Asistenţă juridică. Jurisprudență Loviri şi alte vătămări

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (II)

Tribunalul GORJ Decizie nr. 288/2013 din data de 23.09.2013

Pe rol fiind judecarea recursului declarat de inculpatul I.B.I. împotriva sentinței penale nr. .... din ....2013 pronunțată de Judecătoria .... în dosarul nr. .....2013.

La apelul nominal făcut în ședința publică recurentul inculpat I.B.I., asistat de avocat T.R.A., apărător desemnat din oficiu, interpretul autorizat S.C.C. și partea vătămată I.V., lipsă fiind intimatul parte civilă Spitalul Județean de Urgență Tg-Jiu.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, a fost ascultat recurentul inculpat, în prezența interpretului autorizat, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar, după care, nemaifiind alte cereri sau excepții de invocat, constatându-se recursurile în stare de judecată, s-a acordat cuvântul pentru dezbateri, potrivit dispozițiilor art. 38513 C.pr.pen.:

Avocat din oficiu T.R.A. pentru recurentul inculpat I.B.I. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond întrucât inculpatul nu a beneficiat la judecarea cauzei în fond de asistență juridică obligatorie astfel cum prevăd dispozițiile art. 171 C.pr.pen.

De asemenea, arată că, deși la fond inculpatul a recunoscut fapta săvârșită, nu a beneficiat de procedura prevăzută la art. 3201 C.pr.pen.

Intimatul parte vătămată I.V. a lăsat soluția la aprecierea instanței.

Reprezentantul Ministerului Public a arătat că sentința penală este nelegală și lovită de nulitate absolută potrivit art. 197 alin. 2 C.pr.pen., întrucât nu a fost asigurată asistența juridică obligatorie inculpatului la judecarea în fond a cauzei așa cum prevăd dispozițiile art. 171 alin. 3 C.pr.pen.

A solicitat admiterea recursului potrivit art. 38515 pct. 2 lit. c C.pr.pen., casarea sentinței potrivit art. 3859 pct. 6 C.pr.pen. și trimiterea cauzei spre rejudecarea la instanța de fond.

TRIBUNALUL

Asupra recursului penal de față;

Prin sentința penală nr. ... din .... 2013 pronunțată de Judecătoria .... în dosarul nr. ....2013, în baza art.181 alin. 1 C.pen. a fost condamnat inculpatul I.B.I., la pedeapsa de un an închisoare.

În baza art.81 C.p. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare prevăzute de art. 82 C.pen. S-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 și următoarele C.pen. S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a pe durata și în condițiile art. 71 C.pen. În baza art. 71 alin. 5 din C.pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 14 C.pr.pen. raportat la art. 346 C.pr.pen. și art. 1357 C.civ. a fost obligat inculpatul să plătească suma de 5000 lei despăgubiri civile, reprezentând daune morale către partea vătămată I.V., sumă ce va fi actualizată la data plății efective cu rata inflației.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 884 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare către partea vătămată către Spitalul Județean de Urgență Tg-Jiu.

A fost obligat inculpatul să plătească părții vătămate I.V. suma de 64 lei despăgubiri civile pentru diferența dintre drepturile bănești cuvenite pentru concediul medical și suma pe care ar fi primit-o salariu dacă ar fi putut lucra.

În baza art. 191 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la 500 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria .... din 14.02.2013 a fost trimis în judecată inculpatul I.B.I. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 181 alin. 1 C.pen.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei .... sub nr. ....2013.

S-a reținut în sarcina inculpatului că în noaptea de 02/03.05.2012 l-a lovit în zona maxilarului pe numitul I.V., în timp ce se deplasau împreună pe drumul comunal 80, pe raza satului Bolboasa, comuna Bolboși, județul Gorj venind de la barul S.C. R. S.R.L. din comuna Bolboși, județul Gorj, provocându-i părții vătămate leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 40-45 zile îngrijiri medicale.

