Adopţie iniţiată de soţia celui care a devenit tatăl unui copil prin recunoaştere. Interesul superior al minorului la luarea deciziei de către instanţă
| Comentarii |
|
Copilului i s-a stabilit paternitatea prin recunoaştere. Tatăl e căsătorit. La scurt timp de la naştere tatăl obţine încredinţarea minorului spre creştere şi educare. Soţia tatălui solicită prin prezenta acţiune încuviinţarea adopţiei minorului. Tatăl refuză să facă testul ADN. Toate aceste date nu au permis instanţei să-şi formeze convingerea că adopţia este în interesul superior al minorului pentru că dacă e o adopţie „mascată” se eludează etape psihologice importante în crearea acestei noi familii, iar dacă versiunea tatălui este reală cererea este prematură pentru că cei doi părinţi biologici nu au luat în calcul varianta implicării reciproce în creşterea şi educarea copilului. În acest fel se evită soluţia arbitrară a unei separări definitive a copilului de mama sa naturală (şi de toate rudele acesteia), decizie care mai târziu ar putea fi regretată.
Secţia civilă, Decizia nr. 1 din 25 mai 2011
Prin cererea formulată la data de 28.02.2011 reclamanta C.L. a solicitat încuviințarea adopției minorului C.I.A. născut la data de 25.10.2010, fiul soțului său C.I. și având ca mamă naturală pe L.A.
în motivarea cererii, reclamanta a arătat că minorul este fiul soțului său C.I. căruia i-a fost încredințat spre creștere și educare prin sentința civilă nr. 4/24.01.2011 a Judecătoriei Focșani și se află în îngrijirea soților încă de la externarea din spital, imediat după naștere, fiind înconjurat de dragoste și afecțiune.
în drept au fost invocate dispozițiile art. 35 alin. (1) cu referire la art. 20 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 273/2004.
Din oficiu instanța a dispus citarea și a D.G.A.S.P.C. Vrancea pentru a realiza consilierea părinților naturali și soției adoptatoare și de a-și expune părerea cu privire la cererea de încuviințare a adopției.
Prin opinia exprimată la data de 14.03.2011 D.G.A.S.P.C. a declarat că are serioase rezerve în ceea ce privește adevărata filiație față de tată a copilului C.I.A. pentru care se solicită adopția.
în motivare, DGASPC Vrancea a arătat că familia C.I. și C.L. a solicitat la data de 31.08.2010 evaluarea în vederea obținerii atestatului de familie aptă să adopte, iar pe perioada de evaluare a capacităților parentale (31.08.2010-05.11.2010) nu s-a evidențiat faptul că dl. C.I. are un fiu rezultat în urma unei relații extraconjugale născut la data de 25.10.2010. De asemenea, între părinții biologici este o diferență de vârstă considerabilă, de aproximativ 31 de ani, iar mama biologică era minoră la data concepției copilului.
Prin sentința Tribunalului Vrancea s-a respins cererea avându-se în vedere că datele speței dau naștere la îndoieli în ceea ce privește posibilitatea realizării unor legături de familie similare celor firești între copil și mama adoptatoare într-un timp atât de scurt.
Fără a nega posibilitatea realizării în viitor a unei astfel de legături în timp, mai ales că minorul oricum rămâne în grija tatălui său și, implicit, în familia soților C., considerăm că este prematur la acest moment să luăm în considerare simplele acorduri exprimate de părinții firești și de soția-adoptatoare pentru a proceda la adopție, față de implicațiile deosebite și iremediabile ale adopției. Fără a avea certitudinea că, în acest moment, adopția copilului de către soția tatălui său este cea mai bună soluție pentru viitorul lui și că nu i-ar fi afectată pentru totdeauna viața prin traiul lângă o mamă adoptivă care nu și-ar fi rezolvat cu succes problemele afective (probleme inerente veștii că soțul are un copil dintr-o legătură extraconjugală) s-a apreciat că respingerea cererii de adopție este cea mai bună soluție pentru protejarea interesului superior al acestuia, potrivit art. 43 alin. (1) din Legea nr. 273/2004.
