Act juridic civil. Absenţa cauzei. Consecinţe
| Comentarii |
|
Pentru a se naşte în mod valabil o obligaţie juridică, trebuie să existe o cauză conformă cu legea şi regulile de convieţuire socială, părţile urmărind prin convenţia lor să dobândească un drept legitim şi să-şi asume obligaţii corelative. Cauza actului juridic este elementul psihologic ce determină consimţământul părţilor în contractul de vânzare-cumpărare, scopul cumpărătorului fiind acela de a dobândi în patrimoniul său dreptul de proprietate asupra bunului, iar cel al vânzătorului de a se plăti preţul. Recurenta-reclamantă a contestat existenţa scopului urmărit de către părţile care au încheiat contractele de vânzare-cumpărare pentru care a solicitat nulitatea absolută, intenţia reală a acestora fiind aceea de a zădărnici executarea promisiunii de vânzare-cumpărare încheiată cu moştenitorul vânzătorului.
Secţia civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale, minori şi familie, Decizia nr. 1314 din 5 octombrie 2009
Prin cererea înregistrată la data de 11.03.2008, reclamanta B.I.C. a chemat în judecată pe pârâții S.M., S.C., S.E. și I.G., solicitând pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 2451, 2452 și 2453/23.05.2005.
în motivarea acțiunii s-a arătat că reclamanta a încheiat la data de 15.04.2002 împreună cu S.G. o promisiune de vânzare-cumpărare pentru suprafața de 1.653,82 mp situat în Rm. Vâlcea, teren asupra căruia autorului promitentului vânzător i-a fost reconstituit un drept de proprietate în baza Legii nr. 18/1991.
Ulterior încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare, moștenitorii autorului S.M. au încheiat o tranzacție astfel că terenul ce a făcut obiectul acestei convenții a fost atribuit în lotul altei persoane decât promitentul vânzător, creând astfel posibilitatea de a se vinde imobilul în dauna intereselor reclamantei.
Prin sentința civilă nr. 980/10.02.2009 a fost respinsă cererea de chemare în judecată ca nefondată.
Instanța de fond în motivarea soluției pronunțată a reținut că motivul pentru care reclamanta a solicitat desființarea celor trei acte de vânzare-cumpărare a fost aceea a caracterului ilicit al cauzei, însă nu s-a răsturnat prezumția conformității acesteia cu legea potrivit art. 967 C.civ.
Pretinsa împiedicare a reclamantei de a deveni proprietar al imobilului ce a făcut obiectul promisiunii de vânzare-cumpărare nu poate să fie apreciată ca fiind de natură să contravină normelor de ordine publică sau bunelor moravuri pentru a se face dovada caracterului ilicit al contractelor în cauză.
împotriva hotărârii a formulat apel reclamanta pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
Tribunalul Vâlcea prin decizia civilă nr. 170/25.06.2009 a respins apelul ca nefondat și a păstrat contractele de vânzare cumpărare cu argumentul că vânzarea unui bun succesoral este permisă de lege întrucât moștenitorul ce a făcut un astfel de act de dispoziție are speranța legitimă ca va dobândi bunul în lotul său pentru a-l putea transmite în mod valabil cumpărătorului.
Cunoașterea de către moștenitori a promisiunii de vânzare-cumpărare pe care intimata reclamantă a încheiat-o nu este de natură să conducă la convingerea că aceștia au urmărit o cauză ilicită la încheierea contractelor autentice de vânzare-cumpărare.
Hotărârea a fost criticată de către reclamantă pe calea recursului pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ. în dezvoltarea căruia s-a arătat că instanța de apel a făcut o aplicare greșită condițiilor prevăzute de art. 966-968 privitoare la cauză și condițiile acesteia.
Recursul a fost admis, cu consecința modificării deciziei recurate, în sensul că pe fond a fost admisă acțiunea, constatându-se nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare nr. 2451, 2452 și 2453/2005.
Pentru a hotărî astfel, instanța de recurs a reținut următoarele:
Recurenta a contestat valabilitatea contractelor de vânzare-cumpărare pentru lipsa cauzei sau pentru caracterul ilicit al acesteia în sensul că scopul părților la încheierea actelor a fost acela de a împiedica reclamanta să dobândească în patrimoniul său dreptul de proprietate asupra terenului prin executarea antecontractului de vânzare-cumpărare.
Pentru a se naște în mod valabil o obligație juridică trebuie să existe o cauză conformă cu legea și regulile de conviețuire socială, părțile urmărind prin convenția lor să dobândească un drept legitim și să-și asume obligații corelative.
