Drept procesual civil. cheltuieli de judecată acordate reclamantei chiar în măsura în care acţiunea a fost respinsă ca lipsită de obiect
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ORADEA Decizie nr. 243 din data de 15.03.2018
- art. 451 alin. 2 și art. 453 alin. 1 Cod de procedură civilă
Litigiul a fost promovat urmare emiterii de către apelanta pârâtă a unei dispoziții contestate de către intimata contestatoare, aceasta a fost revocată după data înregistrării contestației, or, culpa procesuală a emitentei subzistă câtă vreme au fost ocazionate cheltuieli generate de conduita acesteia. La momentul sesizării instanței dispoziția era în ființă, suma acordată cu titlu de cheltuieli de judecată nefiind nejustificat de mare raportat la activitatea întreprinsă în vederea promovării litigiului, a reprezentării în instanță.
Prin sentința civilă nr. 491/LMA din 11.10.2017, Tribunalul (...) a respins ca lipsită de obiect acțiunea formulată de reclamanta (...) - CNP (...), domiciliată în (...), județul (...), cu domiciliul procedural ales la sediul secundar al Cabinetului de av. (...), situat în (...) str. (...), județul (...), în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII (...), cu sediul în (...), (...), județul (...), având C.I.F. (...) și cont bancar R(...)XXXXX deschis la Trezoreria (...) având ca obiect anularea dispoziției nr.(...)/23.05.2017.
A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 1500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, în privința anulării Dispoziției nr. (...)/23.05.2017 solicitate de reclamanta (...), instanța de fond a observat faptul că, pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII (...) a revocat dispoziția contestată prin Decizia nr. (...)/07.07.2017 (fila 30 dosar).
S-a constatat că acest aspect a fost, recunoscut și de reprezentantul reclamantei avocat (...), în sensul că după introducerea prezentei acțiuni pârâta a dispus revocarea Deciziei nr. (...)/23.05.2017. Raportat la acest aspect, reprezentantul reclamantei a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În privința cheltuielilor de judecată, Tribunalul (...) a admis-o pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 453 alin. 1 Noul Cod de procedură civilă partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.
Respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect nu presupune că cererea reclamantei a fost considerată ca neîntemeiată.
Prin urmare, s-a apreciat că pârâta datorează cheltuieli de judecată, culpa procesuală în intentarea acțiunii a aparținut pârâtei.
Astfel, Tribunalul a respins ca rămasă fără obiect, acțiunea reclamantei (...) și a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1500 lei, potrivit Chitanței nr. 131/13.06.2017.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel Casa Județeană de Pensii (...) solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței atacate, respectiv alin.2 din dispozitivul hotărârii în principal, în sensul de a exonera instituția apelantă de la plata sumei de 1500 lei către reclamantă, cu titlu de cheltuieli de judecată, iar în subsidiar, în temeiul art. 451 alin. 2 din codul de procedură civilă solicită reducerea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocațial.
Prin motivele de apel, apelanta a formulat următoarele critici:
- instituția pârâtă nu numai că nu s-a opus acțiunii reclamantei, dar a și revocat până la primul termen de judecată actul administrativ contestat, astfel că prin întâmpinarea depusă în termenul legal a solicitat instanței de fond să facă aplicabilitatea art.454 din Codul de procedură civilă și, pe cale de consecință, să dispună exonerarea Casei Județene de Pensii (...) de la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces;
- fără a combate în niciun fel argumentele în fapt și în drept invocate prin întâmpinare, raportându-se strict la prevederile art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, prima instanță a apreciat că apelanta pârâtă ar datora reclamantei cheltuieli de judecată, deoarece respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect nu presupune că cererea reclamantei a fost considerată neîntemeiată;
- conform art.454 Cod procedură civilă, pârâta nu mai putea fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere că ea a revocat decizia atacată până la primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate;
- textul art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă se referă exclusiv la ipoteza pierderii procesului, care presupune cu necesitate o soluție de admitere a acțiunii, nu una de respingere, indiferent de motiv;
- în subsidiar, în măsura în care instanța de apel va aprecia totuși că apelanta datorează cheltuieli de judecată, solicită reducerea acestora reprezentând onorariu avocațial, deoarece sunt vădit disproporționate în raport cu valoarea, complexitatea cauzei și activitatea desfășurată de avocat, având în vedere circumstanțele cauzei, potrivit art. 451 alin. 2 din Codul de procedură civilă instanța putând chiar din oficiu să reducă cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocatului, având în vedere că apelanta a procedat la revocarea actului administrativ contestat și că, în afară de cererea de chemare în judecată, nu au fost necesare alte demersuri procedurale complexe din partea avocatului, nici măcar susținerea de apărări pe fond în prezenta cauză.
