Autoritate de lucru judecat. Lipsa identităţii de cauză
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Cluj, Secţia I civilă, decizia nr. 3490/R din 7 octombrie 2011
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Turda, reclamantul Municipiul Turda reprezentat prin primar în contradictoriu cu pârâta SC H.T. SRL si cu paratul T.M. a solicitat instanţei de judecata pronunţarea unei sentinţe civile prin care sa dispună obligarea paraţilor sa recunoască dreptul de proprietate si sa lase in deplina si netulburata posesie imobilul in suprafaţa de aproximativ 15.000 mp, proprietatea COMUNEI POIANA, care face parte din imobilul înscris in CF 913 Poiana, A+2, nr. top. 1169/2/2 cu destinaţia de păşune in .suprafaţa de 2 iugh. 1560 stj.p. si sa se abţină de la orice de la orice act de tulburare al dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilelor obiect al litigiului.
S-a arătat ca se solicita cheltuieli de judecata decât in măsura in care paraţii se vor opune admiterii acţiunii.
Prin Sentinţa civilă nr. 4906/1.11.2010, pronunţată de Judecătoria Turda, a fost admisă excepţia autorităţii de lucru judecat.
A fost respinsă cererea principala promovata de reclamantul Municipiul Turda reprezentat prin primar, în contradictoriu cu pârâta SC H.T. SRL si cu paratul T.M., ca urmare a admiterii excepţiei autorităţii de lucru judecat, cerere având ca obiect revendicare.
A fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale active a paratei.
A fost respinsă cererea reconvenţională formulata de parata SC H.T. SRL, ca urmare a admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale active a paratei, cerere având ca obiect grăniţuire.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Asupra imobilului înscris in CF 913 Poiana, (actual CF 51746 Turda) A+l, nr. top. 116S/2/l/l/l/l/l/ 1/l/l/l/l, 1169/2/1/1/1/1/1/1/1/1/1/1/1, 174/1/1/1/1/1/1/1/1/1/1,
1175/1/2/1/1/1/1/1/1/1/1/1/1 cu destinaţia de păşune in suprafaţa de 234982 mp. este proprietatea tabulara a Păşunei Comunei Poiana cu titlu de împroprietărire, conform Încheierii de CF 1984/19 mai 1927 (f .6 dosar).
La data de 01.06.1990 s-a încheiat intre Primăria mun. Turda si locatorul T.P. contractul de închiriere nr. 7283 pentru o suprafaţa de teren de 7500 mp. situat in zona dintre str. S. si Stadion cu destinaţia poligon auto; cu Decizia nr. 52/03,08.1990 eliberata de Primăria mun. Turda s-au închiriat alţi 7500 mp teren S.P.C.A. reprezentata de T.P. pe durata existentei construcţiei S.P.C.A.; terenul închiriat era unul neproductiv (depozit gunoaie) conform avizului nr. 20/293/24.07.1990, eliberat de Oficiul de Cadastru, pe teren realizându-se obiectul pentru care acesta a fost închiriat conform autorizaţiei pentru executare lucrări nr. 138/28 decembrie 1990. Denumirea societăţii locatoare a fost modificata de mai multe ori, figurând o perioada sub denumirea "S.S.H.T. "SRL administrată de T.P. si după decesul acestuia administrata fiind de fiul său T.M. sub denumirea de SC „H.T." SRL, aspect recunoscut si de reclamanta in cuprinsul cererii.
Intre Consiliul Local al mun. Turda, in calitate de reclamant si parata SC S.S.H. SRL Turda s-a purtat un litigiu, iniţial înregistrat sub numărul de dosar 6863/1997 al Judecătoriei Turda, dosar strămutat la Tribunalul Sibiu, având in vedere dispoziţiile încheierii nr. 481/27 ianuarie
2005 a ÎCCJ, Tribunalul Sibiu pronunţând sentinţa civila nr. 958/8 iulie 2005 in dosarul nr. 993/2005, sentinţa menţinută prin respingerea căii de atac a apelului de către Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia civilă nr. 216/A/2005 si prin respingerea caii de atac a recursului de către ÎCCJ prin decizia nr. 2144/13 iunie 2006.