împotriva sentinței civile nr. 17/2011 a Tribunalului Vrancea a declarat recurs reclamanta, recurs respins prin decizia civilă 1/R/2011 a Curții de Apel Galați pentru următoarele considerente:
Ocrotirea minorului se realizează printr-un ansamblu de măsuri, iar în cadrul acestora un loc prioritar îl ocupă instituția juridică a adopției.
Această instituție s-a născut din nevoia socială de a realiza ocrotirea copilului și în afara familiei și a legăturilor de sânge și astfel s-a creat posibilitatea nașterii unor legături ce iau naștere în baza ei, realizându-se o rudenie civilă.
Instituția adopției este menită a crea cadrul preluării de la instituțiile statului, a elementelor ce compun ocrotirea părintească cu privire la un anumit copil, care nu beneficiată de ea și transpunerea lor într-un mediu familial propice creșterii, educării și pregătirii profesionale a adoptatului.
Pe bună dreptate s-a susținut că adopția se face numai dacă este în interesul adoptatului, iar nu în sensul că s-ar face exclusiv în interesul acestuia. Să nu uităm că prin adopție se urmărește și satisfacerea dorinței adoptatorilor de a fi părinți și de a simți în jurul lor o atmosferă de familie.
Ca operațiune juridică, adopția desemnează activitatea efectuată de către anumite persoane și instituții care dau naștere raportului juridic de adopție.
De regulă procedura adopției cunoaște două faze: faza prealabilă încuviințării adopției și faza încuviințării adopției.
Faza prealabilă încuviințării adopției interne vizează două planuri : cel privind adoptatorul și cel privind adoptatul.
O persoană care dorește să adopte ca fi supusă unui proces de evaluare care cuprinde:
a) evaluarea din punct de vedere social;
b) evaluarea psihologică;
c) pregătirea pentru asumarea în cunoștință de cauză a rolului de părinte.
Operațiunea de evaluare trebuie să aibă în vedere:
- personalitatea, starea sănătății și situația economică a adoptatorului sau familia adoptatoare, viața familială, condițiile de locuit, aptitudinea de educare a unui copil;
- motivele pentru care adoptatorul sau familia adoptatoarea dorește să adopte;
- motivele pentru care, în cazul în care numai unul dintre cei doi soți solicită să adopte un copil, celălalt soț nu se asociază la cerere;
- impedimente de orice natură relevante pentru capacitatea de a adopta.
Legea prevede că, pe parcursul procesului de evaluare, direcția în a cărei rază teritorială domiciliază adoptatorul sau familia adoptatoare este obligată să asigure acestora serviciile de pregătire/consiliere necesare pentru a-și asuma în cunoștință de cauză și în mod corespunzător rolul de părinte.
După obținerea și analizarea tuturor informațiilor obținute, responsabilul de caz și psihologul din cadrul serviciului de adopție vor întocmi raportul de evaluare, care se înaintează conducerii direcției pentru a decide, prin dispoziție a directorului general.
Scopul tuturor acestor formalități este de a verifica faptul că persoana în cauză prezintă garanții morale, materiale pentru a prelua o astfel de sarcină: de a crește un copil lipsit de ocrotire părintească.
Apoi, tot în cadrul fazei prealabile încuviințării adopției există o procedură de încredințare a minorului în vederea adopției.
Astfel, în termen de 30 zile de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești prin care s-a încuviințat deschiderea procedurii adopției interne, direcția în ca cărei rază teritorială se află domiciliul copilului efectuează demersurile necesare identificării celui mai potrivit adoptator sau celei mai potrivite familii adoptatoare pentru copil.
Procesul de stabilire a compatibilității dintre copil și persoana/familia adoptatoare constă în identificarea și selectarea celei mai potrivite persoane/familii care să răspundă nevoilor copilului, pentru care instanța judecătorească a încuviințat deschiderea procedurii adopției interne.
Procedura de selectare se realizează, în primul rând, pe baza unei potriviri teoretice, care constă în analiza și luarea în considerare a tuturor informațiilor referitoare la copil, la familia lui naturală și la persoana sau familia adoptatoare.
în urma potrivirii teoretice se selectează o persoană sau familie adoptatoare, care este supusă evaluării din punct de vedere al potrivirii practice pentru stabilirea compatibilității.
