Revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 teza a –ii-a cod de procedură civilă vechi. tardivitatea cererii, raportat la prevederile art. 324 alineat 1 pct. 4 cod de procedură civilă. calcularea termenului de la data la care partea a avut cunoşt
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ORADEA Decizie nr. 119 din data de 10.05.2018
Revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 teza a -II-a Cod de procedură civilă Vechi. Tardivitatea cererii, raportat la prevederile art. 324 alineat 1 pct. 4 Cod de procedură civilă. Calcularea termenului de la data la care partea a avut cunoștință de hotărârea desființată sau modificată pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere, respectiv de la data cunoașterii dispozitivului hotărârii desființate sau modificate, și nu a considerentelor acesteia
Curtea de Apel Oradea - Secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal
Decizia nr. 119 din 10.05.2018
- art. 324 alineat 1 pct. 4 din Codul de procedură civilă
Prin Decizia nr. (...) din 04.02.2016, Curtea de Apel (...) a admis excepția lipsei calității de reprezentant legal al SC (...) SRL pentru apelanta SC (...) SA cu sediul ales în (...), (...) (...).
A admis excepția lipsei calității de reprezentant convențional al SC (...) și SCA (...) pentru apelanta SC (...) SA.
A anulat apelul formulat de SC (...) SA ca fiind formulat de persoane care nu au calitatea de reprezentant.
A respins excepția inadmisibilității apelului formulat de SC (...) SRL și (...).
A respins ca nefondat apelul declarat de apelanții SC (...) SRL cu sediul ales în (...), (...) (...) și (...) cu sediul ales în (...), (...) (...), în contradictoriu cu intimata pârâtă SC (...) SA cu sediul ales în (...), (...) (...) și cu intimatul reclamant (...) domiciliat în (...), (...) (...), împotriva Încheierii de ședință din 28.01.2015 și a Sentinței nr.(...)/11.02.2015 pronunțate de Tribunalul (...), pe care le-a menținut în totalitate.
A admis excepția inadmisibilității cererii de aderare la apel formulată de intimatul (...).
A respins ca inadmisibilă cererea de aderare la apel formulată de intimatul (...).
Fără cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel (...) a reținut următoarele:
I. Cu privire la apelul formulat de SC (...) SA
În ceea ce privește excepția lipsei calității de reprezentant legal al apelantei SC (...) SA a administratorului SC (...) SRL instanța a reținut că din listingul cu informații emis de ORC rezultă că mandatul administratorului SC (...) SRL a expirat la data de 09.12.2009, iar societatea apelantă nu a numit un alt administrator.
Potrivit art.72 din Legea nr.31/1990 obligațiile și răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat și de cele special prevăzute în această lege.
Conform art. 153/12 alin.1 din același act normativ durata mandatului administratorilor este stabilită prin actul constitutiv, neputând depăși 4 ani, administratorii fiind reeligibili, când prin actul constitutiv nu se dispune altfel, aliniatul 3 prevăzând acceptarea expresă a numirii în funcția de administrator pentru ca aceasta să fie valabilă din punct de vedere juridic.
Condiția acceptării exprese a numirii în funcția de administrator înlătură teoria mandatului aparent sau a mandatului de fapt, întrucât acceptarea expresă presupune un act explicit prin care mandatarul exprimă acceptarea mandatului, acceptarea sau continuarea tacită a mandatului fiind astfel exclusă.
Raportat la cele arătate mai sus, întrucât nu s-a făcut dovada acceptării exprese de către administratorul SC (...) SRL a unui nou mandat după data de 09.12.2009, instanța de apel a apreciat lipsită de relevanță împrejurarea că prin hotărârea adunării generale a acționarilor din data de 21.06.2003 s-a decis că mandatul administratorului poate fi reînnoibil, prin mandate succesive egale cu primul.
Față de cele arătate mai sus, instanța de apel a apreciat ca fiind corecte susținerile intimatului potrivit cărora la data formulării apelului, 07.05.2015, SC (...) SRL nu mai deținea calitatea de administrator al apelantei SC (...) SA, nefăcându-se dovada că după prin expirarea termenului pentru care a fost numită, ar fi acceptat expres un alt mandat de administrator, așa cum prevăd dispozițiile art. 153/12.
Susținerea apelantei potrivit căreia încetarea mandatului administratorului nu poate interveni decât în caz de revocare, de numire a unor noi mandatari, prin renunțarea mandatarului la mandat și insolvența mandantului /mandatarului este nefondată deoarece acestea sunt cauze particulare de încetare a mandatului, iar în afară de aceste cauze particulare sunt aplicabile și cauzele generale de stingere a obligațiilor contractuale, printre care și expirarea termenului stipulat.
În acest sens, trebuie avute în vedere și dispozițiile art. 153/12 alin.1 potrivit cărora durata mandatului administratorului nu poate depăși 4 ani.
Or, fixarea de către legiuitor a unei durate a mandatului ar fi lipsită de orice sens dacă s-ar aprecia că mandatul nu poate înceta decât în cazurile indicate de apelantă, nu și în situația expirării termenului.
