Caracter dispozitiv. Modificarea acţiunii după prima zi de înfăţişare
| Comentarii |
|
Normele înscrise în dispoziţiile art. 132 C.proc.civ. au caracter dispozitiv, ceea ce permite de altfel reclamantului să-şi modifice acţiunea şi după prima zi de înfăţişare dacă pârâtul consimte expres sau tacit (ca în speţa dedusă judecăţii). Trebuie luat în considerare faptul că partea nu a beneficiat de asistenţă juridică, situaţie faţă de care instanţa din oficiu, cu respectarea rolului activ prevăzut de dispoziţiile art. 129 alin. (5) C.proc.civ., trebuia să pună în discuţie introducerea în cauză în calitate de pârâtă a Comunei S. prin Primar. Neprocedând aşa, instanţa a încălcat dispoziţiile art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului, potrivit cu care tribunalul are obligaţia de a proceda la o examinare efectivă a motivelor, argumentelor şi cererilor părţilor, iar rolul activ al instanţei de judecată intră în aceste exigenţe, situaţie în care se verifică compatibilitatea convenţiei cu respectarea acestor drepturi pentru buna administrare a justiţiei şi respectul principiului securităţii juridice. Mai mult decât atât, prin faptul că instanţa a rămas în pronunţare pe această excepţie, a fost încălcat principiul egalităţii armelor parte componentă a dispoziţiilor art. 6 din Convenţie, potrivit cu care fiecare parte la un astfel de proces trebuie să beneficieze de o posibilitate rezonabilă de a-şi expune cauza în faţa instanţei în condiţii care să nu o dezavantajeze în mod semnificativ vizavi de partea adversă. Pe de altă parte, trebuie respectat şi principiul contradictorialităţii, consacrat atât în dreptul intern, cât şi în practica CEDO, potrivit cu care sarcina judecătorului este aceea de a veghea ca toate elementele susceptibile să influenţeze soluţionarea pe fond a litigiului, să facă obiectul unei dezbateri în contradictoriu între părţi, iar pentru respectarea acestei cerinţe, magistratul este obligat să pună în discuţia părţilor toate chestiunile de care depinde soluţionarea cauzei, inclusiv introducerea în cauză a pârâtului, raportat la emitentul actului.
Secţia civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale, minori şi familie, Decizia nr. 1739 din 20 noiembrie 2009
Prin acțiunea civilă în conflict de drepturi înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, Secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale, reclamantul B.N.D. a chemat în judecată pârâții Consiliul Local al Comunei S. și Primăria comunei S. solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța, să se constate nulitatea absolută a dispoziției nr. 971/2008 și aplicarea dispozițiilor art. 78 C. muncii .
în motivarea contestației, s-a arătat că la data de 4.03.2008 a fost angajat în cadrul Poliției comunitare din cadrul Consiliului Local S. și deși nu a săvârșit nici o abatere gravă de la regulile de disciplină a muncii, totuși, la data de 15.12.2008, primarul comunei S. l-a îndepărtat de la serviciu fără nici o explicație. De asemenea, a arătat că nu i-a fost comunicată decizia de concediere, ci doar carnetul de muncă, de unde a aflat de dispoziția nr. 971/2008 și despre temeiul legal la concedierii.
Prin întâmpinarea formulată în termen legal de pârâta Comuna S. prin reprezentantul său legal, Primarul, s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local al Comunei S. și a Primăriei S., în raport de dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale.
La prima zi de înfățișare, reclamantul a arătat că a chemat în judecată pârâtul Consiliul Local al Comunei S., întrucât Poliția Comunitară se înființează prin Hotărâre a Consiliului Local, iar pe de altă parte, raportul său de muncă a fost încheiat cu Primăria S., considerente față de care a apreciat că excepția lipsei calității procesuale pasive este neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr. 566/26 mai 2009, Tribunalul Vâlcea, Secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții Consiliul Local al Comunei S. și Primăria Comunei S. și a respins acțiunea formulată de reclamant.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Primăria Comunei S., instanța a constatat că este întemeiată, întrucât primarul, viceprimarul, secretarul unității administrativ-teritoriale și aparatul de specialitate al primarului constituie o structură funcțională cu activitate permanentă, denumită primăria comunei, orașului sau municipiului, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale, potrivit prevederilor art. 77 din Legea nr. 215/2001 republicată și modificată, și această instituție nu are capacitate procesuală de folosință. Este adevărat că în carnetul de muncă al reclamantului, la rubrica angajator este consemnată Primăria S., dar nu aceasta este cea care a emis dispoziția nr. 44/25.03.2008 de încadrare a reclamantului pe postul de agent Poliție Comunitară, în cadrul Primăriei S. sau de încetare a raporturilor de dreptul muncii dintre părți, ci Comuna S. prin reprezentantul său legal.
Aceeași este și situația juridică a pârâtului Consiliul Local al Comunei S., în calitate de organ deliberativ al comunei, având în vedere faptul că între reclamant și autoritatea din cadrul administrației publice locale în cauză nu există raporturi de muncă ori obligații de natură să genereze obligarea acesteia în temeiul pretențiilor deduse judecății
în consecință, în cauză, nu poate figura în calitate de pârât decât unitatea administrativ-teritorială reprezentată legal de primar.
