Despăgubiri pentru prejudiciu moral. Prescripţie
| Comentarii |
|
Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ Decizie nr. 82/R din data de 29.01.2014
Faptul că despăgubirile solicitate vizează acoperirea unui prejudiciu moral nu schimbă cu nimic natura dreptului ce se cere a fi protejat prin acțiunea dedusă judecății. Dreptul la despăgubiri bănești este un drept cu conținut economic, evaluabil în bani, a cărui natură patrimonială este incontestabilă. Dreptul de creanță valorificat de reclamant în prezentul litigiu are natură patrimonială, iar un asemenea drept este supus prescripției extinctive.
Prin sentința civilă nr. 2846/01.04.2013 a Judecătoriei Târgu-Mureș s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtul Ministerul Apărării Naționale și în consecință s-a respins ca fiind prescrisă cererea formulată de reclamantul C. A. F. în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP Mureș și Ministerul Apărării Naționale.
Prin decizia civilă nr. 208/26.09.2013 a Tribunalului Mureș s-a respins ca nefondat apelul formulat de reclamantul C. A. F., împotriva Sentinței civile nr. 2846 din 1 aprilie 2013 pronunțată de Judecătoria Tîrgu-Mureș în dosar nr. 11214/320/2012.
În considerentele hotărârii judecătorești atacate s-a reținut că obiectul acțiunii deduse judecății l-a constituit obligarea pârâților Ministerul Apărării Național și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP Mureș, la plata daunelor morale, pe temeiul răspunderii civile delictuale, reglementate de art.998- 999 cod civil 1864, ca urmare a unui accident petrecut la data de 28.11.1987, în timp ce reclamantul apelant își satisfăcea stagiul militar. Acest accident avut ca urmare pierderea vederii la ambii ochii, amputarea mâinii drepte și a degetului mare și arătător de la mâna stângă.
S-a mai reținut că potrivit art.8 alin 1 din Decretul nr 167/1958 privind prescripția extinctivă, acțiunea întemeiată pe răspunderea civilă delictuală se prescrie în termenul general de prescripție de 3 ani. Acesta se calculează de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba cât și pe cel ce răspunde de aceasta.
Apelantul - reclamant a cunoscut diagnosticul la data de 25.04.1988 când i-a fost comunicat certificatul medical nr. 2551/19.04.1988, care confirma diagnosticul pus prin certificatul medical nr. 316/04.02.1988, la externarea din spital, anulându-l în partea referitoare la legătura de cauzalitate accidentului cu atribuțiile militare și care a stat la baza trecerii sale în rezervă și la clasarea sa ca inapt pentru serviciul militar. În aceste condiții, data de 25.04.1988 a fost momentul la care a început să curgă termenul de prescripție de 3 ani. Apelantul reclamant nu a făcut dovada întreruperii sau suspendării termenului de prescripție.
Nu putea fi primit punctul de vedere al apelantului reclamant potrivit căruia cursul prescripției nu a început, întrucât diagnosticul pus cu ocazia externării și confirmat ulterior, prin natura sa, nu presupunea mai multe etape evolutive, fiind unul ireversibil atât din perspectiva agravării, cât si din cea a ameliorării. Prin urmare, ținând seama de natura infirmității dobândite se putea concluziona că și prejudiciul moral suferit era unul ce putea fi determinat și evaluat la momentul apariției infirmității, neexistând nici un dubiu cu privire la dificultățile apelantului reclamant de a se reintegra în societate.
În ceea ce privește imprescriptibilitatea acțiunii apelantului reclamant, determinată de caracterul nepatrimonial al prejudiciului moral, tribunalul a reținut că este adevărat că obiectul cererii introductive de instanță l-a constituit acordarea unor daune morale în sumă de 114.000 Euro, dar nu este mai puțin adevărat că acordarea acestor daune morale a fost solicitată cu titlul de reparare a prejudiciului ce i-a fost cauzat ca urmare a unui accident petrecut la data de 28.11.1987, în timp ce reclamantul apelant își satisfăcea stagiul militar, în temeiul răspunderii civile delictuale fundamentate pe prevederile art. 998-999 Cod. civ. Fiind întemeiată din punct de vedere juridic exclusiv pe răspunderea civilă delictuală, reglementată de dispozițiile art. 998-999 Cod civ., acțiunea trebuia formulată în termenul de prescripție extinctivă prevăzut de art. 8 alin. 1 rap. la art. 3 alin. 1 teza I din Decretul nr. 167/1958.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești a declarat recurs reclamantul solicitând admiterea căii de atac formulate, cu consecința admiterii acțiunii formulate.