Nu poate fi avută în vedere nici susținerea potrivit căreia SC (...) SRL ar deține calitatea de reprezentant legal deoarece este înscrisă în registrul comerțului, unde nu s-a înregistrat că apelanta ar avea un alt administrator, cât timp pe de o parte, din certificatul constatator emis de ORC rezultă că mandatul SC (...) SRL a expirat din 09.12.2009, iar pe de altă parte faptul că nu s-a înregistrat un nou administrator nu este de natură să prelungească un mandat expirat.
De asemenea, împrejurarea că mandatul a expirat pe parcursul soluționării cauzei în primă instanță, nu-i poate conferi fostului administrator calitatea de reprezentant legal al apelantei până la soluționarea irevocabilă a procesului, neexistând nici o dispoziție legală în acest sens.
Pe de altă parte, apelanta nu poate susține nici producerea unui prejudiciu ce nu ar putea fi recuperat prin imposibilitatea exercitării căii de atac din cauza lipsei unui reprezentant legal, având în vedere că aceasta are în cauză calitatea de intervenient accesoriu. Având în vedere considerentele expuse mai sus, instanța de apel a apreciat că excepția lipsei dovezii calității de reprezentant legal al SC (...) SRL pentru SC (...) SA este întemeiată.
De asemenea, având în vedere că excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a fost apreciată ca întemeiată, instanța a apreciat că este întemeiată și excepția lipsei calității de reprezentant convențional a SCA (...) și SCA (...) având în vederea că aceștia nu au fost împuterniciți să reprezinte convențional apelanta de către reprezentantul legal al acesteia.
Pentru considerentele mai sus arătate, instanța de apel a admis cele două excepții și a dispus anularea apelului formulat de SC (...) SA în temeiul art. 296 raportat la art. 161 Cod procedură civilă.
II. Cu privire la apelul formulat de apelanții (...) și SC (...) SRL
În ceea ce privește excepția de inadmisibilitate a apelului, respectiv a motivului de apel referitor la excepția lipsei calității procesuale active invocată de către intimatul (...), instanța apel a apreciat-o ca neîntemeiată având în vedere caracterul devolutiv al apelului și prevederile art.282 alin.1 și 2 Cod procedură civilă.
Examinând încheierea și sentința apelate prin prisma motivelor de apel, cât și din oficiu, având în vedere actele și lucrările dosarului s-au constatat următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului (...) la data de 20.01.2009 reclamantul (...) a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de cesiune acțiuni încheiat la data de 10.09.2008, având ca obiect vânzarea de către SC (...) SRL către (...) a unui număr de 40.634 acțiuni, pe care cedentul le-a deținut la SC (...) SA, respectiv vânzarea către SC (...) SA a unui număr de 25.081 acțiuni pe care cedentul le-a deținut la SC (...) SA.
În motivarea acțiunii reclamantul a invocat lipsa consimțământului SC (...) SRL la încheierea contractului întrucât acesta a fost semnat în numele vânzătorului de către numita (...) numită în consiliul de administrație în baza unei hotărâri a asociaților ce nu este valabilă; lipsa obiectul contractului de cesiune deoarece acțiunile înstrăinate nu mai erau în proprietatea vânzătorului, precum și cauza ilicită întrucât la baza încheierii contractului a stat interesul meschin de preluare abuzivă a proprietății și a controlului de către un acționar în detrimentul celorlalți.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului (...), instanța de apel a reținut că în mod corect a fost respinsă această excepție.
Astfel, chiar dacă reclamantul nu a fost parte a contractului, prin cererea de chemare în judecată s-au invocat motive de nulitate absolută, nulitatea absolută putând fi invocată de orice persoană care are un interes.
Or, chiar dacă efectul admiterii cererii de chemare în judecată este întoarcerea acțiunilor în patrimoniul SC (...) SRL și nu în patrimoniul reclamantului, acesta, așa cum a arătat prin răspunsul la întâmpinare, în calitate de asociat în SC (...) SRL este interesat de tranzacțiile efectuate de societate cu activele aflate în patrimoniu.
De asemenea, reclamantul are și un interes direct concretizat în păstrarea echilibrului sau a controlului decizional în societățile comerciale implicate în tranzacție.
Susținerea apelanților potrivit cărora reclamantul (...) nu a acționat în calitate de asociat atunci când a formulat acțiunea, ci în calitate de proprietar al pachetului de acțiuni, conform contractului de vânzare cumpărare acțiuni din 29.02 .2008, contract ce a fost anulat irevocabil în dosar nr. (...), interesul său nemaifiind actual, este nefondată.
Astfel, instanța de apel a reținut că reclamantul a formulat acțiunea în calitate de asociat al SC (...) SRL, aspect ce rezultă atât din motivele invocate în acțiune, cât și din răspunsul la întâmpinare, depus la dosar la data de 27.11.2009, anterior soluționării dosarului nr. (...), prin care reclamantul, răspunzând excepției lipsei calității procesuale active invocată de către pârâți și intervenienți, și-a susținut calitatea procesuală activă prin prisma interesului pe care îl are în calitate de asociat.
