Aplicabilitatea OUG 159/1999. Inexistenţa situaţiei menţionate în Dec. nr. 691/2007 a Curţii Constituţionale.
| Comentarii |
|
Tribunalul BACĂU Decizie nr. 224 din data de 07.10.2013
Prin sentința civilă nr. 639/20.02.2013 pronunțată în dosarul nr. 5883/110/2011 al Judecătoriei Onești, s-a respins acțiunea în revendicare formulată de reclamanta S.C. O. S.A. prin administrator judiciar S.C. P.T. S.R.L. Bacau în contradictoriu cu pârâta C.N. "L.R."; S.A. București, ca neîntemeiată.
S-a reținut în susținerea prezentei soluții, că potrivit art. 3 al. 4 O.U.G. 159/1999 bunurile aflate în administrarea R.A. L.N. au trecut în proprietatea acesteia.
Anterior, prin H.G. nr. 371/1995 s-a aprobat transmiterea imobilelor proprietate publică, cuprinse în anexa la hotărâre, din administrarea regiilor autonome în administrarea Regiei Autonome "L.N.";, la poziția 9 din anexă regăsindu-se imobilul în litigiu. Raportat la aceste două acte normative imobilul a trecut în proprietatea pârâtei.
Privitor la decizia nr. 691/2007 a C.C., s-a arătat că imobilul revendicat în cauza de față nu intră sub incidența deciziei ce a constatat neconstituționalitatea disp. art. 4 al. 3 O.U.G. 159/1999, deoarece la momentul la care dosarul a intrat în administrarea reclamantei acesta era proprietate de stat și nu proprietatea municipalității.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, reclamanta.
Apelul e scutit de plata taxei de timbru conform art. 77 Legea 85/2006.
În motivarea apelului s-a arătat că apelanta este proprietara bunului revendicat, fiind preluat ca atare de la S.C. O. S.A., prin procesul-verbal de predare - primire. În momentul apariției O.U.G. nr. 159/1999, bunul era proprietatea apelantei și prin efectul deciziei C.C., instanța trebuia să constate calitatea de proprietar a apelantei și prin aceasta să admită acțiunea.
În susținerea apelului s-a solicitat proba cu expertiză construcții pentru identificarea imobilului și proba cu expertiza contabilă.
Probele solicitate au fost respinse de instanță raportat la motivele de apel și la reținerile instanței de fond, instanța de apel apreciind că nu sunt utile.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, arătând că reclamanta nu a avut în patrimoniul său dreptul de proprietate în 1994, întrucât nici antecesoarea sa - R.A.G.C.L. Onești nu l-a avut.
Analizând motivele de apel invocate și din oficiu, tribunalul reține că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit Hotărârea nr. 5/24.02.1995 a Consiliului Județean Bacău ( fila 60 dosar), hotărâre prin care s-a înființat S.C. O. S.A. Onești și de la care a preluat bunul reclamanta-apelantă, bunurile din domeniul public aflate în administrarea regiei ce se desființează vor fi preluate în administrare de către S.C. O. S.A. Onești, până la stabilirea domeniului public și privat al localităților respective ( art. 4 H.C.J. nr. 5/1995).
Ulterior, prin H.G. nr. 371/1995, bunurile proprietate publică a statului, cuprinse în anexă și printre care se regăsește și bunul în litigiu, au trecut din administrarea regiilor autonome aflate sub autoritatea consiliilor locale în administrarea L.N..
Ca urmare, prin efectul art. 4 al. 3 din O.U.G. 159/1999, bunul, aflat în administrarea L.N. conform H.G. 371/1995, a trecut în proprietatea acesteia.
În consecință, în mod corect, instanța de fond a stabilit că nu este incidentă decizia nr. 691/2007, a C.C., deoarece, la apariția O.U.G. 159/1999, bunul în litigiu nu era proprietatea privată a unei persoane juridice, respectiv reclamanta în cauză. La apariția acestei ordonanțe, conform H.G. nr. 371/2005, bunul era proprietate publică și se afla în administrarea L., administrare ce fusese preluată de la regia autonomă locală, respectiv S.C. O. S.A. Onești.
Ca urmare, astfel cum rezultă și din H.G. nr. 5/1995, bunul a fost proprietate publică și S.C. O. S.A. a preluat doar administrarea, nu și proprietatea, astfel cum susține apelanta.
În consecință, tribunalul, văzând dispz. art. 296 C.p.c., va respinge apelul ca nefondat.
| ← Inadmisibilitate cale de atac conform NCPC. Jurisprudență... | Acţiune oblică. Partaj bunuri comune. Inadmisibilitatea... → |
|---|
