Autoritate de lucru judecat. Lipsa triplei identităţi, respectiv cauză diferită între litigiul finalizat prin hotărâre considerată ca având autoritate de lucru judecat şi cauza dedusă ulterior judecăţii
| Comentarii |
|
Condiţia referitoare la cauză nu este îndeplinită deoarece în primul dosar temeiul de drept l-a constituit art. 79 şi art. 80 din Legea nr. 85/2006, iar în dosarul nr. 4766/121/2010, cererea de chemare în judecată a avut ca temei de drept art. 1774 C.civ. În cea de a doua cerere de chemare în judecată, situaţiei de fapt expusă i-a fost dată o altă calificare juridică. Dacă în prima cerere de chemare în judecată administratorul judiciar al reclamantei a susţinut că aceasta a înţeles să contracteze un credit în frauda creditorilor, deoarece capitalul nu a fost împrumutat de la bancă pentru a servi debitoarei, ci pentru a efectua investiţii într-un imobil aparţinând unor terţi, în cea de a doua cerere de chemare în judecată acelaşi administrator judiciar a susţinut că „imobilul teren nu a fost localizat de o manieră care să satisfacă exigenţele art. 1774 C.civ.”, imobilul ipotecat nefiind corect localizat din punct de vedere topografic, precum şi că numărul cadastral nu a fost corect stabilit. Prin urmare, elementul „cauza acţiunii” nefiind îndeplinit în mod greşit a apreciat prima instanţă că există autoritate de lucru judecat.
Secţia comercială, maritimă şi fluvială, Decizia nr. 505 din 17 iunie 2011
Prin sentința nr. 302/15.02.2011 Tribunalul Galați, secția comercială, maritimă și fluvială și de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția necompetenței funcționale a judecătorului sindic ca nefiind fondată și a respins acțiunea în constatare nulitate act, formulată de reclamanta SC E. SRL prin administrator judiciar M.R.L. Iași SPRL împotriva pârâților E.B.R. Suc. A.I., R.C. și R.M. pentru autoritate de lucru judecat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în ceea ce privește excepția necompetenței funcționale a judecătorului sindic că împotriva debitoarei SC E. SRL a fost deschisă procedură insolvenței prin sentința nr. 291 din 2009 a Tribunalului Galați, fiind numit administrator judiciar M.R.L Iași SPRL - reclamanta din prezenta cauză - care în această calitate a înțeles să solicite anularea contractului de ipotecă autentificat sub nr. 9923/2005 la BNP A.N., a actului adițional autentificat sub nr. 923/19.10.2005 și a actului adițional nr. 942/26.03.2007 și că în temeiul dispozițiilor art. 11 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 85/2006, competența soluționării prezentei cauze revine judecătorului sindic învestit cu soluționarea dosarului în care a fost deschisă procedura insolvenței respectiv C5LJ.
Referitor la excepția autorității de lucru judecat ridicată din oficiu de judecătorul sindic, prima instanță a reținut următoarele: prin sentința comercială nr. 516/27.04.2010 Tribunalul Galați a respins acțiunea SC E. SRL Galați formulată prin administratorul judiciar M.R.L. Iași SPRL ca nefondată, iar prin decizia civilă nr. 689/17.11.2010 Curtea de Apel Galați a respins recursul debitoarei formulat prin administratorul judiciar, ca nefondat. S-a reținut că autoritatea de lucru judecat reprezintă unul dintre cele mai importante efecte ale hotărârilor judecătorești și este reglementată de art. 1201 C.civ., ca o prezumție legală, absolută și irefragabilă de conformitate a hotărârii cu adevărul, res iudicata pro veritate habetur, și de art. 166 C.proc.civ., drept o excepție de fond, peremptorie și absolută. Pentru a exista autoritate de lucru judecat sunt necesare, pe de o parte, întrunirea triplei identități de elemente: părțile, obiectul și cauza și, pe de altă parte, pronunțarea unei hotărâri judecătorești care a dezlegat fondul cauzei; că părțile din prezentul litigiu se judecă cu privire la anularea unui contract, contractul de credit 019/05/2005 și contractul de ipotecă autentificat sub nr. 923/18.10.2005 și a actelor adiționale la aceste contracte; că litigiul s-a purtat între aceleași părți, cu privire la aceleași contracte de ipotecă și de credit.