Susținerea apelanților potrivit căreia hotărârea este nemotivată sub aspectul nemotivării calificării regimului nulității invocate este nefondată.
Astfel, prima instanță a motivat de ce a apreciat că, în speță, contractul este lovit de nulitate absolută, judecătorul nefiind obligat să răspundă detaliat fiecărui argument adus de părți.
Instanța de apel a apreciat că reclamantul are calitate procesuală activă atât timp prin acțiune a invocat motive de nulitatea absolută a contractului și a dovedit că are interes, temeinicia motivelor invocate și calificarea acestora ca fiind motive de nulitate absolute sau relative fiind o chestiuni ce țin de fondul cauzei.
Pe fondul cauzei, instanța de apel a apreciat că în mod corect prima instanță a reținut lipsa consimțământului SC (...) SRL la încheierea contractului ce face obiectul cauzei, cu consecința constatării nulității acestuia.
Astfel, instanța de apel a reținut că apelanta SC (...) SRL a semnat contractul ce face obiectul cauzei prin (...) în calitate de administrator, însă prin sentința nr.(...)/28.02.2013 a Tribunalului (...), rămasă irevocabilă prin decizia nr. (...)/01.11.2013 (filele 72-70 vol.II) s-a constatat nulitatea absolută a hotărârii AGA SC (...) SRL din data de 10.09.2008, prin care (...) a fost numită administrator al acestei societăți.
Voința societății se manifestă prin organele sale, iar această voință nu poate fi avută în vedere decât dacă este exprimată de persoanele ce au puterea de a reprezenta societatea în raporturile cu terții.
Contrar susținerilor apelanților instanța de apel apreciază că lipsa calității de reprezentant legal a persoanei care încheie acte juridice în numele societății conduce la lipsa consimțământului societății comerciale, întrucât voința exprimată nu emană de la organele sale.
Prin urmare, având în vedere efectele retroactive ale nulității precum și principiile quod nullum est, nullum producit effectum și resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis, în mod just instanța de fond a apreciat că (...) nu a deținut în mod legal calitatea de reprezentant legal al SC (...) SRL la data încheierii contractului astfel că a lipsit consimțământul acestei societăți cu privire la cesiunea de acțiuni, lipsa consimțământului fiind sancționată cu nulitatea absolută.
Susținerea apelanților potrivit cărora, în speță, nulitatea nu ar retroactiva este nefondată, întrucât în Legea nr. 31/1990 nu există nici o dispoziție expresă care să prevadă că în situația în care se anulează hotărârea de numire în funcția de administrator această hotărâre produce efecte doar pentru viitor.
Pe de altă parte, nu pot fi avute în vedere prevederile din alte materii, cum ar fi cele din dreptul muncii, așa cum susțin apelanții, deoarece excepțiile sunt de strictă aplicare și nu pot fi extinse prin analogie.
În speță, nu se poate reține nici că cei doi cesionari ar fi fost terți de bună credință, întrucât (...), semnatar al contractului de cesiune atât ca și cesionar cât și de reprezentant al SC (...) SA, în calitatea sa de asociat la toate cele trei societăți implicate nu se află în postura unui terț față de SC (...) SRL, astfel încât față de acesta să poată funcționa excepția ocrotirii bunei credințe a terțului subdobânditor, ci, mai degrabă din ansamblul probator, având în vedere multitudinea de litigii dintre părți, unele având chiar un obiect asemănător, rezultă o rea credință, o conivență frauduloasă cu administratorul pe care l-a numit în mod nelegal în funcție, exact la data încheierii contractului, în detrimentul reclamantului.
Pentru aceleași considerente, nu ar putea fi avut în vedere nici principiul securității raporturilor juridice și nici teoria mandatului aparent invocate de către apelanți.
Nu a fost întemeiată nici susținerea potrivit căreia hotărârea prin care s-a anulat hotărârea de desemnare a administratorului ar fi opozabilă apelanților doar după publicarea acesteia în Monitorul Oficial, având în vedere că aceștia au avut calitatea de parte în acel dosar.
Nu a fost fondată nici susținerea conversiunii actului juridic invocată de către apelanți, în sensul în care, deși nul ca și hotărâre AGA era perfect valabil ca și contract de mandat, care permitea d-nei (...) să exprime consimțământul la încheierea contractului de cesiune în numele (...),deoarece pentru a fi apreciată drept un contract de mandat, aceasta ar trebui să exprime voința societății.
Or, din considerentele sentinței nr.(...)/28.02.2013 a Tribunalului (...) și ale deciziei nr. (...)/01.11.2013 a Curții de Apel (...) prin care s-a anulat hotărârea AGA din 10.09.2008 a rezultat că această hotărâre nu reprezintă voința societății, ci doar voința unui asociat minoritar.