împotriva sentinței instanței de fond, în termen legal a declarat recurs reclamantul B.N.D., criticând-o pentru nelegalitate, invocând dispozițiile art. 304 pct. 7 C.proc.civ., însă criticile sale pot fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 C.proc.civ., după cum urmează:
în mod nelegal a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții Consiliul Local al Comunei S. și Primăria Comunei S. și ca urmare respinsă acțiunea formulată de recurentul-reclamant pe considerentul că cererea de modificare depusă de către recurent ar fi depășit prima zi de înfățișare, respectiv art. 132 C.proc.civ., atâta vreme cât recurentul a depus cererea în termenul legal, iar comuna S., prin Primar a fost introdusă în cauză de către instanță, situație față de care se solicită admiterea recursului, consecința casării sentinței și trimiterii cauzei spre rejudecare.
Intimații-pârâți au formulat note scrise prin care au solicitat respingerea recursului pe considerentul că legal instanța a rămas în pronunțare pe excepțiile invocate de către aceștia și mai mult decât atât cererea de modificare a acțiunii formulată de către recurent a depășit termenul prevăzut de dispozițiile art. 132 C.proc.civ., iar decăderea a operat în mod legal.
Examinând actele și lucrările dosarului și sentința recurată, prin prisma motivului de recurs invocat de recurentul-reclamant, Curtea a admis recursul, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la instanța de fond, Tribunalul Vâlcea, reținând următoarele:
în mod greșit instanța de fond a rămas în pronunțare pe excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de intimații-pârâți Consiliul Local al Comunei S. și Primăria Comunei S., pe considerentul că recurentul-reclamant a formulat o cerere de modificare prin aceea că a chemat în judecată Comuna S. prin Primar, cu depășirea termenului prevăzut de dispozițiile art. 132 C.proc.civ.
Astfel, abia la termenul din 3 martie 2009, la solicitarea instanței de judecată, s-a depus de către intimații-pârâți dispoziția nr. 971/18.12.2008, cu privire la concedierea recurentului-reclamant, iar acesta a solicitat termen să ia cunoștință de înscrisurile depuse.
Ulterior, la termenul din 12.05.2009, Tribunalul din oficiu a pus în discuție excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de intimații-pârâți prin întâmpinarea depusă la dosar, situație față de care recurentul-reclamant a precizat că înțelege să se judece în calitate de pârâtă cu Comuna S. prin Primar.
în situația în care prima instanță ar fi considerat că s-a depășit termenul prevăzut de dispozițiile art. 132 C.proc.civ., la acea dată când de altfel a și pus în discuție excepția lipsei calității procesuale pasive, trebuia să rămână în pronunțare pe această excepție.
Neprocedând așa și mai mult decât atât, instanța a introdus în cauză în calitate de pârâtă Comuna S. prin Primar, raportat la dispozițiile art. 108 alin. (3) C.proc.civ., potrivit cu care neregularitatea actelor de procedură se acoperă dacă partea nu a invocat-o, la prima zi de înfățișare, ce a urmat după această neregularitate, instanța trebuia să procedeze în continuare la administrarea de probatorii și nu să rămână în pronunțare pe excepție.
Normele înscrise în dispozițiile art. 132 C.proc.civ. au caracter dispozitiv, ceea ce permite de altfel reclamantului să-și modifice acțiunea și după prima zi de înfățișare dacă pârâtul consimte expres sau tacit (ca în speța dedusă judecății).
Trebuie luat în considerare faptul că partea nu a beneficiat de asistență juridică, situație față de care instanța din oficiu, cu respectarea rolului activ prevăzut de dispozițiile art. 129 alin. (5) C.proc.civ., trebuia să pună în discuție introducerea în cauză în calitate de pârâtă a Comunei S. prin Primar.
Neprocedând așa, instanța a încălcat dispozițiile art. 6 din Convenție, potrivit cu care tribunalul are obligația de a proceda la o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și cererilor părților, iar rolul activ al instanței de judecată intră în aceste exigențe, situație în care se verifică compatibilitatea convenției cu respectarea acestor drepturi pentru buna administrare a justiției și respectul principiului securității juridice.
Mai mult decât atât, prin faptul că instanța a rămas în pronunțare pe această excepție, a fost încălcat principiul „egalității armelor” parte componentă a dispozițiilor art. 6 din Convenție, potrivit cu care fiecare parte la un astfel de proces trebuie să beneficieze de o posibilitate rezonabilă de a-și expune cauza în fața instanței în condiții care să nu o dezavantajeze în mod semnificativ vizavi de partea adversă.
Pe de altă parte, trebuie respectat și principiul contradictorialității, consacrat atât în dreptul intern, cât și în practica CEDO, potrivit cu care sarcina judecătorului este aceea de a veghea ca toate elementele susceptibile să influențeze soluționarea pe fond a litigiului, să facă obiectul unei dezbateri în contradictoriu între părți, iar pentru respectarea acestei cerințe, magistratul este obligat să pună în discuția părților toate chestiunile de care depinde soluționarea cauzei, inclusiv introducerea în cauză a pârâtului, raportat la emitentul actului.
Față de cele arătate mai sus, Curtea în baza dispozițiilor art. 312 alin. (5) C.proc.civ. a admis recursul declarat de recurentul-reclamant și a casat sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, Tribunalul Vâlcea.
(Judecător Daniel Radu)
| ← Act juridic civil. Absenţa cauzei. Consecinţe | Recurs. Casare cu trimitere pentru neregularitate de citare.... → |
|---|
