Caracterul necontencios al procedurii de înscriere în cartea funciară – citarea persoanelor în privinţa cărora înscrierea în cartea funciară produce efecte juridice
| Comentarii |
|
Art. 331-339 Cod procedură civilă
Procedura înscrierii în cartea funciară este o procedură necontencioasă îndeplinită de către registratorul de carte funciară care nu îndeplineşte o activitate jurisdicţională ci una cu caracter administrativ.
Încheierea de înscriere în cartea funciară este act administrativ supus controlului judiciar în cadrul unei proceduri necontencioase reglementată de normele speciale din Legea cadastrului şi publicităţii imobiliare în completare cu normele de procedură necontencioase cuprinse în art. 331-339 Cod procedură civilă.
În procedura judiciară se vor cita toate persoanele interesate în privinţa cărora înscrierea în cartea funciară produce efecte juridice astfel ca hotărârea pronunţată să le fie opozabilă.
(Decizia civilă nr. 3662/07.11.2013)
Prin cererea înregistrată la data de 23.11.2012, reclamanta S.C. V. Instituţie Financiară Nebancară S.A a formulat, în contradictoriu cu B.C.P. I. Râmnicu Vâlcea, plângere împotriva încheierii de respingere nr.39587 pronunţată de B.C.P.I. Râmnicu Vâlcea în dosarul nr.39587/04.10.2012, prin care a solicitat desfiinţarea acesteia şi, pe fond, admiterea cererii de reexaminare a încheierii de respingere nr.34104 pronunţată în dosarul nr.341048/28.08.2012, cu consecinţa admiterii cererii de intabulare a dreptului de proprietate asupra imobilului din Rm. Vâlcea, str. M. E. nr. 47, bl. C 13, sc.H, ap. 11, jud. Vâlcea, înscris în CF nr. 35249-C1-U2 (provenită conversia CF 20.633) al loc. Rm. Vâlcea nr. cad/topo 654/7;11, dobândit în baza actului de adjudecare nr. 389/14.02.2012, emis de BEJ G.B. în dosarele execuţionale nr. 389/2009 şi 390/2009.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că a solicitat intabularea dreptului de proprietate asupra unui imobil înscris în CF 35249-C1-U2, dobândit printr-un act de adjudecare, nr. 389/2009, prin preluarea în contul creanţei pe care o avea împotriva debitorilor D. I. şi T.
Prin încheierea nr.34104 a fost respinsă cererea de intabulare a dreptului de proprietate întrucât nu a fost achitat impozitul pe transfer al dreptului de proprietate, prevăzut de art.77 ind.1 din C. fiscal deşi, în opinia reclamantei, acest impozit nu este datorat în materia vânzării silite.
S-a mai susţinut că cererea de reexaminare împotriva încheierii de respingere a fost respinsă prin încheierea nr. 39587/2012, de către OCPI Vâlcea.
Reclamanta a apreciat că cererea sa de intabulare îndeplineşte rigorile legii, astfel că trebuia admisă, iar impozitul prevăzut de art. 77 ind. 1 din C. fiscal nu este datorat, bunul fiind preluat în urma vânzării silite, nefiind, aşadar, un transfer voluntar al dreptului de proprietate.
Prin cererea de la fila 26, reclamanta a precizat că înţelege să se judece în contradictoriu cu OCPI Vâlcea, iar nu cu pârâţii citaţi în urma dispoziţiei instanţei, D. I. şi T.
Instanţa, reţinând că, într-adevăr, reclamanta a precizat în cuprinsul acţiunii introductive anume denumirea pârâtei, a luat act de această împrejurare, a dispus introducerea în calitate de pârât a OCPI Vâlcea.
La acelaşi termen, a invocat din oficiu excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acestui pârât.
Prin sentinţa civilă nr.863 din 29 ianuarie 2013, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a luat act că reclamanta nu şi-a îndreptat acţiunea împotriva numiţilor D. I. şi D. T., a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a OCPI - Biroul de cadastru şi Publicitate imobiliară Vâlcea şi a respins cererea formulată de reclamantă, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Reclamanta critică încheierea de respingere a cererii sale de intabulare a dreptului de proprietate obţinut în urma executării silite a debitorilor săi D. T. şi I., considerând că nu datorează impozitul a cărei dovadă de achitare s-a cerut de pârâtul OCPI, privind transferul dreptului de proprietate, prevăzut de art. 77 ind. 1 din Codul fiscal.