S-a reţinut ca obiectul acestui dosar, soluţionat in mod definitiv si irevocabil, l-a constituit obligarea paratei la plata preţului concesiunii pe anii 1997 si 1998 si a penalităţilor aferente, rezilierea contractului de concesiune nr. 41/21 iunie 1994 cu obligare parata la despăgubiri si lăsarea de către parata in deplina posesie si paşnica folosinţa a terenului liber de construcţii de 15000 mp înscris in CF 913, teren obiect al contractului de concesiune 41/ 21 iunie 1994.
Soluţia procesuala pronunţata de instanţele judecătoreşti mai sus amintite a fost in sensul respingerii pretenţiilor-formulate de către reclamantul Consiliul Local al. mun. Turda si de admitere a cererii paratei SC S.S.H. SRL Turda, constatându-se nulitatea contractului de concesionare nr. 41/21 iunie 1994, contract apreciat a fi lovit de nulitate absoluta pentru lipsa consimţământului valabil, consimţământul societăţii parate neexistând in lipsa semnăturii reprezentantului legal şi totodată şi pentru lipsa obiectului contractului, apreciindu-se că „pârâta nu avea interesul şi nici scopul să încheie contract de concesiune pentru un teren pe care îl deţinea legal din anul 1990”.
Este de observat, astfel că, în privinţa petitului de revendicare promovat în prezentul litigiu, asupra folosinţei terenului de 15.000 m.p., parte din imobilul înscris în CF 913, s-a statuat definitiv şi irevocabil că este o folosinţă şi posesie legitimă, legală şi nicidecum abuzivă, posesie justificată de titlul de încheiere deţinut de către societatea pârâtă. Aceasta posesie şi folosinţă se apreciază ca este în fiinţă şi astăzi datorită unei tacite relocaţiuni, în sensul art. 1437 şi urm. Cod civil, pârâta dovedind că a achitat chirie şi ulterior datei emiterii preavizului de reziliere contract de închiriere nr. 7283/1 iunie 1990. Cu toate că s-a susţinut de reclamant ca o diferenţă de 7500 m.p. până la suprafaţa totală de 15.000 m.p. s-au ocupat abuziv fără nici un titlu şi ca doar o întindere de 7500 m.p. ar fi format obiectul unei închirieri valabile iniţial, este lesne de observat că anteriorul litigiu a vizat întreaga întindere de 15000 m.p., iar pretenţia de revendicare a fost respinsă sub aspectul întregii suprafeţe de 15.000 m.p.
În cadrul celor două litigiu, litigiul anterior soluţionat de Tribunalul Sibiu şi prezentul litigiu, părţile litigante se apreciază a fi aceleaşi, câtă vreme actuala pârâtă este continuatoarea în drepturi şi obligaţii a pârâtei iniţiale, denumirea societăţii pârâte din cauză modificându-se din SC S.S.H. SRL, în S.C. H.T. S.R.L., aspect recunoscut chiar de către reclamant, se mai reţine în acest sens că pârâtul T.M. este reprezentantul legal al societăţii pârâte SC H.T. SRL.
Pentru a se retine excepţia autorităţii de lucru judecat, conform art. 1201 Cod civil, identitatea ce se impune a fiinţa intre doua procese priveşte trei elemente si anume părţile, obiectul si cauza celor doua procese.
Având in vedere considerentele expuse anterior, s-a reţinut in cauza incidenta excepţiei autorităţii de lucru judecat, astfel cum a fost invocata de parata, consecinţa fiind respingerea cererii de chemare in judecata.
