Cerere de repunere în termenul de apel. respingerea cererii, câtă vreme ea nu a fost însoţită de cererea de apel
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ORADEA Decizie nr. 103 din data de 26.04.2018
Cerere de repunere în termenul de apel. Respingerea cererii, câtă vreme ea nu a fost însoțită de cererea de apel
Curtea de Apel Oradea - Secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal
Decizia nr. 103 din 26.04.2018
- art. 186 alin. 1 și 2 Cod procedură civilă
Prin Sentința nr. (...) din 12.01.2017, Tribunalul (...) a admis acțiunea comercială formulată de reclamantul OFICIUL NAȚIONAL AL REGISTRULUI COMERȚULUI, în nume propriu și pentru Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul (...), cu sediul în (...), (...)(...) împotriva pârâtei (...) SRL, cu sediul în (...), (...) (...), înregistrată la ORC de pe lângă Tribunalul (...) sub (...), în sensul că:
În temeiul art. 237 lit. c din Legea nr. 31/1990, a dispus dizolvarea societății comerciale pârâte.
În temeiul art. 237 alin. 3 și 4 din Legea nr. 31/1990 cu modificările ulterioare:
A dispus înregistrarea setinței în Registrul Comerțului ținut de ORC de pe lângă Tribunalul (...).
A dispus comunicarea sentinței părților și Direcției Generale a Finanțelor Publice a Județului (...).
A dispus publicarea sentinței în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, pe cheltuiala titularului cererii de dizolvare, acesta putând să se îndrepte împotriva societății.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Societatea comercială pârâtă deși la înființare a înregistrat în registrul comerțului dovada sediului acesteia la data sesizării instanței documentul care atestă valabilitatea sediului declarat a expirat, astfel că, din punct de vedere legal la data sesizării instanței pârâta nu are un sediu legal valabil declarat în evidențele registrului comerțului.
Astfel, instanța a constatat existența cazului de dizolvare a societăților comerciale prevăzut de art. 237 alin. 1 lit. c din Legea nr. 31/1990 republicată privind societățile comerciale, potrivit căruia "La cererea oricărei persoane interesate, precum și a Oficiului Național al Registrului Comerțului, tribunalul va putea pronunța dizolvarea societății în cazurile în care :
c) societatea și-a încetat activitatea, nu are sediu social cunoscut ori nu îndeplinește condițiile referitoare la sediul social sau asociații au dispărut ori nu au domiciliul cunoscut sau reședința cunoscută";.
De asemenea, obligativitatea actualizării datelor cu privire la sediul social al societății este o condiție esențială și în conformitate cu legislația Uniunii Europene în materie, parte integrală a aquis-ului comunitar corespunzător Capitolului 5 de negociere - "Dreptul societăților comerciale"; pe care statul român s-a angajat să îl respecte. În acest sens sunt și prevederile art. 2 alin. 1 lit. f a Primei Directive a Consiliului European nr. 68/151/EEC din 9 martie 1968 potrivit căruia "Statele membre vor lua măsurile necesare pentru a asigura publicitatea a cel puțin următoarelor documente ale companiilor: g) orice mutare a sediului social al societății";.
Având în vedere că neîndeplinirea obligației legale a societăților comerciale de a depune la registrul comerțului unde acestea sunt înmatriculate dovada că dețin în mod legal un sediu social real dovadă necesară pentru identificarea persoanei juridice este sancționată de legislația română cu dizolvarea pe calea judecătorească a acestora, în temeiul art. 237 alin.1 lit. c din Legea nr.31/1990 privind societățile comerciale, ținând cont și de prevederile aliniatelor 2-5 din același articol din actul normativ amintit, instanța a admis cererea înaintată de reclamant și a dispus dizolvarea societății comerciale pârâte.
Împotriva acestei hotărâri, a formulat cerere de repunere în termen, pârâta SC (...) SRL, motivând că din cauza unor motive justificate societatea s-a aflat în imposibilitate de a declara apel în termenul legal.