Pentru aceleași considerente este nefondată și susținerea existenței unei identități între voința internă a SC (...) SRL și voința exprimată de d-na (...) la încheierea contractului de cesiune având în vedere lipsa unei hotărâri AGA a societății din care să reiasă că majoritatea asociaților a fost de acord cu încheierea acestui contract.
Susținerile apelanților potrivit cărora mandatul acestui administrator ar fi fost reconfirmat în octombrie 2012, existând și o ratificare expresă de către AGA a contractului de cesiune nu pot fi avute în vedere, deoarece prin sentința nr. (...)/25.03.2014 pronunțată în dosar nr.(...) de către Tribunalul (...)(fila 163 vol.II), rămasă definitivă prin decizia nr.(...)15.10.2015 a Curții de Apel (...) s-a constat nulitatea absolută a hotărârilor AGA SC (...) SRL adoptate de asociatul (...) la data de 19.10.2012 și 20.10.2012 prin care s-a decis prelungirea mandatului administratorului (...) și ratificarea contractului de cesiune.
Nu s-a reținut nici că acest contract a fost ratificat prin executarea lui, câtă vreme punerea în executare a contractului nu s-a făcut de către reprezentantul legal al societății.
Susținerea de către apelanți a unei identități între voința internă a SC (...) SRL și voința exprimată de d-na (...) la încheierea contractului de cesiune, nu a fost avută în vedere în lipsa unei hotărâri AGA a societății din care să reiasă că majoritatea asociaților a fost de acord cu încheierea acestui contract.
Criticile apelanților referitoare la considerentele contradictorii ale instanței de fond, constând în aceea că a constatat nulitatea absolută a contractului reținând că (...) nu a avut calitatea de reprezentant legal al SC (...) SRL, însă soluționând excepțiile lipsei calității de reprezentant convențional a apreciat că are calitatea de reprezentant convențional d-nul avocat (...), întrucât mandatul său emană la reprezentantul legal al societății, respectiv de la (...) în calitate de președinte al consiliului de administrație, sunt nefondate întrucât prima instanță la stabilirea calității de reprezentant s-a raportat la două momente distincte temporal, respectiv 10.09.2008, data încheierii contractului și 28.01.2015 data rămânerii în pronunțare asupra excepțiilor.
Pe de altă parte, în lipsa unui apel referitor la aceste excepții, instanța nu s-a putut pronunța cu privire la modul de soluționare al acestora și considerentele avute în vedere de către prima instanță.
În ceea ce privește excepția puterii de lucru judecat raportat la dosarul nr.(...), instanța de apel a apreciat că, într-adevăr, așa cum susțin apelanții, nu se poate reține că ar opera puterea de lucru judecat, având în vedere că este vorba de un alt contract de cesiune.
Totuși, având în vedere că prin sentința pronunțată în acest dosar (fila 51 vol.I), rămasă irevocabilă, s-a dispus constatarea nulității absolute a unui contract de cesiune cu privire la același pachet de acțiuni, ca și cel ce face obiectul cauzei, încheiat între aceleași părți, pe considerentul că a lipsit consimțământul (...) deoarece hotărârea de numire a administratorului care a semnat contractul a fost anulată, aceasta hotărâre nu poate fi ignorată întrucât, în aplicarea art. 6 din CEDO s-a stabilit că principiul securității juridice constituie unul din elementele fundamentale ale dreptului la un proces echitabil, cum în mod corect a reținut și instanța de fond.
Pe de altă parte, această hotărâre este de natură a întări argumentele instanței de apel cu privire la reaua credință a apelantului (...) la încheierea contractului ce face obiectul cauzei întrucât denotă că nu este prima dată când încearcă să preia pachetul de acțiuni deținut de (...) la SC (...) SA, prin numirea ilegală a unui administrator care să acționeze în sensul dorit de apelant.
Având în vedere considerentele mai sus arătate, apelul a fost respins ca nefondat în temeiul art. 296 Cod procedură civilă.
III. Cu privire la cererea de aderare la apel formulată de intimatul (...)
Cât privește cererea de aderare la apel formulată în cauză de către intimatul (...) instanța a reținut că prin întâmpinarea formulată la aceasta s-a invocat excepția inadmisibilității cererii de aderare la apel în considerarea faptului că din interpretarea dispozițiilor art. 293 alin.1 Cod procedură civilă rezultă că intimatul poate utiliza acest mijloc procesual numai dacă demersul său tinde la schimbarea soluției prin care s-a finalizat procesul, iar nu la schimbarea considerentelor hotărârii pronunțate de prima instanță.
Examinând excepția invocată, instanța de apel a apreciat că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit prevederilor art.293 Cod procedură civilă, intimatul este în drept, chiar după împlinirea termenului de apel, să adere la apelul făcut de partea potrivnică, printr-o cerere proprie, care să tindă la schimbarea hotărârii primei instanțe.