In privinţa petitului de grăniţuire, promovat de societatea parata în cauza, se retine conform art. 584 Cod civil, ca orice proprietar poate obliga pe vecinul sau la grăniţuirea proprietăţii, lipite de a sa, tinzându-se la determinarea prin semne exterioare a limitei dintre doua fonduri vecine care aparţin Ia titulari diferiţi; in practica judiciara s-a statuat ca aceasta acţiune poate fi introdusa de proprietar, uzufructuar si chiar de către posesor, detentorii precari neavând acest drept; posesorul este acela care poseda imobilul pentru sine, iar detentorul precar acela care stăpâneşte imobilul pentru alta persoană, lipsind din conţinutul stăpânirii sale elementul „animus„; in speţa data, societatea parata are calitatea de detentor precar, motiv pentru care se apreciază ca nu se încadrează in categoria persoanelor care pot promova cu succes acţiunea in grăniţuire raportat la imobilul din cauza, astfel ca, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a societăţii parate cu privire la aceste petit, consecinţa fiind respingerea cererii reconvenţionale promovate in prezentul dosar.
Prin decizia civilă nr. 185/A din 07.04.2011 pronunţată de Tribunalul Cluj s-a respins excepţia autorităţii de lucru judecat.
S-a admis apelul declarat de apelantul reclamant Municipiul Turda, împotriva Sentinţei civile nr. 4906/1.11.2010, a Judecătoriei Turda, pe care a desfiinţat-o în parte, în ce priveşte cererea principală, şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe în aceste limite.
S-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei atacate. Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut următoarele:
În ceea ce priveşte excepţia autorităţi de lucru judecat, invocată de către pârâtă cu privire la cererea principală, Tribunalul a apreciat că în mod greşit a fost admisă de către prima instanţă.
Astfel, s-a observat că între litigiul anterior, soluţionat de Tribunalul Sibiu, şi prezentul litigiu, nu există identitate de cauză, întrucât în dosarul soluţionat anterior acţiunea reclamantului se întemeia pe altă cauză, fiind invocată altă stare de fapt şi alt temei juridic. În acel dosar, s-a solicitat preţul concesiunii pe anii 1997 şi 1998, rezilierea contractului de concesiune şi predarea în paşnică folosinţă şi posesie a terenului ce a făcut obiectul contractului de concesiune, ca o consecinţă a rezilierii contractului de concesiune. Aşadar, aceasta a fost cauza în respectivul dosar, diferită de cauza prezentei acţiuni, în care reclamantul a formulat o veritabilă acţiune în revendicare, invocând că el este proprietarul care nu se poate bucura de bunul său, întrucât pârâţii folosesc terenul fără nici un titlu, solicitând recunoaşterea dreptului de proprietate al reclamantului asupra terenului şi lăsarea acestuia în deplină şi netulburată posesie, în temeiul art. 480 Cod civil.
Aşadar, fundamentul juridic pe care şi-a întemeiat reclamantul cele două acţiuni a fost diferit, astfel încât nu se poate reţine în speţă tripla identitate, de părţi, obiect şi cauză, cerută de art. 1201 cod civil pentru existenţa autorităţii de lucru judecat.
În consecinţă, tribunalul a constatat că se impune respingerea excepţiei autorităţii de lucru judecat, invocată de către pârâtă cu privire la cererea principală.
Faţă de aceste considerente şi reţinând că sentinţa nu a fost atacată decât în ceea ce priveşte soluţia dată cererii principale şi că în privinţa cererii principale nu s-a intrat în cercetarea fondului, în temeiul art. 297 C.pr.civ., tribunalul a admis apelul şi a desfiinţat în parte sentinţa atacată, în ceea ce priveşte cererea principală, şi a trimis cauza spre rejudecare aceleaşi instanţe, în aceste limite.
Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei atacate. Fără cheltuieli de judecată în apel.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta SC H.T. SRL solicitând modificarea în tot a deciziei, respingându-se apelul şi menţinându-se sentinţa pronunţată de judecătorie.
În motivare s-a arătat că din actele depuse la dosar rezultă că Primăria mun. Turda a închiriat pârâtei 15.000 m.p. teren, aspect pe care nu îl mai recunoaşte, tribunalul nefăcând referire în soluţia pronunţată la documentele depuse la dosar.
În dosarul nr. 6863/1998 Primăria Turda solicită pârâtei să-i lase în deplină posesie şi folosinţă terenul situat în Turda, str. S. FN în suprafaţă de 15.000 m.p., prin acţiunea care face obiectul judecăţii primăria solicitând exact acelaşi lucru.
