la 1969 raportat la art. 9 alin. 1 lit. ";a"; și "b"; din Legea nr. 241/2005, cu referire la art. 13 alin. 12 din OUG nr. 43/2002, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 13 și art. 41 alin. 2 din Codul penal de la 1969, S. E. D., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală in forma continuata, prevăzuta de art. 26 din Codul penal de la 1969, raportat la art. 9 alin. 1 lit. ";a"; și "b"; din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal de la 1969, B.B. R., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală in forma continuata, prevăzuta de art. 26 din Codul penal de la 1969, raportat la art. 9 alin. 1 lit. ";a"; și "b"; din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal de la 1969, H.C.G., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală in forma continuata, prevăzuta de art. 26 din Codul penal de la 1969, raportat la art. 9 alin. 1 lit. ";a"; și "b"; din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal de la 1969 si F. M.P., pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. 1 lit."b"; din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal de la 1969.

S-a reținut in actul de sesizare, in esență, faptul ca inculpații Ț. T. si G. L., in calitate de administratori ai SC P. SRL, cu complicitatea unor angajați ai acestei societăți, respectiv a inculpaților B. I., B. F., P. F. F. și C. A. D., atât in ce privește aceasta societate comerciala (punctul 6 din rechizitoriu) dar si folosindu-se de alte societăți comerciale, precum SC M. SRL (punctul 1 din rechizitoriu), SC D. SRL (punctul 2 din rechizitoriu), SC S. SRL (punctul 3 din rechizitoriu) si SC O. SRL (punctul 4 din rechizitoriu), au ascuns producerea și comercializarea de băuturi alcoolice, respectiv nu au evidențiat în actele contabile sau alte documente legale ale societăților de mai sus operațiunile comerciale de producere și vânzare a băuturilor alcoolice cu scopul de a se sustrage de la plata obligațiile fiscale datorate bugetului general consolidat al statului, cauzându-se astfel statului un prejudiciu foarte mare prin neplata tva-ului, accizelor si a impozitului pe profit.

De asemenea, s-a mai reținut in rechizitoriul Parchetului, faptul ca inculpatul F. M.P., in calitate de administrator al SC K. D.SRL, în cursul anului 2005, cu intenție nu a evidențiat în actele contabile sau alte documente legale ale societății, operațiunile comerciale efectuate și veniturile realizate, aferente unei cantități de 43.965 litri băuturi alcoolice de diferite grade, produsă și comercializată, cu scopul de a nu plăti obligațiile fiscale datorate bugetului general consolidat al statului, în cuantum de 191.441 lei, reprezentând accize, impozit pe profit și TVA (punctul 7 din rechizitoriu).

In continuare, s-a mai reținut la punctele 2,3 si 4 din rechizitoriul parchetului, ca inculpații B.B., S.E. si respectiv H.C., au pus la dispoziția inculpaților Ț.T. și G. L., documente cu regim special și alte acte ale SC D.SRL, SC S.SRL si respectiv SC O.SRL cu scopul de a-i ajuta pe aceștia din urma să ascundă activitatea de producere și comercializare a băuturilor alcoolice de către SC P. SRL Oradea și să nu evidențieze în actele contabile sau in alte documente legale ale societății operațiunile comerciale de vânzare a băuturilor alcoolice și răcoritoare, cauzând astfel un prejudiciu mare statului prin neplata taxelor aferente operațiunilor comerciale efectuate.

In fine, tot la punctul 6 din rechizitoriu s-a reținut ca inculpații T.T. si G.L., la data de 07.03.2007, au transmis în mod fictiv, părțile sociale ale societății SC P., în favoarea cetățeanului moldovean B.G., în scopul îngreunării urmăririi penale prin ascunderea documentelor contabile ale societății ca urmare a întocmirii actelor de predare-primire.

In fata instanței de judecată inculpații, reprezentați de avocați aleși nu au recunoscut săvârșirea faptelor mai sus imputate de către procurori. Inculpații B.I., B. F., C. A., P. F., S. E.D., B. B. si F. M., la termenul din data de 03.02.2011, nu au dorit sa dea declarații, uzând de dreptul la tăcere, iar inculpatul H. C. a dat o declarație (filele 87-95, vol., 1 dos. instanță). La termenul din data de 28.03.2011, au fost audiați inculpații G. L. si T. T., ocazie cu care au înțeles sa dea declarații si inculpații S. E. si C.A. D. (filele 106-115 vol. 1 dos. instanță). In continuare la termenul din data de 02.05.2011, au dat declarații si inculpații B.I., P.F., B. F., B.B. si F. M. P.