Scopul apelului incident reglementat de art. 293 Cod procedură civilă este acela de a obține reformarea hotărârii atacate, sens în care intimatul ce uzează de aderarea la apel trebuie să justifice un interes în declararea aderării. Acest interes se raportează la dispozitivul hotărârii atacate, prin care nu i s-a dat intimatului o satisfacție deplină, ori i s-a dat una parțială și nu un raport cu considerentele hotărârii atacate. Considerentele hotărârii reprezintă expunerea motivelor de fapt și de drept ce au format convingerea instanței, în sensul soluției pronunțate prin dispozitivul hotărârii, dispozitiv care cuprinde dezlegarea dată cauzei și care este pus în executare benevol de părți, ori pe calea executării silite.
Cum în cauză intimatul reclamant, prin cererea de aderare la apelurile declarate, nu tinde la schimbarea soluției pronunțate de către prima instanță, solicitând păstrarea ei, urmărind doar schimbarea parțială a considerentelor hotărârii, cererea de aderare la apel nu este admisibilă astfel că a fost respinsă ca atare.
S-a constatat că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în apel.
Împotriva acestei decizii, a formulat cerere de revizuire, intimatul (...), înregistrată pe rolul Curții de Apel (...), sub nr. dosar (...), prin care a solicitat admiterea cererii de revizuire și retractarea în parte a hotărârii atacate, în ceea ce privește soluția de respingere ca inadmisibilă a cererii de aderare la apel, iar rejudecând cererea de aderare la apel, să se dispună respingerea excepției inadmisibilității și să se procedeze la judecarea în fond a acesteia, potrivit motivelor din apelul formulat.
În susținerea cererii formulate, revizuientul, arată, în esență, că din moment ce hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe soluția de admitere a acțiunii, pronunțată de Tribunalul (...) prin Sentința nr. 153/2015, iar aceasta a fost modificată ulterior, în sensul respingerii, de către Înalta Curte de Casație și Justiție, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 322 pct. 5 din vechiul Cod de procedură civilă.
În noile condiții, ca efect al deciziei nr. (...), pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, revizuientul susține că motivarea Curții de Apel (...) conform căreia "intimatul reclamant, prin cererea de aderare la apelurile declarate nu tinde la schimbarea soluției pronunțate de prima instanță"; nu mai este valabilă, deoarece apelul incident formulat era în sensul admiterii acțiunii și a reținerii motivului de nulitate referitor la cauza ilicită.
Așadar, apelul incident fiind fondat, revizuientul solicită instanței de control ca în urma retractării parțiale a hotărârii pronunțate, rejudecând cererea de aderare la apel, să respingă excepția inadmisibilității și să procedeze la judecarea în fond a apelului, potrivit motivelor susținute, să dispună admiterea acestuia și modificarea Sentinței nr. 153/2015 a Tribunalului (...) în sensul admiterii cererii de chemare în judecată formulată, criticând faptul că, instanța de fond, în mod nejustificat, a constatat că actul juridic ce face obiectul cauzei ar fi întemeiat pe o cauză licită.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 din vechiul Cod de procedură civilă.
Prin întâmpinarea înregistrată, intimații (...), (...), (...) și (...) au solicitat, în principal, admiterea excepției de tardivitate a cererii de revizuire, cu consecința respingerii acesteia ca tardivă, iar în subsidiar, respingerea cererii ca inadmisibilă.
În sensul admiterii excepției tardivității, intimații invocă dispozițiile art. 324 alin. 1 pct. 4 din vechiul Cod de procedură civilă, precizând că cererea de revizuire este tardivă în raport de data pronunțării deciziei instanței de recurs, respectiv 03.02.2017, dată la care revizuientul a luat la cunoștință despre modificarea hotărârii pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere, având în vedere publicarea soluției instanței de recurs pe site-ul www.scj.ro.
Chiar și în situația în care termenul de exercitare a căii de atac s-ar calcula de la data comunicării hotărârii către revizuient, intimații apreciază că revizuirea este tardiv formulată, prin raportare la art. 102 alin. 2 Cod de procedură civilă, având în vedere că partea a solicitat comunicarea hotărârii la data de 03.05.2017, iar cererea de revizuire a fost înaintată la data de 14.06.2017.
În ceea ce privește inadmisibilitatea cererii de revizuire, intimații susțin că, față de dispozițiile vechiului Cod de procedură civilă, hotărârile pronunțate de instanțele de apel ce pot face obiectul unei revizuiri întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 Cod de procedură civilă sunt exclusiv acelea prin care s-a respins apelul ca nefondat sau prin care s-a admis apelul și s-a schimbat, în tot sau în parte și hotărârile instanțelor de apel prin care s-a evocat fondul după anularea hotărârii de primă instanță, or cererea de revizuire este îndreptată împotriva unei hotărâri prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea de aderare la apel.
Totodată, intimații susțin că cererea de revizuire este inadmisibilă și pentru faptul că această cale de atac se întemeiază pe modificarea unei hotărâri pronunțată în aceeași cauză, și nu într-un alt litigiu, așa cum rezultă din dispozițiile art. 322 pct. 5 Cod de procedură civilă.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițile art. 326 Cod de procedură civilă.
