Asigurări sociale - contestaţie decizie de pensionare
| Comentarii |
|
Tribunalul MEHEDINŢI Sentinţă civilă nr. 39 din data de 28.05.2015
La stabilirea sau recalcularea potrivit Legii 263/2010 vor fi luate în considerare formele de retribuție obținute în acord global, dacă s-au plătit cotele de contribuție de asigurări sociale.
În conformitate cu art.165 alin.2 din Legea 263/2010, la determinarea punctajelor lunare pe lângă salariile prevăzute la alin.1 se au în vedere și sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992 au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înscrise în carnetul de muncă sau dovedite cu adeverințele eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
Dispoziții similare se regăseau și anterior intrării în vigoare a Legii 263/2010, respectiv art.164 alin.1 și 2 din Legea 19/2000, iar prin Decizia nr. 19/17.10.2011 a ÎCCJ s-a stabilit formele de retribuire obținute în acord global, prevăzute de art.12 alin.1 lit. a din Legea retribuirii după cantitatea și calitatea muncii nr.57/1974, vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut și pentru acestea, s-a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii.
Raționamentul juridic avut în vedere la pronunțarea acestei decizii subzistă, în condițiile în care și Legea nr. 263/2010 - consacră expres principiul contributivității ca principiu de bază la organizarea și funcționarea sistemului public de pensii.
Tribunalul Mehedinți - sentința din 28.05.2015
Constată că la data de 30.01.2015 reclamantul F. P. a formulat contestație împotriva Hotărârii nr 9471/22.12.2014 emisă de CNPP - Comisia Centrală de Contestații și a deciziei nr 164044 din 17.04.2014 emisă de CJP Mehedinți, solicitând anularea acestora și recalcularea pensiei de urmaș, avându-se în vedere veniturile cuprinse în adeverința nr 181/2009.
S-a motivat că prin Hotărârea 9471/22.12.2014 Comisia Centrală de Contestații a respins contestația formulată împotriva Deciziei nr 164044/17.04.2014 emisă de CJP Mehedinți.
Prin această decizie s-a respins cererea de recalculare a pensiei de urmaș, deoarece sporurile cuprinse în adeverința nr 181/24.04.2009 emisă de fostul angajator, nu au caracter permanent conform OUG 4/2005 și nu pot fi avute în vedere la stabilirea pensiei.
A motivat nelegalitatea acestor susțineri invocându-se aplicabilitatea dispozițiilor art. 83, 84 lit. b și art. 89 alin1, lit. a din Legea 263/2010 și faptul că dispozițiile art. 96 nu au fost respectate.
Art. 96 alin.1 punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 a sumei punctajelor lunare realizate în anul calendaristic respectiv.
Alin.2 prevede că punctajul lunar se calculează prin raportarea câștigului salarial brut/ soldă brută după caz a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției de asigurări sociale la câștigul salarial mediu brut din luna respectivă.
Ca atare, nelegal nu s-a avut în vedere perioada cuprinsă în adeverința nr. 181/24.04.2009 iar pentru veniturile suplimentare au fost achitate contribuțiile la bugetul de stat, inclusiv contribuția la pensia suplimentară.
CJP Mehedinți cu atribuții de reprezentare a CNPP - Comisa Centrală de Contestații a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii, pe cale de excepție, ca tardiv formulată iar pe fond ca neîntemeiată.
Reclamantul a fost beneficiarul unei pensii de urmaș începând cu data de 27.12.2013 conform deciziei 164044/30.01.2014.
Adeverința nr 181/2009 eliberată de SC P. MEH a fost depusă la CJP.
În urma examinării dosarului administrativ a fost emisă Decizia nr 164044/30.01.2014 pe care reclamantul avea posibilitatea să o conteste în termen de 45 zile conform art. 149, alin.1 din Legea 263. Cum nu a fost contestată această decizie a rămas irevocabilă.
Prin cererea de recalculare a fost invocată aceeași adeverință, cerere care a fost respinsă.
Prin Hotărârea nr 9471/22.12.2014 a Comisiei Centrale de Contestații s-a menținut decizia CJP Mehedinți deoarece sumele reprezentând acord global, compensații acordate conform D 46/1992 și primele înscris în adeverința invocată nu constituie sporuri cu caracter permanent conform Anexei 15 la Normele de aplicare a Legii 263/2010 aprobate prin HG 257/2014 și nu făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare datei de 01.04.2001.