În memoriul de recurs se arată de către reclamant că soluția instanțelor de fond și apel este eronată, dată raportat la interpretarea greșită a textelor legale aplicabile, fiind incident motivul reglementat de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, reclamantul apreciind că dreptul său la despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit nu s-a prescris, având în vedere că se impune a se observa că în practica judiciară în materia daunelor morale s-a stabilit faptul că acestea au un caracter nepatrimonial, aceasta deoarece efectele unui prejudiciu moral nu pot fi cuantificate în bani. Însă dacă prejudiciul moral nu poate fi reparat "în natură";, instanțele judecătorești pot stabili daune morale prin apreciere, ca urmare a aplicării unor criterii referitoare la consecințele negative suferite de cei în cauză în plan fizic și psihic, importanța valorilor lezate, măsura în care le-a fost afectată situația familială, profesională și socială etc., or, făcând legătura dintre prejudiciul moral suferit și dreptul de a solicita acordarea de despăgubiri pentru un astfel de prejudiciu, urmând a se stabili caracterul patrimonial sau nepatrimonial al unei solicitări de acordare de despăgubiri pentru prejudiciile morale suferite de reclamant.
Totodată recurentul reclamant arată că în condițiile în care prejudiciul moral are un evident caracter nepatrimonial, și cererea de acordare a despăgubirilor pentru un astfel de prejudiciu trebuie să aibă un caracter matrimonial, caracter nepatrimonial care are ca efect imprescriptibilitatea dreptului de a solicita (și primi) despăgubiri bănești pentru prejudiciul moral solicitate de reclamant.
Examinând recursul formulat prin prisma motivelor invocate și a prevederilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă se constată că este nefondat, urmând a se respinge, având în vedere următoarele considerente, precum și Decizia nr. 1323/24.02.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție:
Este patrimonial dreptul subiectiv al cărui conținut poate fi exprimat bănește, pecuniar. Sunt patrimoniale dreptul real și dreptul de creanță.
Este nepatrimonial (sau personal nepatrimonial) acel drept subiectiv al cărui conținut nu poate fi exprimat în bani. Sunt personal nepatrimoniale drepturile care privesc existența și integritatea persoanei, drepturile care privesc identificarea persoanei și drepturile decurgând din creația intelectuală.
În speță, reclamantul a solicitat prin acțiune obligarea pârâtului la plata de despăgubiri bănești, astfel că dreptul subiectiv ce se cere a fi protejat în justiție este un drept de creanță evaluabil în bani și, ca atare, are natură patrimonială.
Faptul că despăgubirile solicitate vizează acoperirea unui prejudiciu moral nu schimbă cu nimic natura dreptului ce se cere a fi protejat prin acțiunea dedusă judecății. Dreptul la despăgubiri bănești este un drept cu conținut economic, evaluabil în bani, a cărui natură patrimonială este incontestabilă. Dreptul de creanță valorificat de reclamant în prezentul litigiu are natură patrimonială, iar un asemenea drept este supus prescripției extinctive.
Este incontestabil faptul că la 21.11.1987 reclamantul a fost victima unui grav accident și că la 17.10.2012 a formulat prezenta acțiune în despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit.
Aplicabilitatea Decretului nr. 167/1958 este de ordine publică și a fost invocată de către Ministerul Apărării Naționale, astfel că în mod judicios, atât instanța de fond cât și instanța de apel au făcut o corectă aplicare a prevederilor legale referitoare la prescripția extinctivă, admițând această excepție și respingând acțiunea ca prescrisă.
| ← Apel. Înlocuirea măsurii preventive a obligării inculpatului... | Revizuire a unei hotărâri pronunţate în recurs. Admisibilitate → |
|---|