Prin notele de ședință din 02.11.2017, revizuientul (...) a solicitat respingerea excepțiilor invocate de intimați față de împrejurarea că termenul de o lună curge de la data pronunțării, termenul a început să curgă de la data la care s-a solicitat comunicarea hotărârii, existența unei alte cereri de revizuire și pretinsa existență a unei comunicări pe e-mail.
În sensul respingerii inadmisibilității cererii de revizuire, subliniază faptul că legiuitorul a condiționat exercitarea revizuirii de evocarea fondului exclusiv pentru ipoteza în care este vorba despre o hotărâre în etapa recursului, pentru hotărârile pronunțate în apel neexistând o limitare similară, iar pe de altă parte, revizuientul susține că art. 322 pct. 5 Cod de procedură civilă nu impune ca hotărârea judecătorească ce a stat la baza pronunțării deciziei ce se dorește a fi revizuită să fie pronunțată într-un alt dosar.
Revizuientul (...), la data de 13.03.2017, a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție o cerere de revizuire împotriva deciziei nr. (...) pronunțată de aceeași instanță, sub nr. dosar (...), însă la data de 03.10.2017, a înțeles să-și modifice cererea, în sensul îndreptării revizuirii împotriva Deciziei nr. (...), pronunțată de Curtea de Apel (...).
Cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 5 din vechiul Cod de procedură civilă și a fost motivată în același sens ca și cererea de revizuire înregistrată pe rolul Curții de Apel (...), sub nr. (...).
Față de această împrejurare, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. (...)/03.10.2017, pronunțată în dosar nr. (...), a admis excepția de necompetență materială a Înaltei Curți și a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire îndreptată împotriva Deciziei nr. (...) din 04.02.2016, pronunțată de Curtea de Apel (...) în dosar nr. (...) în favoarea Curții de Apel (...).
Prin încheierea de ședință din data de 29.03.2018, în baza art. 163 vechiul Cod de procedură civilă, Curtea de Apel (...) a invocat excepția litispendenței dosarelor cu nr. (...) și (...), a dispus admiterea excepției și atașarea dosarului cu nr. (...) la dosarul cu nr. (...).
Tot în aceeași ședință publică, intimații au invocat o serie de excepții privind cele două cereri de revizuire, acestea fiind dezvoltate prin notele depuse la data de 20.04.2018 la dosar, pentru ca în ședința de judecată din data de 26.04.2018, excepțiile să fie susținute și dezbătute în contradictoriu, astfel cum au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată.
Curtea de apel, analizând cererea de revizuire formulată, prin prisma excepțiilor invocate, a reținut următoarele:
Revizuientul (...) a formulat cerere de revizuire a Deciziei nr.(...)/04.02.2016-A pronunțată de Curtea de Apel (...) în dosar nr.(...), invocând incidența motivului de revizuire prevăzut la art.322 pct.5 teza a II a Cod procedură civilă, respectiv cazul ce vizează desființarea sau modificarea hotărârii pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere. Această cerere de revizuire s-a înregistrat sub nr. de dosar (...) pe rolul Curții de Apel (...).
Același revizuient a formulat o altă cerere de revizuire înregistrată pe rolul ICCJ București sub nr. de dosar (...), în care a solicitat inițial revizuirea deciziei nr.(...)/03.02.2017 pronunțată în dosar nr.(...), iar ulterior și-a modificat cererea de revizuire arătând că solicită revizuirea Deciziei nr.(...)/04.02.2016-A pronunțată de Curtea de Apel (...) în același dosar. Această cerere a fost declinată spre competentă soluționare la Curtea de Apel (...) prin decizia nr.(...)/03.10.2017, iar ca urmare a constatării litispendenței între cele două cereri de revizuire înregistrate sub numere diferite de dosar, Curtea de Apel a dispus atașarea dosarului nr. (...) la dosarul nr. (...).
Pe calea întâmpinării și a notelor de ședință, intimații SC (...) SRL, SC (...) SA, SC (...) SA și (...) au invocat excepția tardivității și inadmisibilității cererii de revizuire, respectiv nulitatea cererii de revizuire înregistrate în dosar nr.(...), excepția tardivității cererii de revizuire modificate din același dosar și excepția lipsei de interes în formularea aceleași cereri.
Analizând excepțiile invocate în raport cu ordinea de prioritate în soluționarea acestora prevăzută de art. 137 Cod procedură civilă, curtea a dispus în ședința publică din data de 26.04.2018 respingerea excepției nulității cererii de revizuire înregistrate în dosar nr.(...) și a rămas în pronunțare cu privire la restul excepțiilor invocate de către intimați.
Analizând cu prioritate excepția tardivității cererii de revizuire invocată în ambele dosare, curtea a reținut că potrivit prevederilor art.324 alin.1 pct.4 Cod procedură civilă, termenul de revizuire este de o lună, care se va socoti în cazul prevăzut de art. 322 pct.5 teza a II a, din ziua în care partea a luat cunoștință de hotărârea desființată sau modificată pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.
