DREPT PROCESUAL CIVIL. RENUNŢARE LA JUDECATĂ. PÂRÂT NEPREZENT LA TERMENUL DE JUDECATĂ LA CARE RECLAMANTUL A DECLARAT CĂ RENUNŢĂ LA JUDECATĂ. GREŞITA APLICARE A PREVEDERILOR ART. 406 DIN NOUL COD DE PROCEDURĂ CIVILĂ CU NESOCOTIREA DREPTURILOR PROCESUALE ST
Comentarii |
|
Curtea de Apel ORADEA Decizie nr. 31 din data de 29.01.2015
SECȚIA I-A CIVILĂ
DREPT PROCESUAL CIVIL. RENUNȚARE LA JUDECATĂ. PÂRÂT NEPREZENT LA TERMENUL DE JUDECATĂ LA CARE RECLAMANTUL A DECLARAT CĂ RENUNȚĂ LA JUDECATĂ. GREȘITA APLICARE A PREVEDERILOR ART. 406 DIN NOUL COD DE PROCEDURĂ CIVILĂ CU NESOCOTIREA DREPTURILOR PROCESUALE STABILITE ÎN ALINEATUL 4 AL TEXTULUI DE LEGE PRECITAT.
Cererea de renunțare la judecată s-a depus la primul termen de judecată, termen la care intimata nu a fost prezentă, prim urmare, în aplicarea prevederilor art. 406 alin. 4 din Noul Cod de procedură civilă, se impunea amânarea judecății pentru un nou termen, până la care aceasta urma a-și exprima poziția față de cererea de renunțare.
Dat fiind că în speță nu s-a procedat astfel, este evident că intimatei i-au fost nesocotite drepturile procesuale stabilite prin textul de lege anterior enunțat, ceea ce atrage incidența prevederilor art. 488 alin. 1 pct. 5 din Noul Cod de procedură civilă, în considerarea cărora recursul apare ca fiind fondat,iar în baza disp. art. 496 alin. 2, art. 501 alin. 2 art. 498 alin. 2, întrucât procesul a fost soluționat fără a se intra în judecata fondului se impune casarea sentinței cu trimitere la tribunal pentru rejudecarea procesului în fond.
- art. 406 alin. 1 noul Cod de procedură civilă
- art. 406 alin. 4 noul Cod de procedură civilă
- art. 488 alin. 1 pct. 5 noul Cod de procedură civilă
- art. 496 alin. 2 noul Cod de procedură civilă
- art. 498 alin. 2 noul Cod de procedură civilă
- art. 501 alin. 2 noul Cod de procedură civilă
DECIZIA CIVILĂ NR. 31/2015-R din 29.01.2015 (dosar nr. 1881/83/2014)
Prin sentința civilă nr. 394/D din data de 19.09.2014, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr. 1881/83/2014, s-a luat act de renunțarea la judecată a petentei D.G.A.S.P.C. SATU MARE, cu sediul în mun. Satu Mare, prin reprezentant legal A. O.V. - director general, în contradictoriu cu intimații V. V., dom. în orașul Negrești-Oaș, V. I. S., dom. în orașul Negrești-Oaș, și B. M., cu domiciliul în orașul Negrești-Oaș, cu privire la cererea de stabilire a plasamentului pentru copilul V. A., fiul intimaților V. V. și V. I. S, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
La termenul de judecată din data de 19.09.2014, reprezentantul petentei a declarat că înțelege să renunțe la judecată, depunând ulterior și o declarație scrisă în acest sens din partea instituției petente, învederând instanței că în cursul lunii august 2014 părinții copilului au sosit în țară și apoi l-au luat pe acesta cu ei, în Italia, urmând ca întreaga familie să se stabilească pe teritoriul statului italian.
Față de cele de mai sus, instanța a făcut aplicarea în cauză a disp.art.406 din Legea nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă, cu modificările ulterioare.
Fără cheltuieli de judecată, conform disp. art. 406 alin. 4 Cod procedură civilă.