Potrivit art. 32 din Legea 7/1996, soluţionarea plângerii împotriva încheierii de carte funciară, a acţiunii în justificare tabulară, în rectificare, precum şi prestaţie tabulară se face fără citarea oficiului teritorial.
De asemenea, prin Decizia ÎCCJ nr. LXXII/2008, admiţându-se recursul în interesul legii, s-a stabilit că în plângerile de carte funciară, OCPI nu are calitate procesuală pasivă.
Apare evident, aşadar, că pârâtul indicat, în virtutea principiului disponibilităţii, de către reclamant, nu are calitate procesuală pasivă, deoarece întabularea unui drept real nu naşte obligaţii sau drepturi împotriva acestei instituţii, ci numai împotriva anteriorului titular înscris.
Cadrul procesual se determină în raport cu efectele desprinse din raportul de drept material, or acestea privesc vechiul şi actualul proprietar tabular, sau care urmează a dobândi această calitate, nicidecum instituţia care administrează cartea funciară.
Numai în acest cadru procesual se pot analiza criticile reclamantei, iar nu în cel desemnat de ea, astfel încât excepţia a fost admisă, iar cererea a fost respinsă ca greşit îndreptată.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta S.C. V. Instituţie Financiară Nebancară S.A., solicitând schimbarea în tot a sentinţei, iar pe fond, admiterea plângerii împotriva încheierii de respingere nr.39587, cu consecinţa admiterii cererii de intabulare a dreptului de proprietate asupra imobilului pe care l-a dobândit în baza actului de adjudecare.
În motivarea căii de atac, apelanta-reclamantă a arătat că prima instanţă s-a pronunţat pe excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a OCPI Vâlcea fără să o pună în discuţia părţilor şi chiar fără citarea acesteia din urmă şi aceasta în condiţiile în care reclamanta a precizat, faţă de disp.art. 50 alin.2 ind.2 din Legea nr.7/1996, că înţelege să se judece cu B.C. P. I. Rm. Vâlcea, iar nu cu OCPI Vâlcea.
În continuare, apelanta-reclamantă face referire la decizia nr.72/2007 a ÎCCJ, care statuează cu privire la caracterul necontencios al procedurii de înscriere în cartea funciară, concluzionând că speţa are caracter necontencios prin natura cererii deduse judecăţii, solicitarea nevizând stabilirea vreunui drept faţă de proprietarul înscris momentan în cartea funciară. A susţinut apelanta reclamantă că dreptul de proprietate este dat de lege şi de actul de adjudecare, necontestat de către debitorii înscrişi momentan în cartea funciară.
În drept, au fost invocate disp.art. 31 alin.5 din Legea nr.7/1996.
Prin decizia civilă nr.74/A din 25 aprilie 2013, Tribunalul Vâlcea s-a respins ca nefondat apelul, reţinând următoarele:
A considerat tribunalul că nu sunt întemeiate criticile reclamantei.
Cât priveşte primul motiv invocat, tribunalul a recunoscut că, în vederea respectării principiului contradictorialităţii, instanţa de judecată are obligaţia de a pune în discuţie toate aspectele de fapt şi de drept ce se ivesc în cursul procesului, în baza cărora va soluţiona litigiul, neputând să-şi întemeieze hotărârea pe elemente nesupuse dezbaterii contradictorii a părţilor. Însă, aşa cum s-a decis în practica judiciară, principiul contradictorialităţii nu este nesocotit dacă, deşi una din părţi nu a fost prezentă la nici un termen de judecată stabilit în cauză, procedura de citare a fost legal îndeplinită cu toate părţile din proces, actele de procedură au fost comunicate, iar instanţa a asigurat efectiv condiţiile necesare discutării, argumentării şi dovedirii tuturor problemelor de fapt şi de drept care interesează soluţionarea pricinii.