împotriva menționatei hotărâri, în termen legal, reclamanta SC E. SRL prin administrator judiciar M.R.L. Iași SPRL a declarat recurs invocând nelegalitatea pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 3 și 5 C.proc.civ. și art. 3041 C.proc.civ. în dezvoltarea criticilor aduse sentinței, recurenta a susținut referitor la excepția necompetenței funcționale: că în dosarul nr. 4632/121/2009 în care s-a pronunțat sentința nr. 516/21.04.2010 a Tribunalului Galați prin care cererea de chemare în judecată ce a avut ca temei legal dispozițiile art. 79 și art. 80 din Legea nr. 85/2006 a fost soluționată de judecătorul sindic conform art. 11 din Legea nr. 85/2006. în speță, cererea de chemare în judecată ce formează obiectul dosarului nr. 4766/121/2010 al Tribunalului Galați și în care s-a pronunțat sentința ce formează obiectul recursului de față a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1744 C.civ. Prin urmare, actul juridic dedus judecății având un caracter comercial soluționarea cauzei nu intră în sfera atribuțiilor pe care legea i le conferă judecătorului sindic. S-a susținut că judecătorul sindic a încălcat dispozițiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C.proc.civ., prin faptul că nu a motivat respingerea excepției necompetenței funcționale a judecătorului sindic, motivarea reducându-se doar la invocarea art. 11 din Legea nr. 85/2006.
Recurenta, referitor la excepția autorității de lucru judecat ridicată din oficiu de judecătorul sindic, a susținut că nu există autoritate de lucru judecat în sensul dispozițiilor art. 1201 C.civ. S-a susținut că între acțiunea pendinte și cea care a format obiectul dosarului nr. 4632/121/2009 pe rolul Tribunalului Galați secția Lichidări judiciare nu există identitate în privința niciunuia din cele trei elemente.
Recurenta a precizat în ceea ce privește părțile că reclamanta în dosarul pendinte este SC E. SRL prin administrator judiciar M.R.L. Iași, SPRL, iar în dosarul 4632/121/2009 reclamanta a fost M.R.L. Iași SPRL în calitate de administrator judiciar al SC E. SRL, calitate conferită de art. 79-80 din Legea insolvenței (titularul acțiunii fiind administratorul judiciar care se judecă în contradictoriu cu debitoarea SC E. SRL), că între cele două cereri nu există nici identitate de părți.
Referitor la obiectul cauzei a precizat că obiectul reprezintă atât pretenția formulată prin cerere cât și dreptul subiectiv invocat.
în ceea ce privește cauza aceasta este fundamentul raportului juridic dedus judecății, temeiul juridic al cererii. în speță, acțiunea pendinte are ca obiect constatarea nulității absolute a două acte încheiate de SC E. SRL, întemeiată pe dispozițiile art. 1744 C.civ., este o acțiune în constatare și vizează o nulitate absolută, care rezidă în nerespectarea dispozițiilor art. 1774 C.civ. Pe când acțiunea care a format obiectul dosarului 4632/121/2009, soluționat de judecătorul sindic, a avut ca obiect anularea acelorași acte încheiate de debitoare, temeiul juridic fiind, însă, dispozițiile art. 79-80 din Legea insolvenței.
Prin întâmpinare intimata E.B. România SA București a solicitat respingerea recursului ca nefiind fondat, motivat de faptul că cele două excepții au fost corect soluționate de prima instanță și că pe fondul cauzei recurenta nu are nici un drept de proprietate asupra imobilului în cauză.
Recursul este fondat;
Critica din primul motiv de recurs nu este întemeiată, deoarece art. 11 din Legea nr. 85/2006 care enumără atribuțiile judecătorului sindic în cadrul procedurii insolvenței nu are caracter exhaustiv, ci doar exemplificativ. Prin urmare, dă posibilitatea judecătorului sindic să soluționeze orice altă cerere care are legătură cu procedura insolvenței sau menită să mărească averea debitorului.
Potrivit art. 1201 C.civ. „Este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate”.
Raportat la obiectul cererii de chemare în judecată (fila 1 dosar nr. 2842/121/2009) și la dispozițiile legale mai sus-citate, prima instanță a dat o rezolvare eronată excepției autorității de lucru judecat ridicată din oficiu, pronunțând astfel o hotărâre criticabilă. Cele trei condiții referitoare la părți, obiect, cauză, trebuie îndeplinite cumulativ.
în speță, există identitate de părți, neavând relevanță că în cererea de chemare în judecată ce a format obiectul dosarului nr. 4632/121/2009 al Tribunalului Galați în care s-a pronunțat sentința nr. 516/27.04.2010 a Tribunalului Galați reclamantul a fost lichidatorul judiciar M.R.L. Iași SPRL al debitorului SC E. SRL Galați, iar în cauza ce formează obiectul dosarului 4766/121/2010 al Tribunalului Galați în care s-a pronunțat sentința nr. 302/15.02.2011, reclamantă a fost SC E. SRL Galați prin administrator judiciar M.R.L. Iași SPRL. în ambele cereri de chemare în judecată a figurat același debitor aflat în procedura insolvenței, respectiv SC E. SRL prin același administrator judiciar/lichidator M.R.L. Iași SPRL, iar în calitate de pârâți în ambele dosare au figurat E.B. - România SA Alba Iulia, R.C. și R.M., situație în care este îndeplinită condiția privind „părțile” prevăzută de art. 1201 C.civ., cum corect a reținut prima instanță.