Prin apelul declarat în termen legal, DNA - S.T.O. a solicitat desființarea sentinței penale nr. 895/2014 ca fiind nelegală și dispunerea rejudecării cauzei în primă instanță de către Tribunalul Bihor, instanță competentă, potrivit articolului 36 litera c din Codul de procedură penală să soluționeze infracțiunile cu privire la care urmărirea penală a fost efectuată de DNA. S-a învederat că un prim motiv de nelegalitate a soluției adoptate de instanța de fond a constatat în omisiunea de a se pronunța cu privire la toate infracțiunile reținute în sarcina inculpaților Ț.T., G. L., B. I., B. F., P. F. și C. A. S-a mai arătat că arată că modalitatea de soluționare a laturii civile a fost una nelegală, prin obligarea tuturor inculpaților, în solidar, la plata unei sume totale care reprezintă prejudiciul total cauzat prin activitatea infracțională. Apoi, aplicarea legii penale mai favorabile, așa cum s-a statuat prin decizia Curții Constituționale nr. 265/2014 nu a fost respectată în privința soluției dispuse față de inculpații Ț. T. și G.L., în contextul în care s-a identificat ca lege penală mai favorabilă articolul 280 indice 1 din Legea nr. 31/1990, în timp ce regulile concursului de infracțiuni indicate ca fiind aplicabile au fost cele din vechiul cod penal, împrejurare ce converge spre ideea că nu a fost adoptat criteriul evaluării globale a legilor succesive, ci acela al aplicării instituțiilor juridice favorabile în mod autonom. De asemenea, s-a învederat că în ceea ce îl privește pe inculpatul F. M., cu toate că prin rechizitoriu în sarcina acestuia s-a reținut doar forma de incriminare prev la litera b a articolului 9 din Legea nr. 241/2005, în sentința primei instanțe s-a reținut și litera a din textul incriminator, aspect care este în măsură să confere caracter de nelegalitate hotărârii judecătorești. S-a mai arătat că sentința atacată are un caracter și de netemeinicie prin prima aplicării unor pedepse în regim suspensiv de executare inculpaților B. I., B. F., C.A., P.F., S.E., H. C. și B. B. Pentru toate aceste considerente, solicită admiterea, desființarea sentinței penale atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Bihor.

Prin apelurile declarate în termen legal, inculpații Ț. T., G.L., B.F., B. I., C.A. D. și P. F.F., au solicitat desființarea sentinței penale atacate ca fiind nelegală și netemeinică și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună achitarea inculpaților în baza dispozițiilor articolului 396 alineatul 5 raportat la articolul 16 literele a sau c din Codul de procedură penală.

În subsidiar, se solicită trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Bihor cu motivarea că este incident unul cazurile de nulitate absolută prevăzut de lege.

Inculpatul H.C.G. a solicitat, în principal, desființarea sentinței penale atacate ca nelegală și netemeinică și rejudecarea cauzei în primă instanță, și în subsidiar, achitarea acestuia în baza dispozițiilor articolului 16 alineatul 1 literele a și c din Codul de procedură penală pentru considerentul că fapta nu există și nu există probe că inculpatul a săvârșit infracțiunea. Invocă circumstanțele personale ale inculpatului, acesta fiind medic stomatolog de aproape 13 ani, profesie pe care o exercită efectiv, cu o familie și doi copii minori. Arată că în timpul în care a fost asociat și administrator al SC O.SRL a achitat toate obligațiile datorate bugetului de stat, neputându-i fi imputat fapte care s-au întâmplat ulterior, în condițiile în care nu mai avea nicio calitate în firmă și nici nu a avut vreo legătură faptică activitatea acestei societăți, astfel cum rezultă și din declarațiile martorilor audiați în cauză. Solicită respingerea apelului declarat de DGRFP Cluj Napoca

Inculpații B.B. R. și F. M.P., au solicitat desființarea sentinței penale atacate și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună achitarea inculpatului B. B.R. în baza dispozițiilor articolului 16 alineatul 1 literele a) și c) din Codul de procedură penală și achitarea inculpatului F. M.P., în baza dispozițiilor articolului 16 alineatul 1 litera c) din Codul de procedură penală.

Inculpatul S.E., nu s-a opus la trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Bihor, însă strict pentru respectarea principiului nemijlocirii procesului penal și a solicitat desființarea sentinței penale atacate și, în principal, achitarea inculpatului în temeiul articolului 16 alineatul 1 litera a) din Codul de procedură penală pentru considerentul că fapta nu există, iar în subsidiar, achitarea acestuia, în temeiul prevederilor articolului 16 alineatul 1 litera c) din Codul de procedură penală. Pe latura civilă, învederează că obligarea inculpatului la plata prejudiciului este nelegală datorită faptului că în prezenta cauză nu s-a dovedit și nu există nici un prejudiciu. Solicită a se constata nelegala hotărâre a instanței de fond întrucât deși i se impută inculpatului cel mai mic prejudiciu -aprox. 10.000 Euro - aceasta l-a obligat în solidar cu ceilalți inculpați la plata întregului prejudiciu reținut prin rechizitoriu, deși acesta nu a avut și nici nu i s-a imputat activitatea pe întreaga perioadă.

Prin apelul declarat în termen legal, și partea civilă apelantă ANAF prin Direcția Generală Regională A Finanțelor Publice Cluj Napoca prin AJFP BIHOR a solicitat admiterea în totalitate a acțiunii civile astfel cum a fost formulată.

