Cerere de suspendare a judecăţii, respinsă. Atacare cu recurs. Respingere ca inadmisibilă
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Cluj, Secţia I civilă, decizia nr. 3625/R din 19 octombrie 2011
În şedinţa publică din 9 iunie 2011, la tribunalul Maramureş reprezentanta apelanţilor V.I. şi V.E. au solicitat suspendarea apelului până la soluţionarea acţiunii înregistrate în dosar nr. xxx/182/2011al Judecătoriei Baia-Mare, în temeiul art. 244 pct. 1 Cod proc.civ.
Prin încheierea civilă nr. 9 iunie 2011, pronunţată de Tribunalul Maramureş, în prezentul dosar, s-a respins cererea de suspendare deoarece nu este îndeplinită condiţia unei strânse legături între acţiunea în uzucapiune şi prezenta cauză, în temeiul dispoziţiilor art. 244 pct. 1. Cod proc.civ.
Împotriva încheierii pronunţate la data de 19.10.2011 pârâţii V.I. şi V.E. au declarat recurs, solicitând modificarea încheierii atacate cu consecinţa admiterii cererii de suspendare.
În motivarea recursului, pârâţii au arătat că au înregistrat o acţiune în constatarea uzucapiunii cu privire la terenul în suprafaţă de 73 mp, identificat pe amplasamentul nr. 9-8-718-19-20-9 din raportul de expertiză întocmit de dl. expert Ş.O. şi înregistrată în dosarul nr. xxx/182/2001 cu termen de judecată în 8.09.2011.
Recurenţii au apreciat că în mod nelegal a fost respinsă cererea de suspendare, în condiţiile în care există o strânsă legătură între cauza de faţă şi cea pentru care s-a solicitat suspendarea.
Prin note de şedinţă, intimaţii C.I.M. şi C.I. au invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, întrucât încheierea recurată este o încheiere interlocutorie şi recursul putând fi exercitat numai după pronunţarea deciziei în apel.
Analizând încheierea recurată, prin prisma excepţiei inadmisibilităţii recursului, curtea reţine următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 244 pct. 1 Cod proc.civ., instanţa poate suspenda judecata când dezlegarea pricinii atârnă în tot sau în parte de existenţa sau inexistenţa uni drept care face obiectul unei alte judecăţi.
În ipoteza în care instanţa dispune suspendarea judecării procesului, încheierea de suspendare poate fi atacată cu recurs în mod separat, potrivit dispoziţiilor art. 2441 Cod proc.civ., introdus prin art. I pct. 77 din OUG nr. 138/2000.
Din coroborarea aliniatelor 1 şi 2 ale articolului mai sus menţionat, curtea reţine că pot fi atacate cu recurs: încheierea prin care s-a dispus suspendarea procesului şi încheierea prin care s-a respins cererea de repunere pe rol a cauzei.
Aşadar, nu există nicio dispoziţie legală care să prevadă posibilitatea atacării cu recurs a încheierii prin care s-a respins cererea de suspendare.
Fiind vorba de o încheiere preparatorie, este evident că dispoziţiile luate de instanţă prin această încheiere pot fi atacate cu recurs odată cu fondul.
Aşadar, dacă pârâţii vor fi nemulţumiţi de soluţia pronunţată în apel, vor avea posibilitatea să critice atât hotărârea pronunţată în apel, cât şi celelalte măsuri dispuse de instanţa de apel prin încheierile preparatorii, după cum rezultă din dispoziţiile art. 282 alin. 2 Cod proc.civ.
Întrucât prin încheierea din 9 iunie 2011 nu s-a întrerupt cursul justiţiei, această încheiere nu are calea de atac separată şi în consecinţă curtea, în temeiul art. 137 raportat la art. 282 alin.2 Cod proc.civ., va respinge ca inadmisibil recursul pârâţilor. (Judecător Tania Antoaneta Nistor)
| ← Cerere de sesizare a Curţii Constituţionale. Respingere.... | Perimare. Cauză suspendată în baza art. 155^1 → |
|---|