în ceea ce privește obiectul cererii de chemare în judecată în primul dosar (nr. 4632/121/2009) l-a constituit anularea contractului de credit nr. 19/05/2005 și a amendamentelor aduse acestuia; anularea contractului de ipotecă autentificat sub nr. 923/18.01.2005 și a actelor adiționale cu repunerea părților în situația anterioară, iar în dosarul nr. 4766/121/2010 obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie nulitatea absolută a contractului de ipotecă autentificat sub nr. 923/18.10.2005 la BNP „A.N.” și radierea ipotecii de rang 1 înscrise în partea a III-a a CF nr. 2098 a municipiului G., a actului adițional la contractul de ipotecă autentificat sub nr. 923/19.10.2005 la BNP „A.N.” a actului adițional la contractul de ipotecă autentificat sub nr. 942/26.03.2007 la BNP „Legitimus”. în subsidiar reclamanta a solicitat constatarea ca nul absolut în parte a contractului de ipotecă autentificat sub nr. 923/18.10.2005 la BNP „A.N.” numai în ceea ce privește imobilul teren în suprafață de 4143,26mp situat în Galați, str. S. nr., urmând a se dispune și radierea ipotecii de rang 1 înscrise în partea a III-a a CF nr. a municipiului Galați; constatarea ca nul absolut în parte a contractului de ipotecă autentificat sub nr. 923/18.10.2005 la BNP „A.N.” numai în ce privește imobilul clădire „C.C.S.” în suprafață de 4143,26mp situat în Galați, str. S. nr., urmând a se dispune și radierea ipotecii de rang 1 înscrise în partea a III-a a CF nr. 2098 a municipiului G.; constatarea ca nulă absolut a clauzei potrivit cu care „dreptul de ipotecă se întinde și asupra servituților….. precum și asupra tuturor ameliorațiunilor ce se vor aduce bunului după constituirea ipotecii din contractul de ipotecă autentificat sub nr. 923/18.10.2005 la BNP „A.N”, ultimul paragraf (f.1 dosar nr. 2842/121/2009 care a fost repartizat aleatoriu și a primit nr. 4766/121/2010, soluționat prin sentința nr. 302/15.02.2011).
Analizând prin comparație dispozitivul sentinței nr. 516/27.04.2010 (f.28-31 dosar fond) prin care a fost respinsă ca nefondată acțiunea în anulare contract de ipotecă nr. 923/2005 și petitul cererii de chemare în judecată (dosarul nr. 2812/121/2009, devenit dosarul nr. 4766/121/2010), prin care s-a solicitat nulitatea absolută a aceluiași contract de ipotecă nr. /18.10.2005, rezultă că scopul final urmărit de reclamantă prin lichidator judiciar este identic. Prin urmare, corect a reținut prima instanță că există îndeplinită condiția referitoare la „același obiect”.
însă, în ceea ce privește condiția referitoare la „cauză” prima instanță nu a observat că nu este îndeplinită, deoarece în primul dosar temeiul de drept l-a constituit art. 79 și art. 80 din Legea nr. 85/2006, iar în dosarul nr. 4766/121/2010, cererea de chemare în judecată a avut ca temei de drept art. 1774 C.civ. în cea de a doua cerere de chemare în judecată, situației de fapt expusă i-a fost dată o altă calificare juridică. Dacă în prima cerere de chemare în judecată administratorul judiciar al reclamantei a susținut că aceasta a înțeles să contracteze un credit în frauda creditorilor, deoarece capitalul nu a fost împrumutat de la bancă pentru a servi debitoarei, ci pentru a se efectua investiții într-un imobil aparținând unor terți, în cea de a doua cerere de chemare în judecată același administrator judiciar a susținut că „imobilul teren nu a fost localizat de o manieră care să satisfacă exigențele art. 1774 C.civ.”, imobilul ipotecat nefiind corect localizat din punct de vedere topografic, precum și că numărul cadastral nu a fost corect stabilit.
Prin urmare, elementul „cauza acțiunii” nefiind îndeplinit în mod greșit a apreciat prima instanță că există autoritate de lucru judecat.
în raport de cele expuse mai sus, recursul declarat de reclamantă fiind fondat, în temeiul art. 312 alin. (1) și (5) C.proc.civ. în referire la art. 304 alin. (1) pct. 9 C.proc.civ. a fost admis cu consecința casării sentinței recurate și a trimiterii cauzei la aceeași instanță pentru soluționarea cauzei în fond.
(Judecător dr. Alexandrina Zaharia)
| ← Cerere de investire cu formulă executorie a somaţiei de plată... | Adopţie iniţiată de soţia celui care a devenit tatăl unui... → |
|---|