La data de 09.05.2012 organele de poliție au fost sesizate prin plângere prealabilă de către partea vătămată despre faptul că în noaptea de 02/03.05.2012 a fost lovit cu pumnii și picioarele de către numiții Ionică Ion și fiul acestuia I.B.I., solicitând efectuarea de cercetări penale față de aceștia pentru fapta de lovire și alte violențe.

Partea vătămată a fost internată în Spitalul Județean de Urgență Tg-Jiu - Secția chirurgie, în perioada 05-09.05.2012 cu diagnosticul "traumatism maxilo-facial prin agresiune. Fractură de mandibulă subcondiliană joasă stânga"; intervenindu-se chirurgical, practicându-se reducerea fracturii și imobilizarea cu tracțiune elastică intermaxilară, ocluzie habituală.

Din certificatul medico-legal nr.455 din data de 09.05.2012 întocmit de Serviciul de Medicină Legală Gorj rezultă că partea vătămată prezintă leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corp dur, care necesită pentru vindecare 40-45 de zile de îngrijiri medicale.

S-a mai reținut că din declarația martorului P.C.D. a rezultat că, în noaptea de 02/03.05.2012 a plecat împreună cu inculpatul și partea vătămată de la barul SC R. SRL din comuna Bolboși, județul Gorj și în timp ce se deplasau pe drumul sătesc din satul Bolboasa, județul Gorj, inculpatul și partea vătămată au început să se certe și să se împingă, martorul rămânând la domiciliul bunicii lui, iar inculpatul și partea vătămată continuându-și drumul spre locuințele lor, iar a doua zi martorul l-a văzut pe partea vătămată având maxilarul fracturat, partea vătămată povestindu-i că a fost lovit cu pumnii și picioarele de I:I. și fiul acestuia.

Inculpatul a fost ascultat în prezența unui interpret din cadrul Asociației Naționale a Surzilor din România - Filiala Tg-Jiu, deoarece suferă de hipoacuzie mixtă bilaterală formă severă și întârziere în dezvoltarea limbajului.

S-a mai arătat că inculpatul inițial a declarat că deplasându-se cu partea vătămată pe drumul comunal, deoarece acesta l-a jignit și l-a lovit cu palma peste față și el l-a lovit pe acesta cu pumnul în zona feței, partea vătămată căzând la pământ, declarând că nu știe dacă factura de maxilar suferită de partea vătămată s-a datorat loviturii aplicate de către el.

Ulterior, inculpatul a declarat că s-a certat cu partea vătămată pe drum, acesta a încercat să îl lovească, iar el l-a lovit tare cu pumnii peste față și peste corp și a văzut că după ce l-a lovit, partea vătămată avea sânge pe față, dar că nu aceste lovituri i-au provocat leziunile descrise în certificatul medico-legal, iar la conflictul dintre ei a intervenit tatăl său, I.I. care venea și el de la barul S.C. R. S.R.L. și după ce au fost despărțiți de I.I., partea vătămată a fugit spre casa lui, dar s-a oprit la poarta unei rude, unde se afla o bancă și a căzut în șanțul cu apă de la aceea poartă, partea vătămată fiind posibil să se fi lovit de banca care se afla la poarta unde s-a oprit.

Prin adresa nr. 3110/05.02.2013 emisă de S.M.L. Gorj s-a comunicat că echimoza ochiului drept s-a produs cel mai probabil prin lovire cu un corp dur și necesită 5-6 zile de îngrijiri medicale, fracturarea mandibulei s-a produs exclusiv prin lovire cu corp dur și necesită 40-45 zile îngrijiri medicale, iar echimoza șoldului stâng este singura care s-a putut produce prin mecanism pasiv, prin cădere și lovire de plan dur/plan dur cu denivelări și necesită 4-5 zile îngrijiri medicale.

În drept, fapta inculpatului așa cum a fost descrisă mai sus întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 181 alin. 1 C.pen.