În speță, hotărârea desființată sau modificată invocată de către revizuient în cererea de revizuire este sentința nr.(...)/11.02.2015 pronunțată de către Tribunalul (...) în dosarul nr. nr.(...), dosar în care în calea de atac a apelului, curtea de apel a pronunțat decizia nr.(...)/04.02.2016-A a cărei revizuire se cere, în ceea ce privește soluția de respingere ca inadmisibilă a cererii de aderare la apel formulate de către revizuient în apel, decizie care a fost modificată în parte în calea de atac a recursului prin decizia nr. nr.(...)/03.02.2017 pronunțată de către ICCJ București.
Prin această decizie, instanța de recurs a dispus admiterea apelului declarat de către SC (...) SRL, SC (...) SA și (...) și schimbarea în parte a sentinței nr. nr.(...)/11.02.2015, în sensul respingerii acțiunii formulate de către reclamantul (...) și admiterii cererii de intervenție formulate de SC (...) SA în interesul pârâtei SC (...) SRL, fiind menținute dispozițiile din decizia atacată privind soluționarea cererii de apel declarate împotriva încheierii de ședință din data de 28.01.2015 și a cererii de aderare la apel, precum și dispozițiile din sentință privitoare la soluționarea excepțiilor lipsei calității de reprezentant pentru pârâta SC (...) SRL.
Deoarece decizia nr.(...)/03.02.2017 pronunțată de către ICCJ București este cea prin care s-a dispus schimbarea sentinței nr.(...)/11.02.2015 pronunțată de către Tribunalul (...), invocată în susținerea motivului de revizuire, este necesar a se stabili momentul la care revizuientul, care a fost parte procesuală în litigiu, a luat cunoștință de decizia pronunțată de către ICCJ București.
Sub acest aspect, curtea a constatat că această decizie pronunțată sub imperiul vechiului cod de procedură civilă este una irevocabilă care nu se comunică din oficiu de către instanță raportat la dispozițiile art. 266 alin. 3 Cod procedură civilă, părțile luând cunoștință despre soluția irevocabilă la momentul pronunțării acesteia, ca urmare a publicării ei pe site-ul instanței ori prin alte mijloace procedurale, cum ar fi cererea de eliberare a unei copii după dispozitivul deciziei ori a deciziei în întregul ei.
Având în vedere dispozițiile art. 129 alin.1 Cod procedură civilă, potrivit cărora părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii, să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului, se naște prezumția rezonabilă că revizuientul, parte în proces, a luat cunoștință despre pronunțarea deciziei irevocabile de către ICCJ București la momentul pronunțării deciziei, respectiv la data de 03.02.2017. Însă, ceea ce este cert în cauză, este faptul că revizuientul a cunoscut soluția pronunțată de către ICCJ București la data de 10.03.2017, data menționată pe plicul aflat la fila 3 în dosarul nr.(...), când a expediat la ICCJ, cererea de revizuire declarată împotriva deciziei nr.(...)/03.02.2017 pronunțată de către ICCJ București, fiind evident că la acel moment revizuientul cunoștea soluția pronunțată de instanța de recurs câtă vreme a înțeles să o conteste prin formularea unei căi extraordinare de atac.
Într-adevăr, la data respectivă decizia nu era motivată și redactată de către completul de recurs, redactare care a intervenit la data de 14.03.2017, astfel cum rezultă din partea finală a deciziei, însă acest aspect nu are relevanță sub aspectul stabilirii momentului de la care curge termenul de revizuire deoarece pentru cazul de revizuire invocat în speță nu prezintă importanță motivele ce au determinat instanța să dispună modificarea hotărârii invocate în susținerea cererii de revizuire câtă vreme, esențial, este faptul că hotărârea respectivă a fost modificată și că cele statuate prin dispozitivul acesteia intrate în puterea lucrului judecat și apte de a fi puse în executare nu mai există. Nu se poate nega importanța considerentelor unei hotărâri judecătorești prin care se explicitează dispozitivul intrat în puterea lucrului judecat, însă acestea au relevanță în cauză doar sub aspectul dezvoltării motivelor unei cererii de revizuire și nu al momentului la care aceasta poate fi declarată. Acest moment se raportează la dispozitivul hotărârii care cuprinde soluția instanței câtă vreme legiuitorul a stabilit ca și relevant în cazul de revizuire invocat, prevăzut la 322 pct.5 teza a II a Cod procedură civilă, faptul că hotărârea care a stat la baza celei a cărei revizuire se solicită a fost desființată sau modificată, nu argumentele și considerentele ce au dus la desființare sau modificare.
Prin urmare, nu pot fi avute în vedere alegațiile revizuientului în sensul că termenul de revizuire ar trebui calculat de la data la care a luat cunoștință de decizia ICCJ redactată cu considerentele ei, câtă vreme prezintă relevanță în declararea căii extraordinare de atac faptul că a fost desființată decizia ce a stat la baza celei a cărei revizuire se cere, nu și motivele ce au determinat pronunțarea acestei soluții.