În drept s-au invocat dispozițiile legale la care s-a făcut referire în apel.
Intimata reclamantă, prin notele de ședință înregistrate la instanță la data de 15.03.2018, a solicitat respingerea apelului.
Examinând sentința apelată, prin prisma motivelor de apel, cât și din oficiu, instanța de apel a constatat următoarele:
Norma procesuală invocată de partea apelantă în susținerea cererii sale formulate pe cale principală, și anume cea înscrisă în textul art. 454 din Codul de procedură civilă reglementează o excepție de la regula potrivit căreia partea care a pierdut procesul datorează cheltuieli de judecată.
Astfel, în situația în care la primul termen de judecată, cu procedura legal îndeplinită, pârâtul a recunoscut pretențiile reclamantului, acesta nu va mai fi obligat să suporte cheltuielile judecății, cu rezerva situației în care a fost pus în întârziere înainte de pornirea procesului sau era de drept în întârziere.
În speță, este fără îndoială că procesul a fost declanșat din culpa părții pârâte care a emis Dispoziția nr.(...) din 23 mai 2017 privind suplimentarea atribuțiilor de serviciu, contestată prin acțiunea dedusă judecății, dispoziție pe care partea emitentă a revocat-o ulterior, la data de 7.07.2017 prin Decizia nr.(...).
Litigiul, înregistrat pe rolul instanței de fond la data de 19.06.2017, a implicat cheltuieli constând în onorariul avocațial suportat de partea reclamantă, achitat de aceasta la data de 13.06.207 conform chitanței nr.131.
Chiar dacă la o dată anterioară primului termen de judecată stabilit în cauză dispoziția contestată a fost revocată de partea pârâtă, este de observat că, prin natura dreptului de valorificat, exercițiul acțiunii nu putea fi evitat, odată emisă dispoziția de către angajator, anularea acesteia nu putea fi obținută de contestatoare decât prin intermediul unui proces, prin urmare, poziția procesuală exprimată de pârâtă la primul termen de judecată nu era suficientă pentru ca aceasta să nu datoreze cheltuieli, din perspectiva prevederilor art.454 din Codul de procedură civilă.
Din conținutul art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă reiese că fundamentul răspunderii pentru plata cheltuielilor de judecată se află culpa procesuală a părții. Evident că în speță subzistă culpa procesuală a pârâtei, atâta timp cât aceasta a procedat la revocarea dispoziției contestate după promovarea acțiunii și după ce contestatoarea a angajat cheltuieli cu onorariul pentru activitatea prestată de avocatul redactor al acțiunii, inclusiv pentru reprezentarea la primul termen de judecată.
Instanța de fond a făcut o aplicare corectă a dispoziției legale mai sus enunțate, neputând fi acceptată ideea că, în speță, culpa procesuală ar fi inexistentă, pârâta datorând cheltuieli de judecată tocmai pentru că a emis o dispoziție, în urma emiterii căreia, reclamanta contestând-o, a avansat anticipat o anumită sumă de bani, pe care are dreptul să o recupereze de la partea care, după avansarea cheltuielilor respective, și-a revocat propria dispoziție.
Nu are relevanță că instanța de fond nu a mai ajuns a pronunța soluție pe fondul cererii, ci a constatat că acțiunea a rămas fără obiect, deoarece în momentul sesizării instanței de judecată dispoziția contestată era în ființă și justifica pornirea procesului.
Pe de altă parte, suma plătită cu titlu de onorariu de avocat, de 1500 lei, nu reprezintă o cheltuială nejustificat de mare, fiind de observat că înregistrarea acțiunii a fost precedată de activitatea de redactare a acesteia și de pregătirea documentelor necesare pornirii procesului, iar mai apoi în cursul judecății avocatul a pus concluzii în ședința publică din 11.10.2017, prin urmare, nu devine necesar a se face aplicarea prevederilor art. 451 alin. 2 din Codul de procedură civilă.
În atare situație și având în vedere că pârâta, din proprie inițiativă, a revocat în timpul procesului dispoziția ce a făcut obiectul contestării în instanță, după angajarea cheltuielilor mai sus arătate, concluzia ce se impune este că nu subzistă temeiuri în considerarea cărora pârâta să fi fost exonerată de la plata cheltuielilor de judecată, după cum nu subzistă nici motive pentru a beneficia de reducerea unei părți din cheltuielile de judecată avansate de partea adversă.
Față de considerentele ce preced, instanța, în baza dispozițiilor art. 480 alin. 1 din Codul de procedură civilă, a respins ca nefondat apelul, sentința apelată urmând a fi păstrată în totul, constatând că partea intimată nu a solicitat cheltuieli de judecată.
| ← Cerere de repunere în termenul de apel. respingerea cererii,... | Revizuire. motiv - încălcarea dreptului comunitar cu privire... → |
|---|