Mai mult, decizia de recalculare a fost emisă în baza Legii 263/2010 și nu în baza Legii 19/2000 sau OUG 4/2005 astfel că nu poate fi invocată decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție în interesul legii nr 19/17.10.2011, nefiind obligatorie pentru instanță în această cauză.
Reclamantul a depus răspuns la întâmpinare susținând cererea de chemare în judecată.
S-au depus la dosar copia deciziei și a hotărârii contestate, copia adeverinței nr 181/24.04.2009, alte înscrisuri.
Examinând actele dosarului se rețin următoarele:
Reclamantul este beneficiarul pensiei de urmaș, conform deciziei nr 164044/30.01.2014, susținătorul decedat fiind FM.
La data de 10.03.20.14 reclamantul a solicitat recalcularea pensiei conform adeverinței nr 181/24.04.2009 emisă de fostul angajator al susținătorului.
CJP Mehedinți a respins cererea de recalculare a pensiei prin decizia nr 164044/17.04.2014.
Decizia de recalculare a pensie a fost contestată de reclamant la CNPP - Comisia Centrală de Contestații care a respins contestația prin Hotărârea nr 9471/22.12.2014.
În conformitate cu art. 151, alin.2 din Legea 263/2010 hotărârea Comisiei de Contestații a fost atacată prin prezenta acțiune.
Ca atare în prezentul litigiu reclamantul a contestat hotărârea Comisiei de Contestații în termenul stabilit de lege ți nu decizia de acordare a pensei de urmaș emisă sub nr 164044/30.01.2014 situație în care excepția tardivității contestației invocată de pârâtă este nefondată.
Împrejurarea că adeverința invocată ca motiv al recalculării pensie în cererea de recalculare a fost avută în vedre la stabilirea cuantumului pensiei inițiale și nu a fost valorificată nu are importanță în analizarea excepției invocate.
Pe fond se constată întemeiată în parte contestația.
Așa cum s-a arătat, reclamantul a solicitat recalculare pensiei de urmaș solicitând valorificarea veniturilor obținute de tatăl său de la fostul angajator și cuprinse în adeverința nr 181/24.04.2009 emisă de SC P MEH respectiv acord global, compensații, prime.
CJP Mehedinți a respins cererea de recalculare deoarece sporurile cuprinse în adeverința respectivă nu au caracter permanent conform OUG 4/2005.
Comisia Centrală de Contestații a respins contestația constatând că în mod corect nu au fost valorificate sumele reprezentând acord global compensații acordate conform D 46/1982 și primele înscrise în adeverința nr 181/24.04.2009 eliberată de SC P Mehedinți SA întrucât nu constituie sporuri cu caracter permanent conform Anexei 15 la Normele de aplicare a Legii 263/2010 aprobate prin HG 257/2011 și nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare datei de 01 aprilie 2001.
Atât hotărârea Comisiei de Contestații cât și decizia CJP sunt parțial nelegale.
Potrivit art.165 alin.2 din Legea 263/2010 "la determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la alin.1 se au în vedere și sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințele eliberate de unități, conform legislației în vigoare";.
În același sens, prevederile art. 127 alin.1 din H.G. nr.257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii 263/2010, statuează asupra categoriilor de sporuri cu caracter permanent ce pot fi valorificate la stabilirea și/sau recalcularea drepturilor de pensie, potrivit art. 165 alin. 2 din lege, respectiv cele enumerate în Anexa 15.
În Anexa nr. 15 la aceste Norme, la rubrica "mențiuni";s-a arătat expres că nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de01.04.2001, printre altele, formele de atribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale, precum și alte sporuri care nu au avut un caracter permanent.
Anterior intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010, dispoziții similare se regăseau în art. 164 alin. 1 și 2 din Legea nr.19/2000 și respectiv în art. 1, art. 2 și pct. VI din Anexa la OUG nr. 4/2005, iar prin Decizia nr.19/17.10.2011 pronunțată în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție interpretându-se dispozițiile art.2 lit. e, art.78 și art.164 alin.1, 2 și 3 din Legea 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și ale art.1 și 2 din OUG 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, s-a stabilit că:" Formele de retribuire obținute în acord global, prevăzute de art.12 alin.1 lit. a din Legea retribuirii după cantitatea și calitatea muncii nr.57/1974, vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut și pentru acestea, s-a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii";.