Pe de altă parte, revizuientul, care a fost parte procesuală în litigiul finalizat prin decizia instanței de recurs, a cunoscut încă din timpul dezbaterilor asupra cauzei care au fost motivele ce au determinat declararea căi de atac, excepțiile și argumentele invocate de către toate părțile procesuale în cadrul litigiului, acestea nefiind aspecte străine de care putea lua cunoștință doar prin intermediul considerentelor deciziei. De asemenea, sub acest aspect, nu se poate omite că același revizuient nu a fost împiedicat de lipsa considerentelor deciziei pronunțate de ICCJ să declare calea de atac a revizuirii împotriva deciziei respective la data de 10.03.2017, deși aceasta nu era încă redactată în ansamblul ei cu toate mențiunile prevăzute de art.261 Cod procedură civilă, precum și aspectul că la data de 09.05.2017 dosarul cuprinzând decizia redactată era atașat la dosarul de revizuire, astfel cum rezultă din referatul grefierului de ședință consemnat în încheierea de ședință din data respectivă.
Or, în aceste condiții, curtea a constatat că momentul de la care curge termenul de revizuire este cel de la care se poate stabili cu certitudine că revizuientul cunoștea soluția pronunțată de ICCJ, moment care a intervenit anterior redactării deciziei ori a celui la care revizuientul a solicitat să i se comunice decizia ori i s-a comunicat aceasta, respectiv de la data de 10.03.2017 când a expediat prin poștă cererea de revizuire înregistrată în dosar nr. nr.(...).
Raportând termenul de revizuire de o lună prevăzut la art. art.324 alin.1 Cod procedură civilă, la data de 10.03.2017, când se poate reține cu certitudine că revizuientul cunoștea soluția pronunțată de ICCJ și la data de 14.06.2017, când s-a înregistrat cererea de revizuire pe rolul Curții de Apel (...) în dosar nr. (...), curtea a constatat că cererea de revizuire este depusă cu depășirea termenului prevăzut de lege, fiind tardiv formulată.
Nu se poate reține ca fiind introdusă în termen nici cea de a doua cerere de revizuire înregistrată în dosar nr. nr.(...), atașat la dosarul (...) ca urmare a constatării litispendenței între cele două pricini, deoarece în cadrul acestui dosar revizuientul abia la data de 03.10.2017 a arătat că înțelege să își modifice cererea de revizuire formulată inițial împotriva deciziei nr.(...) pronunțată de ICCJ, în cerere de revizuire a deciziei nr.(...) pronunțată de Curtea de Apel (...). Abia după momentul procesual al modificării cererii inițiale de revizuire, constată ca fiind făcută cu respectarea prevederilor legale de către ICCJ prin decizia nr.(...)/03.10.2017, se poate reține că instanța a fost legal investită cu cea de a doua cerere de revizuire deoarece anterior acestui moment dosarul a avut ca și obiect al cererii de revizuire o altă decizie, respectiv decizia nr. (...) pronunțată de ICCJ.
Ori, nu se poate reține că prin efectul modificării obiectului cererii de revizuire inițiale, a fost depusă în termen cea de a doua cerere de revizuire la data de 10.03.2017, când s-a depus la poștă cererea inițială de revizuire nemodificată, câtă vreme la momentul respectiv, partea revizuientă nu a declarat că formulează cerere de revizuire împotriva deciziei pronunțate de curtea de apel, ci a celei pronunțate de ICCJ.
În aceste condiții, momentul de la care se poate reține că a fost formulată cea de a doua cerere de revizuire din dosarul nr.(...), este data la care instanța a constatat modificarea cererii inițiale, respectiv data de 03.10.2017, dată în raport de care și cea de a doua cerere este tardiv formulată câtă vreme la momentul la care s-a depus cererea nemodificată, revizuientul cunoștea soluția pronunțată de ICCJ în dosarul nr. (...).
Având în vedere cele de mai sus, curtea a reținut că nu se mai impune a fi analizate aspectele invocate de către părți în raport de prevederile art.102 alin.2 Cod procedură civilă ori a celor legate de intrarea sau nu în posesia deciziei redactate de către revizuient ca urmare a email-ului expediat de ICCJ la data de 11.05.2017.
Concluzionând, curtea a reținut că excepția tardivității formulării cererii de revizuire este întemeiată în raport de ambele momente ale depunerii ei în cele două dosare, motiv pentru care, în temeiul prevederilor art. 137, art. 324 pct.4 și art.326 Cod procedură civilă a dispus admiterea excepției tardivității și respingerea ca tardiv formulate a cererii de revizuire.
Cât privește excepțiile inadmisibilității cererii de revizuire și a excepției lipsei de interes în formularea cererii din dosar nr.(...), curtea a apreciat superfluă analizarea lor, dată fiind ordinea de prioritate în soluționarea excepțiilor prevăzută de art. 137 Cod procedură civilă și reținerea excepției tardivității cererii de revizuire.
Instanța nu a acorda cheltuieli de judecată în revizuire deoarece acestea nu s-au solicitat de către părți.
| ← Suspendarea executării deciziei de angajare a răspunderii... | Cerere de repunere în termenul de apel. respingerea cererii,... → |
|---|