Văzând și disp. art. 427 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de la plata taxelor de timbru, a declarat recurs intimata B. M., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii în sensul continuării judecății întrucât au dispărut motivele ce au determinat-o pe petentă să renunțe la judecată.
Prin motivele de recurs s-a invocat că Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Satu Mare a solicitat a se dispune stabilirea plasamentului pentru copilul V.A. la bunica paternă. La termenul de judecată din 19.09.2014 petenta a declarat că renunță la judecată deoarece în august părinții copilului au sosit în țară, l-au luat cu ei în Italia. Starea de fapt este modificată câtă vreme bunica paternă s-a întors cu copilul din Italia la 23.09.2014 deoarece părinții aveau o atitudine complet dezinteresată față de acesta, îi aplicau rele tratamente, bătăi, fără a exista un climat de afecțiune, copilul suferea.
În drept s-a invocat art. 483 - 502 Cod procedură civilă.
Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Satu Mare, prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea recursului câtă vreme chiar recurenta i-a adus la cunoștință că minorul pleacă cu părinții în Italia, solicitând încetarea demersurilor întreprinse pentru stabilirea plasamentului, motiv pentru care a renunțat la judecată.
Dacă circumstanțele de fapt întreprinse ulterior pronunțării sentinței vor determina din nou luarea măsurii de protecție specială, nimic nu va opune să procedeze din nou în conformitate cu Legea nr. 272/2004, ori, până în prezent nu s-a înregistrat o cerere în acest sens.
Prin răspunsul la întâmpinare, recurenta a invocat că părinții nu doresc să crească copilul, ea singură se ocupă de el.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs a constatat următoarele:
La data de 17.07.2014, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Satu Mare a solicitat instanței stabilirea măsurii plasamentului minorului V. A., la recurentă, în calitate de bunică paternă a acestuia.
Ulterior, la data de 19.09.2014, intimata petentă a depus la dosarul de fond o cerere de renunțare la judecată - fila 72 - motivat de faptul că de la data formulării cererii până în acel moment, s-a modificat situația juridică dedusă judecății, nemaimpunându-se luarea unei măsuri de protecție față de copilul V. A.
Ca urmare, instanța de fond, în baza art. 406 din Cod procedură civilă a luat act de renunțarea la judecată. Potrivit art. 406 alin. 1 Cod procedură civilă, reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședința de judecată, fie prin cerere scrisă. Conform alineatului 4, dacă renunțarea la judecată s-a făcut la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate sau ulterior, renunțarea nu se poate face decât cu acordul expres ori tacit al celeilalte părți. Dacă pârâtul nu este prezent la termenul de judecată la care reclamantul declară că renunță la judecată, instanța va acorda pârâtului un termen până la care să își exprime poziția față de cererea de renunțare. Lipsa unui răspuns până la termenul acordat, se consideră acord tacit la renunțare.
Verificând actele aflate în dosarul de fond, Curtea a reținut că cererea de renunțare la judecată s-a depus la primul termen de judecată, dată la care părțile erau legal citate, însă, câtă vreme recurenta intimată nefiind prezentă, se impunea, conform celor expuse, a-i fi acordat un nou termen de judecată, a se amâna judecarea cauzei pentru a-și exprima poziția față de această cerere.
Deoarece nu s-a procedat astfel, implicit, recurentei intimate i-au fost nesocotite drepturile procesuale stabilite în art. 406 alin. 4 Cod procedură civilă, motiv pentru care, fiind incidente dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 5 Cod procedură civilă, instanța de recurs a admis ca fondat recursul, iar în baza art. 496 alin. 2, art. 501 alin. 2, art. 498 alin. 2 Cod procedură civilă, nefiind cercetat fondul cauzei, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare în fond la Tribunalul Satu Mare.
← RECURS LITIGII CU PROFESIONISTI. Pretentii. Recurs exercitat... | RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. Cerere de revizuire. Înscris... → |
---|