Petitul de revendicare al terenului formulat în dosarul nr. 993/2005 nu este o cerere accesorie rezilierii contractului, ci o cerere principală de sine stătătoare.
În speţă există deci autoritate de lucru judecat în ceea ce priveşte petitul de lăsare în deplină posesie şi folosinţă a terenului în litigiu.
Se impune a se face menţiunea că pentru suprafaţa de 7500 m.p. teren atribuiţi prin contractul de închiriere expirat, dacă primăria nu primeşte chiria pârâta este obligată să-l predea, pentru restul pe care sunt edificate construcţiile aferente desfăşurării activităţii, pârâta fiind dispusă să îl cumpere, în prezent fiind în folosinţă pe durata existenţei construcţiilor.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C.pr.civ.
Deşi legal citat intimatul nu a formulat întâmpinare, prezent în faţa instanţei reprezentantul acestuia solicitând respingerea recursului.
Analizând recursul declarat de către pârâta S.C. H.T. SRL împotriva deciziei civile nr. 185/A din 7 aprilie 2011, pronunţată de Tribunalul Cluj, Curtea reţine următoarele:
Problema de drept care face obiectul recursului constă în stabilirea raportat la prevederile art. 1201 Cod civil a autorităţii de lucru judecat a sentinţei civile nr. 958/2005 a Tribunalului Sibiu în prezenta cauză.
Prin hotărârea judecătorească menţionată mai sus a fost respinsă acţiunea formulată de către reclamantul Consiliul Local al mun. Turda în contradictoriu cu pârâta SC Şcoala de şoferi SRL Turda, acţiune având ca obiect obligarea pârâtei la plata unei sume de bani reprezentând preţul concesiunii pentru anii 1997-1998, rezilierea contractului de concesiune nr. 41/1994 şi obligarea pârâtei să lase în deplină posesie şi folosinţă terenul în suprafaţă de 15.000 m.p. ce formează obiectul contractului de concesiune.
Prin acţiunea care face obiectul judecăţii reclamantul municipiul Turda a solicitat în contradictoriu cu pârâţii SC H.T. SRL şi T.M. obligarea acestora să recunoască dreptul de proprietate şi să lase în deplină şi netulburată posesie imobilul în suprafaţă de 15.000 m.p. proprietatea comunei Poiana.
Faptul că este vorba despre aceleaşi părţi, iar obiectul este în parte acelaşi, respectiv lăsarea în deplină proprietate şi paşnică folosinţă a suprafaţei de 15.000 m.p. teren aflat în folosinţa pârâţilor nu este contestat, discuţii comportând cauza cererii de chemare în judecată, astfel cum s-a precizat şi în decizia atacată.
Dacă prin acţiunea dedusă judecăţii în dosarul nr. 993/2005 instanţa a fost investită cu soluţionarea petitului de lăsare în deplină posesie şi folosinţă a terenului ca urmare a rezilierii contractului de concesiune nr. 41/1994, în prezenta cauză petitul acţiunii, formulat de sine stătător este acela de lăsare în proprietate şi paşnică folosinţă a terenului, fiind vorba despre o acţiune în revendicare.
Rezultă deci că în mod corect tribunalul a apreciat că în cauză nu există autoritate de lucru judecat, cauza celor două acţiuni fiind diferită, neputând fi deci reţinută tripla identitate de părţi, obiect şi cauză prevăzută de art. 1201 Cod civil.
Având în vedere considerentele de mai, Curtea în temeiul art. 312 alin. 1 C.pr.civ. va respinge ca nefondat recursul declarat de către pârâta S.C. H.T. SRL împotriva deciziei civile nr. 185/A din 7 aprilie 2011, pronunţată de Tribunalul Cluj pe care o va menţine ca legală. (Judecător Anamaria Câmpean)
| ← Contradicţie între considerente şi dispozitiv. Situaţie în... | Soluţionarea acţiunii pe un temei juridic, iar a apelului pe... → |
|---|