În acest sens arată că societății nu i s-a comunicat hotărârea judecătorească, astfel că nu avea cunoștință despre desfășurarea procesului de dizolvare și critică faptul că instanța a apreciat că în cauză, procedura de citare cu societatea pârâtă a fost legal îndeplinită deși la termenele din 08.12.2016 și 12.01.2017 a fost lipsă de procedură, dovada de înmânare fiind restituită la dosar cu mențiunea "destinatar mutat";.
În ceea ce privește comunicarea hotărârii se arată că, la fel, aceasta a fost restituită la dosar cu mențiunea "destinatarul nu mai locuiește la adresă și se returnează actele de procedură fiind imposibilă comunicarea acestora";, astfel cum rezultă din filele 24 și 25 de la dosarul de fond. Deși instanța a pus în vedere factorului poștal ca actele de procedură să fie depuse la cutia poștală, iar în lipsa acesteia să se afișeze la sediul indicat, la data de 16.02.2017, actele de procedură se returnează la dosar cu mențiunea "destinatarul nu s-a prezentat pentru înmânarea lor";.
Față de această împrejurare, având în vedere și faptul că administratorul societății a fost mai mult timp plecat din localitate, societatea nu a aflat despre existența dosarului, până când administratorul a întreprins activități pentru reactivarea societății, ocazie cu care a aflat că societatea este dizolvată.
Concluzionând, pentru motivele invocate, solicită repunerea în termenul de declarare a apelului.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 186 Cod de procedură civilă.
Examinând cererea de repunere în termenul de apel formulată de pârâta SC (...) SRL, instanța a reținut următoarele:
Pârâta a investit instanța cu cererea de repunere în termenul de apel pe motivul că nu i s-a comunicat hotărârea judecătorească, astfel că nu a avut cunoștință de procesul de dizolvare al societății, dar și pentru că instanța a apreciat nejustificat că în cauză, procedura de citare cu ea a fost legal îndeplinită, deși la termenele din 08.12.2016 și 12.01.2017 a fost lipsă de procedură, dovada de înmânare fiind restituită la dosar cu mențiunea "destinatar mutat";.
Conform art.186 alin. 1 Cod procedură civilă, partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol se arată că, în acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeași cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac.
Din analiza prevederilor legale enunțate reiese că pentru a beneficia de repunerea în termen este necesară îndeplinirea cumulativă a mai multor condiții.
În acest sens, se impune ca partea să nu fi respectat un termen procedural imperativ, nerespectarea termenului să se datoreze unor motive temeinic justificate dovedite de parte, împrejurarea ce împiedicat partea să-și exercite dreptul în termen să se fi produs înăuntrul acestuia, partea să formuleze atât cererea de repunere în termen, cât și să îndeplinească actul de procedură neexercitat în cel prevăzut pentru exercitarea căii de atac, respectiv 30 de zile de la încetarea împiedicării.
Analizând cererea pârâtei se poate observa că deși ea a formulat cerere de repunere în termenul de apel, aceasta nu a investit concomitent curtea și cu cererea de apel, așa cum se cere prin alin. 2 al art.186 Cod procedură civilă - partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 30 zile, în cazul căii de atac a apelului, care curge de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen.
În acest context, chiar dacă cererea de repunere în termen formulată de SC (...) SRL ar fi întemeiată, din moment ce nu s-a îndeplinit efectiv, actul de procedură neexercitat, respectiv cererea de apel, în cel mult 30 zile de la încetarea împiedicării, beneficiul repunerii în termen nu ar avea nicio finalitate.
Prin urmare, constatând că sesizarea instanței a fost făcută defectuos, iar această neregularitate nu a fost îndreptată, cererea de repunere în termenul de apel formulată de pârâta SC (...) SRL a fost respinsă.
Având în vedere că cererea formulată a fost respinsă pentru neîndeplinirea unor cerințe procedurale, legate de modul de investire al instanței, este superfluă analiza motivelor de repunere în termen.
| ← Revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 teza a... | Drept procesual civil. cheltuieli de judecată acordate... → |
|---|