Soluţia adoptată de prima instanţă de fond s-a impus graţie precizărilor pe care însăşi reclamanta le-a făcut cu privire la cadrul procesual (sub aspect subiectiv) pe care a înţeles să-l fixeze, în virtutea principiului disponibilităţii. Astfel cum a reţinut şi prima instanţă de fond, reclamanta a precizat, atât prin plângere, cât şi prin cererea depusă la fila 26 dosar, că înţelege să se judece în contradictoriu cu B.C.P.I. Râmnicu Vâlcea, care a emis încheierea contestată. În baza acestor precizări, instanţa a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârâtă a O.C.P.I. –Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Vâlcea. Cum lipsa calităţii procesuale pasive a acestei instituţii a fost statuată atât de instanţa supremă printr-un recurs în interesul legii (decizia nr.72/2007), cât şi ulterior, de legiuitor (art.32 din Legea nr.7/1996), în mod corect a procedat instanţa de fond admiţând excepţia şi respingând plângerea ca fiind greşit îndreptată.
Cât priveşte susţinerea apelantei în sensul că excepţia nu a fost pusă în discuţia părţilor, s-a constatat că instanţa de fond a asigurat toate condiţiile necesare discutării excepţiei respective într-un cadru legal, cu respectarea dispoziţiilor referitoare la citarea reclamantei pentru termenul de judecată la care s-a invocat incidentul procedural respectiv (a se vedea dovada de îndeplinire a procedurii de citare de la fila 23 dosar). Neîndeplinirea procedurii de citare cu pârâtul putea fi invocată numai de acesta (nu şi de apelanta-reclamantă) în ipoteza în care i-ar fi produs vreo vătămare, fiind un caz de nulitate relativă, nu absolută. În plus, norma legală mai sus menţionată prevede expres că soluţionarea plângerii se face „fără citarea oficiului teritorial”. Împrejurarea că excepţia nu a fost pusă în discuţia părţilor nu îi poate fi imputată instanţei de fond, fiind consecinţa atitudinii pasive a reclamantei, care, deşi legal citată, nu a înţeles să se prezinte, solicitând judecarea cauzei în lipsă, în condiţiile art. 242 alin.2 Cod procedură civilă.
În fine, legat de aceeaşi primă critică, tribunalul a constatat că în mod corect a dispus judecătorul fondului introducerea în cauză a O.C.P.I. Vâlcea, şi nu a B.C.P.I. Râmnicu Vâlcea, întrucât, potrivit legislaţiei în materie de cadastru şi publicitate imobiliară, oficiile teritoriale sunt cele care au personalitate juridică, birourile de cadastru fiind lipsite de capacitate procesuală şi, deci, neputând sta în judecată (a se vedea disp.art.3 alin.2 şi 3 din Legea nr.7/1996).
Cât priveşte cea de-a doua critică, tribunalul nu a contestat că procedura de înscriere în cartea funciară este esenţialmente necontencioasă, prin aceasta nefiind rezolvate situaţii litigioase, acest caracter fiind stabilit prin aceeaşi decizie pronunţată în interesul aplicării unitare a legii, menţionată anterior. Însă, susţinerea apelantei, în sensul că plângerea nu se judecă în contradictoriu cu proprietarii (debitorii) înscrişi în cartea funciară, este contrazisă de textul art.893 lit.a din Codul civil (care a preluat prevederea cuprinsă în art.22 lit.a din Legea nr.7/1996), potrivit căruia înscrierea unui drept real se poate efectua numai împotriva aceluia care, la înregistrarea cererii, este înscris ca titular al dreptului asupra căruia urmează să fie făcută înscrierea. Într-o atare situaţie, constatând că reclamanta (singura căreia îi revenea această obligaţie, în aplicarea principiului disponibilităţii) nu a înţeles să fixeze în mod corect cadrul procesual în pricina de faţă, sub aspectul persoanelor, tribunalul a constatat că soluţia pronunţată de prima instanţă de fond este legală, astfel încât, văzând disp. art.296 teza I Cod procedură civilă, a respins apelul declarat.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta S.C. V. Instituţie Financiară Nebancară S.A. T. care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În dezvoltarea criticilor se susţine că plângerea ce face obiectul prezentului litigiu priveşte un act administrativ emis de B.C.P.I. Râmnicu Vâlcea, astfel încât procedura de soluţionare este una administrativă, necontencioasă.
