Cerere de recurs. Jurisprudență Cereri
| Comentarii |
|
Tribunalul ARAD Sentinţă civilă nr. 8 din data de 16.01.2013
Recurs declarat de o persoană care nu are calitatea de parte în cauză.Consecințe.
Recurenta nu a participat la judecarea cauzei în fața primei instanțe, neavând calitate procesuală pasivă în această fază a litigiului dintre părți și nu a înțeles să formuleze o cerere de intervenție nici în fața instanței de fond nici în fața instanței de recurs.
Nefiind parte în proces, recurenta nu are calitatea de a declara recurs împotriva sentinței care a soluționat un litigiu între alte persoane și care în aceste condiții nu îi este opozabilă.
Cadrul procesual, din punctul de vedere al părților, stabilit la judecata înaintea instanței de fond, nu poate fi mărit cu ocazia judecării recursului, urmând a se reține lipsa legitimării procesuale active a recurentei și a se respinge calea de atac declarată ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală.
(Tribunalul Arad, secția civilă, decizia civilă nr. 8 R /16 ianuarie 2013,dosar nr. 11523/55/2012)
Prin sentința civilă nr. 8060 din 19 septembrie 2012 pronunțată în dosarul nr. 11523/55/2012, Judecătoria Arad a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta S.C. C. E.T.H. S.A în contradictoriu cu pârâta A.L. , jud. Arad, obligând pârâta să plătească reclamantei suma de 20.910,70 lei reprezentând preț energie termică furnizată în perioada 01.02.2010-31.03.2012 și suma de 4.750,11 lei reprezentând majorări de întârziere pentru perioada martie 2010 - martie 2012, precum și dobânda legală de la data înregistrării acțiunii, 03.08.2012 și până la data plății efective a debitului restant de 20.910,70 lei.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 1.502,64 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că în baza raporturilor contractuale stabilite cu pârâta, respectiv în baza contractului de furnizare a energiei termice nr. 1020/04.07.2002, reclamanta a furnizat pârâtei apă caldă menajeră și energie termică în perioada susmenționată, emițând facturi către pârâtă pentru decontarea contravalorii serviciilor prestate, și anume pentru suma de 20.910,70 lei, sumă necontestată de către pârâtă.
Întrucât pârâta nu a achitat la termen contravaloarea serviciilor prestate de către reclamantă, în baza art.18 lit. a și b din contract, reclamanta a calculat penalizări de întârziere pentru perioada martie 2010-martie 2012, în cuantum de 4.750,11 lei, pentru care a emis de asemenea facturi fiscale, necontestate de către pârâtă.
Reclamanta a făcut totodată dovada respectării dispozițiilor prevăzute la art. 720l Cod procedură civilă, respectiv că a încercat soluționarea litigiului prin conciliere directă cu pârâta, însă rezultatul a fost unul negativ, ca urmare a faptului că pârâta nu s-a prezentat.
Potrivit art. 969 cod civil din 1864 (aplicabil raportat la data încheierii contractului de furnizare a energiei termice), contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante, iar conform art. 1073 Cod civil din 1864, creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației sale. Potrivit art. 1169 Cod civil din 1864, cel care face o afirmație în fața judecății trebuie să o probeze. În materie contractuală, creditorul trebuie să dovedească doar existența creanței, debitorului revenindu-i obligația de a face dovada obligației sale de plată.
Față de cele de mai sus, văzând că reclamanta-creditoare prin contractul de furnizare a energiei termice și facturile fiscale depuse la dosar (f. 19-56) a făcut dovada faptului că are o creanță certă, lichidă și exigibilă, în vreme ce pârâta debitoare nu a făcut dovada stingerii obligației sale corelative prin plată, instanța, față de textele de lege arătate, a admis acțiunea reclamantei și a obligat pârâta să plătească acesteia suma de 20.910,70 lei reprezentând preț energie termică furnizată în perioada 01.02.2010-31.03.2012 și suma de 4.750,11 lei reprezentând majorări de întârziere pentru perioada martie 2010-martie 2012. Totodată, în baza art. 43 Cod comercial a obligat pârâta să plătească reclamantei dobânda legală de la data înregistrării acțiunii (03.08.2012) și până la data plății efective a debitului restant de 20.910,70 lei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs SC I. SA prin lichidator, solicitând admiterea acestuia și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii formulate de S.C. C. E. de T. H. Arad.
În motivarea recursului recurenta a arătat că sentința este pronunțată cu interpretarea greșită a actelor deduse judecații și cu aplicarea și interpretarea greșită a legii.