Curtea, prin decizia penală nr. 82 din 30 ianuarie 2015, în baza articolului 421 punctul 2 litera b din Codul de procedură rap. la art.20 din Constituția României și art.6 din CEDO penală a admis apelurile declarate de către DNA-S. T. O., inculpații Ț. T., G. L., B. I., B. F., C. A. D., P. F. F., S. E.D.L, B. B. R., H. C. G., F.M. P. și partea civilă apelantă ANAF PRIN DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ NAPOCA PRIN AJFP BIHOR, împotriva sentinței penale nr.895 din 18.07.2014 a Judecătoriei Oradea pe care a desființat-o și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Bihor ținând seama de considerentele prezentei decizii.

În baza art.275 alin.3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina statului.

În motivare, s-a reținut că într-adevăr prima instanță a omis să se pronunțe cu privire la toate infracțiunile reținute în sarcina inculpaților Ț. T., G.L., B.I., B. F., P. F. și C. A.D., respectiv în sarcina inculpaților Ț.T. și G. L.. Instanța s-a pronunțat doar în privința infracțiunii prev. de art.280/1 din legea nr.31/1990 și a unei singure infracțiuni de evaziune fiscală, însă în realitate în partea descriptivă a rechizitoriului s-au reținut un număr de 5 infracțiuni de evaziune fiscală în concurs cu infracțiunea prev. de art.280/1 din legea nr.31/1990.

În privința inculpaților B. I., B. F., P. F. și C. A. D. instanța s-a pronunțat cu privire la o singură infracțiune de evaziune fiscală, deși în partea descriptivă a rechizitoriului s-au reținut un număr de 4 infracțiuni de evaziune fiscală sub forma complicității.

Având în vedere că, nu se poate individualiza infracțiunea care a dus la condamnarea acestor inculpați, viciul procesual se extinde și asupra situației juridice a celorlalți inculpați.

Mai mult, prezența speță se deosebește de alte cauze în care instanța a omis să se pronunțe asupra unei pretenții sau alte acuzații, întrucât prin modul de soluționare laturii penale nu se poate stabili pentru care infracțiuni de evaziune fiscală inculpații B.I., B. F., P. F. și C. A. D. au fost condamnați, motiv pentru care instanța nu știe ceea ce trebuie să suplinească ori să verifice în etapa deliberărilor.

Deși nu suntem în prezența unei nulități absolute s-a apreciat că au fost întrunite toate condițiile unei nulități relative invocate la primul termen de judecată după darea soluției primei instanțe, vătămare care nu numai că nu poate fi remediată decât prin desființarea sentinței pronunțate, ci impune reluarea judecății din etapa dezbaterii cauzei, iar toate actele efectuate până la acea dată rămân câștigate cauzei.

În vederea respectării dreptului la apărare ca o componentă al dreptului la un proces echitabil și pentru a nu fi privați inculpații de o cale de atac care să poarte asupra unor acuzații în privința cărora instanța de judecată să fi pronunțat o anumită soluție, respectiv pentru a se evita inconvenientul ca o anumită soluție contradictorie să fie dată pentru prima oară și definitiv în căile ordinare de atac fără să fie supusă unui filtru judiciar și care ar contraveni în mod cert exigențelor art.6 din CEDO, se impune imperios trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Bihor ținând seama de susținerile părților în căile de atac.

Desigur că CEDO nu creează ori nu dă dreptul părții interesate la o cale de atac, însă odată ce aceasta există în sistemul judiciar al unui stat parte trebuie implementată în mod real și coerent astfel încât orice pretenție sau acuzație dezlegată integral în primă instanță să poată fi supusă unui control judecătoresc real și eficient, de pe urma căruia să aibă de câștigat partea interesată în sensul că apărările sau contraargumentele sale au fost ,,auzite,, de două ori și nu că acestea au fost omise și neanalizate din varii motive de instanța de fond, întrucât în caz contrar aceasta ar putea fi privată de dreptul de acces la justiție care nu trebuie să fie iluzoriu sau formal, dimpotrivă trebuie să fie unul real și eficient care să,,cântărească,, pretențiile sau acuzațiile formulate în mod concret.

S-a concluzionat că, soluția adoptată de către instanța de control judiciar nu este o adăugare la lege, ci o valorificare a dispozițiilor internaționale privind dreptul la judecarea echitabilă al cauzei, în sensul supunerii controlului judiciar existent în statul parte a unei soluții pronunțate în primă instanță, din punct de vedere al legalității și al temeiniciei (potrivit legislației naționale) și nu a suplinirii unei soluții primare, noi, contradictorii și definitive necunoscute de către părți la momentul dezbaterilor cauzei, altminteri aceștia ar putea fi surprinși de soluția dată fără să existe un remediu procesual ordinar.

← Arest la domiciliu. Admiterea cererii inculpatului de a se...		RECURS LITIGII CU PROFESIONISTI. Pretentii. Recurs exercitat... →

Apel. Desfiinţare cu trimitere. Omisiunea pronunţării asupra unor fapte.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Apel. Desfiinţare cu trimitere. Omisiunea pronunţării asupra unor fapte.