Vinovăția inculpatului a fost dovedită cu plângerea și declarația părții vătămate, declarațiile martorilor P.C.D., I.G., I.C.A. și I.I., certificatul medico-legal nr. 455 din data de 09.05.2012 întocmit de S.M.L. Gorj, adresa nr. 3110/05.02.2013 emisă de S.M.L. Gorj, fișa de cazier judiciar, coroborate cu declarațiile inculpatului.

Reținând această stare de fapt și de drept, în baza art. 181 alin. 1 C.pen. a fost condamnat inculpatul I.B.I. la pedeapsa de un an închisoare.

În baza art. 81 C.p. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare prevăzute de art. 82 C.pen. S-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 și următoarele C.pen. S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a pe durata și în condițiile art. 71 C.pen. În baza art. 71 alin. 5 din C.pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 884 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare către partea vătămată către Spitalul Județean de urgențe Tg-Jiu.

În baza art. 191 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la 500 lei cheltuieli judiciare statului.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs inculpatul I.B.I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, întrucât nu a beneficiat la judecarea cauzei în fond de asistență juridică obligatorie, astfel cum prevăd dispozițiile art. 171 C.pr.pen. De asemenea, s-a invocat că, deși la fond inculpatul a recunoscut fapta săvârșită, nu a beneficiat de procedura prevăzută la art. 3201 C.pr.pen.

Examinând recursul prin prisma criticilor formulate, potrivit dispozițiilor art. 3856, art. 38514 C.pr.pen. și sub aspectul tuturor motivelor de casare prevăzute de art. 3859 C.pr.pen., instanța de control judiciar reține că acesta este fondat, din considerentele ce succed

Sentința instanței de fond este nelegală, fiind lovită de nulitate absolută pentru motivul prevăzut prin dispozițiile art. 3859 pct. 6 C.pr.pen. în sensul că judecata a avut loc în lipsa apărătorului, prezența acestuia fiind obligatorie în conformitate cu dispozițiile art. 197 alin. 2 C.pr.pen., iar această nulitate nu poate fi înlăturată în nici un mod, așa cum stipulează dispozițiile art. 197 alin. 3 C.pr.pen.

Potrivit art. 197 alin. 2 C.pr.pen., se sancționează cu nulitate absolută dispozițiile relative la competența după materie sau după calitatea persoanei, la sesizarea instanței, la compunerea acesteia și la publicitatea ședinței de judecată.

De asemenea, mai sunt prevăzute sub sancțiunea nulității absolute încălcarea dispozițiilor relative la participarea procurorului, prezența inculpatului și asistarea acestuia de către apărător, când sunt obligatorii potrivit legii. Nulitatea nu poate fi înlăturată în nici un mod și poate fi invocată în orice stare a procesului, luându-se în considerare chiar din oficiu.

Reține instanța de control judiciar că recurentul inculpat a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 C.pen. și sancționată cu închisoare de la 6 luni la 5 ani, iar acesta nu a beneficiat de apărare, care în acest caz este obligatorie, în conformitate cu dispozițiile art. 171 alin. 2 și 3 C.pr.pen.

Cu ocazia rejudecării, vor fi avute în vedere și următoarele considerente referitoare la modul de redactare a hotărârii judecătorești.

Astfel, potrivit art. 356 alin. 1 lit. c C.pr.pen. expunerea trebuie să cuprinsă analiza probelor care au servit ca temei pentru soluționarea laturii penale a cauzei, cât și a celor care au fost înlăturate, precum și analiza oricăror elemente de fapt pe care se sprijină soluția dată în cauză.

Totodată, potrivit art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod public, în mod echitabil și într-un termen rezonabil de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî asupra temeiniciei oricărei acuzații îndreptate împotriva sa.