Cauza actului juridic este elementul psihologic ce determină consimțământul părților în contractul de vânzare-cumpărare, scopul cumpărătorului fiind acela de a dobândi în patrimoniul său dreptul de proprietate asupra bunului, iar cel al vânzătorului de a se plăti prețul.
Reclamanta-recurentă a contestat existența scopului urmărit de către părțile contractelor de vânzare-cumpărare, intenția reală a acestora fiind aceea a zădărnicirii executării promisiunii de vânzare-cumpărare încheiată cu moștenitorul S.G.
Promisiunea de vânzare-cumpărare încheiată la data de 15.04.2002 a creat în patrimoniul recurentei dreptul de creanță constând în facultatea acesteia de a solicita promitentului vânzător transferul dreptului de proprietate asupra terenului de 1.653,82 mp prin încheierea actului de vânzare-cumpărare în formă autentică.
Convenția încheiată între reclamantă și comoștenitorul S.G. nu putea fi opusă și celorlalți moștenitori ai autorului S.M. căruia în temeiul Legii nr. 18/1991 i-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în cauză, aceștia de pe urmă putând să solicite partajarea imobilului, potrivit art. 728 C.civ., însă executarea acestui drept trebuia să se facă conform scopului pentru care legiuitorul l-a edictat, evitând săvârșirea unui abuz în dauna intereselor reclamantei.
Pentru a se evita vătămarea dreptului de creanță, legalmente dobândit prin convenția evocată, recurenta a intervenit în procesul de partaj ce a avut ca obiect sistarea stării de indiviziune asupra imobilului, în calitate de creditoare a comoștenitorului S.G., soluționat printr-o hotărâre de expedient ce a consfințit tranzacția părților.
Analiza existenței și însușirilor cauzei actelor de vânzare-cumpărare impune analiza scopului tranzacției încheiate de moștenitor respectiv verificarea intențiilor acestora de a sista indiviziunea asupra imobilului în cauză ori de a urmări împiedicarea executării convenției încheiată de către S.G. și recurentă prin atribuirea terenului ce a făcut obiectul promisiunii în lotul altui moștenitor.
Tranzacția încheiată de către moștenitor a presupus o partajare făcută în grabă fără a da posibilitatea instanței să cenzureze apărările și opoziția reclamantei în legătură cu dreptul de creanță dobândit față de unul din comoștenitori.
Potrivit art. 785 C.civ., creditorul comoștenitorului poate solicita revocarea unui partaj succesoral atunci când acesta s-a făcut fără a se ține cont de opoziția ori de apărările creditorului, prezumându-se caracterul fraudulos al împărțelii.
Tranzacția încheiată de moștenitori pentru considerentele arătate poate fi prezumată ca frauduloasă fiindcă nu s-a dat posibilitatea reclamantei să își apere dreptul său de creanță, de altfel această tranzacție a fost ulterior desființată în calea de atac a recursului pentru caracterul său nelegal.
Caracterul contrar legii pe care tranzacția comoștenitorilor l-a avut a fost de natură să fie transmis și actelor subsecvente, respectiv actelor de vânzare-cumpărare, fiindcă raționamentul moștenitorilor S.M. și S.E. de a împiedica executarea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat de recurentă a existat și la momentul încheierii contractelor contestate.
Fiindcă scopul urmărit de către vânzătoarele S.M. și S.E. a fost acela de a împiedica recurenta să dobândească un drept de proprietate asupra suprafeței de 1.653,82 mp și nu de a transmite în mod valabil un astfel de drept în patrimoniul altor persoane în schimbul unui preț potrivit art. 1294 C.civ., s-a apreciat că actele juridice încheiate au fost lipsite de cauză, neputând să-și producă efectele prevăzute de textul de lege enunțat, motiv pentru care se impune sancțiunea nulității absolute în baza art. 966 C.civ.
Neexistând un scop real la încheierea contractelor de vânzare-cumpărare nu se poate analiza și însușirile acesteia, lipsa cauzei fiind suficientă pentru a se aprecia asupra sancțiunii civile ce urmează a se aplica actelor civile.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 312 C.proc.civ. recursul a fost admis, așa cum s-a arătat.
(Judecător Daniel Radu)
| ← Procură specială. Lipsa procurii pentru exerciţiul dreptului... | Caracter dispozitiv. Modificarea acţiunii după prima zi de... → |
|---|