Apreciază că procedura ar fi avut caracter contencios numai în măsura în care ar fi fost declanşată de orice altă persoană în afara reclamantei care a solicitat înscrierea în cartea funciară.
Consideră că speţa are un caracter necontencios prin natura cererii deduse judecăţii, fără a se solicita ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se stabilească vreun drept faţă de proprietarul înscris în cartea funciară.
În drept s-au invocat prevederile art.304 pct.8 şi 9 Cod procedură civilă.
Examinând actele şi lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate, prevăzute de art.304 pct.8 şi 9 Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În mod judicios instanţa de apel a constatat că judecătoria a respectat principiul contradictorialităţii, care nu a fost nesocotit având în vedere că la niciun termen de judecată stabilit în cauză, în condiţiile unei legale îndepliniri a procedurii de citare, nu a fost prezentă nicio parte, iar actele de procedură au fost comunicate, fiind asigurată finalitatea prevederilor art.85 Cod procedură civilă.
Criticile privind greşita stabilire a cadrului procesual subiectiv vor fi respinse ca neîntemeiate, având în vedere că s-a dat eficienţă Deciziei în interesul legii nr.72/2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care a statuat că Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nu are legitimare procesuală pasivă în cauzele ce au ca obiect plângerile privind cartea funciară întemeiate pe dispoziţiile art. 50 din Legea nr. 7/1996, republicată.
Curtea reţine totodată că potrivit art. 17 alin. (1) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată, "publicitatea imobiliară întemeiată pe sistemul de evidenţă al cadastrului general are ca obiect înscrierea în cartea funciară a actelor şi faptelor juridice referitoare la imobilele din acelaşi teritoriu administrativ şi se realizează de către oficiile teritoriale pentru imobilele situate în raza teritorială a acestora".
În conformitate cu principiul relativităţii, pe care îl consacră art. 22 din legea menţionată , astfel cum a fost modificat prin Legea nr.247/2005, în soluţionarea cererii reclamantei de înscriere a dreptului de proprietate asupra imobilului din R.V., str. M.E., nr.47, bl.C13, sc.H, ap.11, jud. V., în baza Actului de adjudecare nr.389 din data de 14.02.2012 emis de B.E.J.G.B., s-a avut în vedere în mod judicios, opozabilitatea faţă de proprietarii tabulari,D. I. şi D. T.
În speţa dedusă judecăţii, în urma propriului examen, Curtea apreciază că argumentele reclamantei în sensul greşitei stabiliri a cadrului procesual subiectiv nu pot fi reţinute, deoarece în Decizia nr. 72/2007, pronunţată în recursul în interesul legii de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se afirmă caracterul necontencios al fazei administrative în care se soluţionează cererea de înscriere în cartea funciară pentru a se ajunge la concluzia că organul administrativ chemat să dea o rezolvare cererii de înscriere nu poate fi parte în faza jurisdicţională. De asemenea, prin înscrierea plângerilor în cartea funciară, în temeiul art. 50 din Legea nr. 7/1996, nu poate decurge obligativitatea faţă de terţele persoane a hotărârii prin care s-a soluţionat plângerea, din cauza principiului relativităţii lucrului judecat.
Procedura de înscriere în cartea funciară reglementată de art. 47 - 55 din Legea nr. 7/1996 este o procedură necontencioasă, întrucât registratorul de carte funciară nu este abilitat de lege să dea o rezolvare juridică unor situaţii litigioase.
Prin urmare, pe rolul instanţei, judecata plângerii formulate de recurentă împotriva unei încheieri de carte funciară , potrivit art.50 alin.2/1 şi 2/2 din Legea nr.7/1996 trebuie să se desfăşoare cu respectarea principiului relativităţii, fiind asigurată participarea tuturor persoanelor în privinţa cărora înscrierea de carte funciară produce efecte juridice.
Faţă de cele ce preced, văzând dispoziţiile art.312 Cod procedură civilă, s-a respins recursul ca nefondat.
<
| ← Înţelesul noţiunii de durată a procesului pentru aprecierea... | Modalitatea de calcul al termenului de aplicare a sancţiunii... → |
|---|