Tribunalul apreciază că obligația de motivare a hotărârilor judecătorești este rezultatul exigențelor ce decurg din prevederile Convenției sus-citate. În acest sens textul consacră, pe de o parte, dreptul oricărei persoane de a-și prezenta argumentele și apărările în fața instanței de judecată. Însă, pe de altă parte, impune instanței de judecată obligația de a examina în mod efectiv susținerile părților. Referitor la acest aspect, obligația instanței de motivare a hotărârii pronunțate este singurul mijloc prin care se verifică respectarea drepturilor părților menționate anterior, dar constituie în același timp și o exigență care contribuie la garantarea principiului bunei administrări a justiției.

După cum s-a arătat și în doctrină, motivarea hotărârii judecătorești trebuie să fie pertinentă, completă, întemeiată, omogenă, concretă, convingătoare și accesibilă. Totodată, motivarea este de esența hotărârilor, reprezentând o garanție pentru părți că drepturile lor au fost respectate.

În acest sens, practica instanței supreme a fost constantă în a aprecia că inexistența motivării atrage casarea hotărârii, cu rejudecarea cauzei de către instanța care a încălcat dispozițiile legale care reglementează obligativitatea motivării hotărârii judecătorești.

Aceeași concluzie se degajă și din jurisprudența instanței de contencios european a Drepturilor Omului referitoare la dreptul la un proces echitabil.

Astfel, în cauzele Suominem c. Finlanda, Garcia Ruiz c. Spania, Perez c. Franței, Van der Hurk c. Țărilor de Jos, Curtea a arătat că art. 6 impune ca orice hotărâre judecătorească să fie motivată astfel încât justițiabilul să poată observa care dintre argumentele sale au fost acceptate și motivele pentru care unele apărări i s-au respins. Cu alte cuvinte, în sarcina instanței se reține obligația de a proceda la o analiză efectivă a mijloacelor și argumentele părților.

De altfel, absența motivării hotărârii judecătorești de condamnare a fost sancționată de C.E.D.O. și în cauzele Albina contra României, Dumitru contra României.

Motivarea hotărârii permite nu numai o acceptare a acesteia din partea justițiabilului, dar constituie și o garanție împotriva arbitrarului și trebuie să permită urmărirea unui raționament logic, care a condus judecătorul la pronunțarea unei anumite soluții.

Raportând la speța dedusă judecății exigențele procesuale iterate mai sus, tribunalul reține că instanța de fond le-a ignorat. Astfel, sentința penală pronunțată de judecătorie reprezintă o copie a rechizitoriului, judecătorul fondului reluând întocmai susținerile parchetului, ignorând aspectele noi ce au rezultat din cercetarea judecătorească (reieșite chiar și din declarațiile sumare ale martorilor), neanalizând apărările inculpatului și neprecizând motivele pentru care au fost înlăturate.

Procedând în acest mod instanța de ultim control judiciar ar fi pusă în situația de a cenzura direct actul de sesizare, lucru care nu a fost avut în vedere de legiuitor. Totodată, o bună motivare a hotărârii judecătorești este o necesitate imperioasă, care nu poate fi neglijată în favoarea celerității.

Față de cele ce preced, instanța de control judiciar conchide că sentința primei instanțe este lovită de nulitate absolută, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 6 C.pr.pen. și, potrivit dispozițiilor art. 38515 pct. 2 lit. c C.pr.pen., va admite recursul dedus judecății, va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Văzând și dispozițiile art. 189 și 192 C.pr.pen. privind cheltuielile judiciare statului:

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de inculpatul I.B.I. împotriva sentinței penale nr. 175 din 27.06.2013 pronunțată de Judecătoria .... în dosarul nr. ....2013.

Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria .....

Cheltuielile judiciare în cuantum de 200 lei onorariu avocat oficiu vor fi avute în vedere la soluționarea fondului cauzei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică din .....

← Contestaţie la executare - contestaţie decizie....		Art. 581 Cod procedură civilă. Ordonanţă preşedinţială... →

Asistenţă juridică. Jurisprudență Loviri şi alte vătămări

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Asistenţă juridică. Jurisprudență Loviri şi alte vătămări