Apel. Înlocuirea măsurii preventive a obligării inculpatului de a nu părăsi ţara cu măsura arestării preventive. Neagravarea situaţiei în propriul apel.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ Decizie nr. - din data de 05.02.2014
Față de inculpatul care nu și-a respectat cu rea-credință obligațiile stabilite prin încheierea de înlocuire a măsuri arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea, respectiv nu respectat programul de supraveghere, a dispărut de la domiciliu și nu s-a prezentat la un termen de judecată, în apel sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 203 alin. 3, 6, art. 215 alin. 7, art. 223 alin. 1 lit. a, art. 223 alin. 2 și art. 238 Cod pr. pen. C. pr. pen. privind înlocuirea obligării de a nu părăsi țara cu măsura arestării preventive.
C. pr. pen., art. 418, art. 362, art. 203, art. 215, art. 223, art. 238
Legea nr. 255/2013, art. 16
Prin încheierea din 5 februarie 2014, instanța de apel a constatat că, deși inculpatul M.F. cunoștea obligațiile impuse prin d.p. nr. 197/R/24.07.2013 a Tribunalului Mureș, acesta totuși le-a încălcat. Astfel, potrivit sesizării Poliției mun. Reghin și actelor anexate, inculpatul nu a mai respectat, începând din data de 14.01.2014, programul de supraveghere impus de Poliție și a dispărut de la domiciliu. Această din urmă constatare se coroborează cu susținerile de la termenul de judecată din apel ale fratelui său, coinculpatul M.C.V. În plus, nu s-a prezentat la termenul de judecată din apel, care i-a fost dat în cunoștință. În acest fel, a încălcat trei dintre obligațiile impuse de instanță cu ocazia dispunerii măsurii preventive: acelea de a se prezenta la instanța de judecată de câte ori este chemat, de a se prezenta la Poliția mun. Reghin conform programului de supraveghere și de a nu-și schimba locuința fără încuviințarea instanței.
Încălcările nu sunt benigne și lipsite de semnificație, fiindcă în același timp inculpatul este învinuit de reluare a comportamentului infracțional prin comiterea unei tâlhării, conform rezoluției din 24.10.2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Reghin, în care se menționează actele care sprijină această acuzație.
Într-o asemenea constelație de împrejurări, instanța de apel a constatat că este pusă în situația de a pierde orice control asupra inculpatului în cursul judecării sale pentru comiterea celor două infracțiuni de șantaj pentru care deja a fost condamnat în primă instanță, în baza probelor din dosar, între care propria declarație de recunoaștere. În lipsa luării unei măsuri preventive ferme, nu mai există vreo garanție că procesul se va desfășura în condiții de ordine publică, ordine care implică înlăturarea riscului ridicat de reluare a comportamentului infracțional pus de lăsarea în libertate a inculpatului.
În concluzie, instanța a reținut că în cauză sunt întrunite atât condițiile pentru înlocuirea măsurii neprivative de libertate cu măsura arestului preventiv, cât și condițiile de fond ale arestării preventive: existența probelor și indiciilor care justifică suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile din cauză, și existența unor împrejurări legate de persoana inculpatului din care rezultă necesitatea înlăturării unei stări de pericol pentru ordinea publică, ambele condiții fiind prevăzute de art. 223 alin. 2 Cod pr. pen., aplicabil inculpaților acuzați de săvârșirea infracțiunii de șantaj. Arestul la domiciliu ar fi, în opinia instanței, ineficient, din moment ce inculpatul a dispărut de acasă.
Ca urmare, în baza art. 16 alin.1, 3 din Legea nr. 255/2013 și art. 362 rap. la art. 203 alin. 3, 6, art. 215 alin. 7, art. 223 alin. 1 lit. a, art. 223 alin. 2 și art. 238 Cod pr. pen. instanța a înlocuit măsura obligării de a nu părăsi localitatea dispusă față de acest inculpat prin d.p. nr. 197/R/24.07.2013 a Tribunalului Mureș cu măsura arestării preventive pe o durată de 30 de zile. S-a dispus emiterea mandatului de arestare preventivă. S-a respins ca neîntemeiată cererea de luare față de inculpat a măsurii arestului la domiciliu.
Notă (judecător Mihaela Vasiescu): În lipsa apelului declarat în defavoarea inculpatului de către procuror sau de alte părți care pot face apel în ce privește latura penală, în cursul judecării apelului declarat numai de inculpat, instanța nu poate dispune arestarea sa preventivă deoarece ar încălca prevederile art. 418 C. pr. pen., creându-i o situație mai grea în propriul apel .
Această regulă esențială a căilor de atac vizează nu numai aplicarea de către instanțele de control a normelor de drept material, ci și pe acelea de procedură și se referă nu numai la soluția adusă căii de atac, ci și la rezolvarea altor aspecte anterioare adiacente, cum este luarea sau înlocuirea în detrimentul celui vizat a măsurilor preventive care, prin consecințele lor, înrăutățesc situația acestuia.
În prezenta cauză, împotriva sentinței penale nr. 256/18 octombrie 2013a Judecătoriei Reghin, doar inculpații M.F. și M.C.V. au declarat apel. Astfel, regula neagravării situației în propria cale de atac se opunea ca instanța de control să dispună înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea luată în prim grad de jurisdicție față de inculpat cu măsura arestării lui preventive.
| ← Acordarea ajutorului financiar în vedea achiziţionării de... | Despăgubiri pentru prejudiciu moral. Prescripţie → |
|---|