In speță, acțiunea reclamantei a fost admisă in contradictoriu cu pârâta A.L.pentru facturi de energie termică si apă caldă aferente Căminului de Nefamiliști al SC I. SA, unde nu a fost constituită o asociație de locatari/proprietari, în condițiile legii. Facturile care au făcut obiectul acțiunii sunt înregistrate în contabilitatea SC I. SA, iar reclamanta cunoștea că și facturile anterioare celor care au făcut obiectul acțiunii au fost achitate de SC I. SA.
Prima instanță, în baza rolului activ trebuia să solicite reclamantei toate precizările necesare pentru aflarea adevărului și pentru identificarea corectă a pârâtei. Este de notorietate ca asociația de proprietari/locatari se constituie în condițiile legii prin înregistrarea în registrul asociațiilor si fundațiilor și i se atribuie un cod de identificare fiscală. Acțiunea reclamantei nu conține asemenea mențiuni, după cum în contractul care stă la baza pretențiilor reclamantei, de asemenea, nu sunt precizate cele două elemente de identificare.
Procedura concilierii directe prevăzută de art. 720 indice 1 C.pr.civ a fost complet viciată, scrisoarea reclamantei fiind primită, conform ștampilei aplicată pe confirmarea de primire, de Asociația de proprietari din Arad, asociație care nu poate fi atribuită sub nici o formă Căminului de Nefamiliști al SC I.SA din Arad.
Întrucât împotriva SC I. SA a fost deschisă procedura insolvenței în Dosarul 3087/108/2010 al Tribunalului Arad, prin încheierea 111/27.05.2010, administratorul judiciar a notificat reclamanta pentru a-și declara această creanță, conform art. 62 din Legea 85/2006, notificare primită de către reclamantă la data de 21.06.2010 potrivit confirmării de primire, însă reclamanta nu și-a declarat creanța, astfel încât in baza art. 76 din Legea 85/2006 este decăzută din dreptul de a-și înscrie și realiza creanța în cadrul procedurii, iar prin efectul art. 36 din Legea 85/2006 nu poate formula împotriva SC I. SA o acțiune judiciară pentru valorificarea creanței.
Apreciind că nu subzistă niciun temei de fapt si de drept pentru a se menține o sentința pronunțată împotriva unei persoane care nu există, pentru pretenții care reprezintă obligații de plată ce reveneau în sarcina SC I. SA, recurenta a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
În temeiul art. 77 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, recurenta a solicitat instanței să constate scutirea de la plata taxelor de timbru.
In drept, a invocat art. 304 pct. 8 si 9 C.pr.civ, art.304 indice 1 C.pr.civ.
Prin întâmpinare, intimata SC C. E. de T. H. S.A. a solicitat respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii Judecătoriei Arad.
Pe cale de excepție, a invocat lipsa calității procesuale pasive a S.C. I. S.A. arătând că S.C. I. S.A. nu a fost parte la judecata pe fondul cauzei, neavând niciun raport juridic cu intimata. Contractul de furnizare a energiei termice și apei calde a fost încheiat de SC C. E. de T. H. SA cu Asociația de proprietari, iar toate facturile, inclusiv cele restante, au fost emise pe numele Asociației.
Împrejurarea că partea pârâta nu a exercitat calea de atac a recursului, chiar și în ipoteza calificării demersului SC I. SA ca o intervenție în interesul pârâtei, face ca acesta să fie lipsit de obiect și de temei, fiind o cerere accesorie căreia îi sunt incidente dispozițiile art. 56 C.pr.civ.
Intimata a mai invocat și excepția lipsei de interes a S.C. I. S.A. în promovarea acestui recurs. Intimata are raporturi contractuale și a emis facturi Asociației de Locatari. Utilitățile facturate au fost consumate de locatarii imobilului, reprezentați de asociație, astfel că nu apare evident interesul SC I. S.A. în cauză, SC I. S.A. nu are calitatea de debitor al S.C C.E.T. H. S.A.
Pe fond, intimata a arătat că sentința atacată este legală și temeinică având în vedere următoarele aspecte:
Contractul nr. 1020 din 04.07.2002 a fost încheiat între Asociația Locatari și S.C C.E.T.H. S.A, iar în baza raporturilor contractuale stabilite cu debitoarea, a furnizat energie termică către locatarii acesteia, emițând facturi pentru decontarea acestora. SC I. SA nu a fost în niciun moment beneficiara acestor servicii și având în vedere că S.C. C.E.T. H. S.A. factura către asociație, era firesc ca acțiunea să fie promovată împotriva a cesteia.
Prin răspunsul la întâmpinare, recurenta a solicitat respingerea ca nefondate a apărărilor intimatei și admiterea recursului.