Alegerea adoptatorului sau a familiei adoptatoare potrivite pentru copil se face de către direcția în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului, ținând cont de interesul superior al acestuia, informațiile cuprinse în atestatul adoptatorului și respectiv, de evoluția situației copilului până la acea dată.
în urma procesului de selecție, direcția competentă verifică și constată compatibilitatea acestuia cu adoptatorul sau cu familia adoptatoare. Determinarea compatibilității se realizează luându-se în considerare nevoile copilului, dorințele și opiniile exprimate de acesta, (dacă are vârsta corespunzătoare) inclusiv interesul superior al copilului, care trebuie luat în considerare cu prioritate.
în cazul adopției copilului de către soțul părintelui firesc faza prealabilă încuviințării adopției lipsește. Toată această evaluare și pregătire psihologică a adoptatorului lipsește în ideea că ne aflăm într-o stare de fapt dată, într-un anumit mediu familial deja existent în care se presupune că barierele psihologice creării unei legături între adoptator și adoptat nu mai există.
în speță, copilul C.I.A. s-a născut la 25.10.2010. Mama acestuia este L.A., iar numitul C. I. a declarat că este tatăl minorului.
Intimatul C.I. este căsătorit cu recurenta reclamantă C.L. din 1994. în 31.08.2010 au solicitat DGASPC Vrancea evaluarea în vederea eliberării atestatului de familie aptă să adopte.
în 08.11.2010 intimatul C.I. solicită încredințarea minorului, cerere cu care mama L.A. a fost întrutotul de acord. Prin sentința civilă nr. 4/2011 a Judecătoriei Focșani se admite cererea.
în 28.02.2011 se introduce prezenta acțiune.
în fața instanței de recurs intimatul C.I. a refuzat să facă testul ADN - singurul în măsură să spulbere îndoielile în ceea ce privește paternitatea copilului.
Toate aceste date nu au permis instanței să-și formeze convingerea că adopția este în interesul superior al copilului așa cum pretinde dispozițiile art. 43 alin. (1) din Legea nr. 273/2004.
Sunt binecunoscute practicile unor cupluri nerăbdătoare să aibă un copil care apelează la o procedură simplificată de adopție a unui minor exact în maniera din speță.
Refuzul tatălui de a face testul ADN nu-i permite instanței să tragă o concluzie în ceea ce privește paternitatea acestui copil. însă suspiciunile instanței o conduc spre o singură soluție singura în măsură să ocrotească interesul superior al minorului în raport de datele furnizate de părți și anume aceea de respingerea a recursurilor.
Dacă intimatul C.I. e într-adevăr tatăl minorului, prezenta cerere e prematur formulată pentru că în asemenea situații, adopția copilului de către soția tatălui nu reprezintă singura soluție, cei doi părinți biologici putând încerca să se implice reciproc în creșterea și educarea copilului, în acest fel fiind evitată soluția arbitrară a unei separări definitive a copilului de mama sa naturală (și de toate rudele acesteia), decizie care mai târziu ar putea fi regretată.
Nevoia psihologică a copilului de permanență și atașament individual poate fi satisfăcută într-un astfel de caz și fără a se recurge în mod obligatoriu la formalitatea adopției.
Atâta timp cât nu s-a demonstrat contrariul, interesul copilului este de a avea posibilitatea să mențină legături cu ambii părinți biologici (chiar dacă locuiește la tatăl biologic) precum și cu toată familia extinsă (rudele materne și paterne), iar acordul părinților (consimțământul părinților biologici) nu trebuie să constituie singurul factor decisiv pentru încuviințarea unei cereri de adopție.
Dacă suntem în a doua ipoteză și anume când soții C. au recurs la această procedură pentru a eluda toate formalitățile prevăzute de Legea nr. 273/2004, deși așa cum s-a arătat scopul acestor formalități nicidecum nu poate fi neglijat, instanța în nici un caz nu poate ratifica o astfel de practică.
Față de cele de mai sus, se constată că la acest moment, această cerere de încuviințare a adopției este în interesul superior al acestui minor să fie respinsă.
(Judecător Luminița Cristea)
| ← Autoritate de lucru judecat. Lipsa triplei identităţi,... | Principii ce guvernează procesul civil. Principiul... → |
|---|