În considerentele deciziei s-a reținut, printre altele, că neluarea în considerare a unor sume care au constituit baza de calcul a contribuției de asigurări sociale echivalează cu o încălcare a principiului contributivității, având drept finalitate nerealizarea scopului avut în vedere de legiuitor (drepturi de pensie calculate conform contribuției de asigurări sociale) și crearea unei discriminări între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior adoptării legislației speciale a pensiilor începând cu anul 2000.
De asemenea, prin Decizia nr.736 din 24 decembrie 2006 a Curții Constituționale, deși s-a respins excepția de neconstituționalitate a pct. VI din Anexa la OUG nr. 4/2005, s-a reținut că instanțelor judecătorești, în exercitarea deplinei jurisdicții în fapt și în drept, le incumbă atributul exclusiv al verificării împrejurărilor dacă, potrivit legislației anterioare s-au încasat sau nu contribuții de asigurări sociale de stat pentru veniturile excluse de la stabilirea punctajului anual și dacă aceste venituri au făcut sau nu parte din baza de calcul al pensiilor, acestea constituind probleme de fapt și de aplicare a legii în cazuri concrete individuale, iar nu o problemă de interpretare a legii.
Este adevărat că, fiind dată în interpretarea Legii nr. 19/2000 și a OUG nr. 4/2005, acte în prezent abrogate, Decizia nr. 19/2011 nu este obligatorie, față de dispozițiile art. 518 NCPC.
În același timp însă, instanța constată că raționamentul juridic avut în vedere la pronunțarea acestei decizii subzistă, în condițiile în care și legea nouă - Legea nr. 263/2010 - consacră expres, la art. 2 alin. 1 lit. b, principiul contributivității ca principiu de bază la organizarea și funcționarea sistemului public de pensii, principiu conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoane fizice și juridice, participante la sistemul public de pensii, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se în temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
Mai mult decât atât, după cum s-a arătat, dispozițiile actuale au reluat practic vechile reglementări, fără a aduce modificări care să impună o nouă interpretare, astfel încât argumentele juridice reținute de instanța supremă, referitoare la aplicarea "principiului contributivității"; în sistemul asigurărilor sociale de stat, sunt pe deplin valabile și în contextul legislativ actual
Din cuprinsul adeverinței nr. 181/24.04.2009 eliberată de SC P Mehedinți SA rezultă că sumele suplimentare acordate apelantului cu titlu de acord global au fost incluse în salariul brut, iar angajatorul a virat bugetului asigurărilor sociale de stat contribuția corespunzătoare acestor sume, conform Decretului nr. 389/1972.
Prin prisma acestor considerente, se reține că neluarea în considerare a unor sume care au constituit baza de calcul al contribuției de asigurări sociale echivalează cu o încălcare a principiului contributivității, iar intimata trebuia să ia în considerare adeverința prin care fostul angajator, asumându-și răspunderea, a confirmat faptul că a plătit lunar cotele de contribuție de asigurări sociale și în funcție de veniturile suplimentare realizate.
Referitor la compensațiile și primele cuprinse în adeverința eliberată de angajator spre deosebire de veniturile realizate prin munca în acord global care nu aveau natura unor sporuri ci reprezentau la aceea vreme însăși o formă de retribuire, compensațiile și primele nu au această natură, nu au caracter permanent și nu pot fi luate în considerare la recalcularea pensiei.
Pentru aceste considerente va fi admisă în parte formulată de reclamant în sensul anulării deciziei contestate și a hotărârii și obligarea la recalcularea pensiei de urmaș prin luarea în considerare a venitului obținut prin acord global.
Această sentință a rămas definitivă ca urmare a respingerea apelului formulat de pârâta CJP ca nefondat prin Decizia nr. 5275/09.11.2015 pronunțată de Curtea de Apel Craiova.
| ← Contestaţie la executare. Jurisprudență Contestaţie la executare | Stabilire domiciliu minor. Jurisprudență Minori → |
|---|