Recurenta a apreciat că excepția lipsei calității procesule pasive este nefondată, întrucât facturile emise de intimată au fost înregistrate în contabilitatea S.C. I. S.A. până la factura 33219/30.09.2010 inclusiv, deci și obligațiile de plată fac parte din patrimoniul SC I. S.A., iar culpa că societatea nu a fost chemată în judecată în primă instanță aparține exclusiv intimatei, care s-a bazat exclusiv pe interpretarea literală a preambulului contractului, ignorând faptul că facturile anterioare au fost achitate tot de S.C. I. S.A. Contractul 1020/04.07.2002 si Actul Adițional este ștampilat cu ștampila S.C. I. S.A., iar nu a asociației de proprietari; emiterea facturilor s-a făcut de către intimată către Căminul de Nefamiliști, pe facturi este menționat codul fiscal care aparține S.C. I. S.A., iar nu Asociației de Proprietari; din adresa 951/14.02.2011 reiese ca intimata a fost informată că nu există o asociație de proprietari constituită la nivelul Căminului de Nefamiliști care este proprietatea S.C. I. S.A. Intimata a fost notificată, în baza Legii 85/2006, de către administratorul judiciar pentru a-și declara creanța (singura creanță era compusă din contravaloarea facturilor emise și scadente la plată pana la 27.05.2010, data deschiderii procedurii S.C. I. S.A.), iar recursul nu a fost exercitat de Asociația de Proprietari, întrucât aceasta asociație nu există si nici nu a existat vreodată.
Interesul promovării recursului de către S.C. I. S.A. prin executor judecătoresc derivă din principiul legalității pe care trebuie să-1 dovedească sentințele judecătorești și din necesitatea dovedită ca această sentință să nu fie pusă in executare silită, din eroare, împotriva unei alte asociații de proprietari, respectiv împotriva Asociației de proprietari din Arad, BI.100, Sc. A-B, așa cum s-au creat precedentele constând in faptul că acestei asociații i s-a comunicat convocarea la conciliere directă (potrivit ștampilei de pe confirmarea de primire), exemplarul acțiunii civile si al sentinței 8060/19.09.2012, care ulterior au fost predate recurentei de Președintele Asociației. Aceasta asociație nu este constituită in legătură cu proprietatea si folosința Căminului de Nefamiliști.
Pe fond, desființând sentința atacată, constatând că in cauză, față de S.C. I. S.A. sunt incidente dispozițiile art. 36 din Legea 86 /2005, recurenta a solicitat suspendarea judecății acțiunii reclamantei intimate.
Analizând cu prioritate excepțiile invocate prin întâmpinarea intimatei-reclamante C.E.T.H. S.A. privind lipsa calității procesuale pasive a recurentei și lipsa interesului acesteia în promovarea căii de atac, tribunalul a reținut următoarele:
Prin sentința recurată, instanța de fond a admis acțiunea în pretenții formulată de reclamanta C.E.T.H. S.A împotriva pârâtei Asociația de Locatari Arad și a dispus obligarea acestei pârâte la plata debitului înregistrat față de reclamantă, a majorărilor de întârziere, dobânzii legale și a cheltuielilor de judecată.
Recurenta nu a participat la judecarea cauzei în fața primei instanțe, neavând calitate procesuală pasivă în această fază a litigiului dintre părți și nu a înțeles să formuleze o cerere de intervenție nici în fața instanței de fond nici în fața instanței de recurs.
Nefiind parte în proces, recurenta S.C. I. S.A. nu are calitatea de a declara recurs împotriva sentinței care a soluționat un litigiu între alte persoane și care în aceste condiții nu îi este opozabilă.
Întrucât calitatea procesuală presupune interesul îndreptățit al unei persoane de a cere concursul justiției, ce izvorăște din încălcarea unui drept propriu sau dintr-un raport, recunoscut de lege, de conexitate cu acel drept, iar prin sentința recurată nu s-a dispus obligarea recurentei la plata vreunei sume, nu pot fi reținute argumentele acesteia cuprinse în răspunsul la întâmpinare.
Recurenta a solicitat prin același răspuns la întâmpinare ca după desființarea sentinței recurate, pe fond, să se suspende cauza în temeiul disp. art. 36 din Legea nr. 86/2005, însă acțiunea reclamantei nu a fost formulată pentru realizarea creanțelor asupra debitorului SC IMAR SA sau bunurilor sale, pentru a fi operat suspendarea de drept reglementată de disp. art. 36 din Legea nr. 85/2006.
Cadrul procesual, din punctul de vedere al părților, stabilit la judecata înaintea instanței de fond, nu poate fi mărit cu ocazia judecării recursului, astfel încât tribunalul a reținut lipsa legitimării procesuale active a recurentei și a respins calea de atac declarată ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală.
| ← Cerere de repunere in termen. Jurisprudență Cereri | RECURS LITIGII CU PROFESIONISTI. PROCEDURA INSOLVENTEI. ANULAREA... → |
|---|
