Cerere de revizuire respinsă. Neaplicarea cauzei CJUE C-201/14, Smaranda Bara şi alţii în litigiile având ca obiect anularea deciziilor de impunere emise de CJAS privind plata contribuţiilor sociale de sănătate
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ALBA IULIA Decizie nr. 3325 din data de 09.11.2015
Cerere de revizuire respinsă. Neaplicarea cauzei CJUE C-201/14, Smaranda Bara și alții în litigiile având ca obiect anularea deciziilor de impunere emise de CJAS privind plata contribuțiilor sociale de sănătate.
În hotărârea pronunțată, Curtea de Justiție consideră că cerința prelucrării corecte a datelor personale obligă o autoritate a administrației publice să informeze persoanele vizate despre transmiterea acestor date unei alte autorități a administrației publice în vederea prelucrării lor de către aceasta din urmă în calitate de destinatar al datelor menționate. Directiva impune expres ca orice eventuală limitare a obligației de informare să fie adoptată prin măsuri legislative.
Ori, în cauză nu este incidentă această directivă, precum și interpretarea oferită acesteia, întrucât impunerea suplimentară a revizuientei nu este, rezultatul comunicării informațiilor privind veniturile realizate de aceasta între administrația fiscală competentă și Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Alba, ci rezultatul declarațiilor fiscale făcute de reclamantă la Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Alba (filele 14 - 17 dosar instanță de fond), pe baza cărora au fost întocmite fișele de contribuabil aferente și care au stat la baza emiterii deciziei de impunere suplimentară contestată de către colectorul acestor taxe, A.F.P. Alba Iulia.
Secția de contencios administrativ și fiscal -Decizia nr.3325/09 noiembrie 2015
Prin sentința administrativă nr. ../CAF/2013 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr. …/107/2012* a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Casa de Asigurări de Sănătate A. și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice A., iar pe fond a respins contestația formulată și precizată de reclamanta S. M. în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice A. și Casa de Asigurări de Sănătate A.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:
În privința excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Casa de Asigurări de Sănătate A., instanța a avut în vedere că acesteia îi aparține actul atacat.
Relativ la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei D.G.F.P. A. a reținut că deși nu operează în favoarea acestei pârâte subrogarea legală în drepturile procesuale ale CAS A., s-a impus prezența acesteia în cadrul procesual conturat de contestația formulată, pentru ca hotărârea să îi fie opozabilă.
Pe fondul cauzei, instanța a constatat că argumentele aduse de reclamantă în susținerea cererii sunt neîntemeiate, pentru argumentele ce vor fi expuse în continuare.
Prin decizia de impunere nr…/14.02.2012, emisă de pârâta CAS A., s-au stabilit contribuțiile de asigurări sociale de sănătate pentru perioada 2007-2011. La capitolul "Date privind creanța datorată";, pârâta a prezentat defalcat calculul pe semestre al contribuției datorate pentru anul 2008, respectiv calculul anual pentru anii 2007-2009, inclusiv penalitățile datorate.
Reclamanta a criticat sumele imputate pentru anii 2007-2009.
Astfel cum a rezultat din fișa de la fila …, reclamanta înregistra un sold din anii precedenți de 3050 lei și majorări de 960 lei. Pentru anul 2009 a fost calculată o restanță de 1685,10 lei și majorări de 1065,27 lei, după ce s-au scăzut sumele achitate, evidențiate în coloana 5.
Venitul avut în vedere la calculul de mai sus a fost venitul efectiv realizat, în cuantum de 28.085 lei, iar nu cel provizoriu, de 25.088 lei, conform declarației de la fila …
Pentru anul 2009, potrivit fișei de la fila …, a fost calculată o restanță de 854,04 lei și majorări de 451,68 lei, după ce s-au scăzut sumele achitate, evidențiate în coloana 5. În acest an, veniturile realizate au coincis cu cele provizorii.
Potrivit deciziei de impunere nr…/14.02.2012, reclamantei i s-au imputat pentru anul 2007 majorări, iar pentru anii 2008-2009 contribuții și majorări.
Deși reclamanta a afirmat că a achitat integral contribuția aferentă anilor 2007-2009, în procent de 5,5%, nu a prezentat nicio dovadă în acest sens, deși sarcina probei îi revenea.
În privința modalității de calcul, instanța a constatat că potrivit art. 257 al. 2 lit. b din Legea nr.95/2006, în formele succesiv în vigoare în cursul anului 2008:
"Contribuția lunara a persoanei asigurate s-a stabilit sub forma unei cote de 6,5%, respectiv 5,5%, care se aplica asupra veniturilor impozabile realizate de persoane care desfășoară activități independente care se supun impozitului pe venit.";
Așadar, calculul semestrial diferit efectuat de către pârâta CAS A. în anul 2008 a fost justificat de modificările aduse Legii nr.95/2006 prin Legea nr.388/2007 a bugetului de stat pe anul 2008 - cap. 5, art. 9. Deci apărarea reclamantei cu privire la acest aspect nu este întemeiată.
Inexistența unui contract de asigurare încheiat între reclamantă și CAS Alba nu a împiedicat curgerea penalităților.
Potrivit art. 211 al. 1 din Legea nr.95/2006, Sunt asigurați, potrivit prezentei legi, toți cetățenii români cu domiciliul în țară, precum și cetățenii străini și apatrizii care au solicitat și obținut prelungirea dreptului de ședere temporară sau au domiciliul în România și fac dovada plății contribuției la fond, în condițiile prezentei legi. În această calitate, persoana în cauză încheie un contract de asigurare cu casele de asigurări de sănătate, direct sau prin angajator, al cărui model se stabilește prin ordin al președintelui CNAS cu avizul consiliului de administrație.
Instanța a constatat că reclamanta îndeplinește condițiile legale de a fi asigurată, calitate în care îi revine obligația de a achita contribuția corespunzătoare, nefăcând parte din categoria persoanelor scutite, indicate în același act normativ. A reținut că astfel cum a arătat și pârâta CAS A., încheierea contractului de asigurare este dublu condiționată, de existența calității de cetățean român cu domiciliul în țară și de dovedirea plății contribuției la fond. Lipsa unui contract nu a împiedicat curgerea penalităților, întrucât reclamantei i s-a pus în vedere în vedere exigibilitatea obligației de plată, pe care și-a însușit-o, semnând declarațiile de la filele ... Nerespectarea termenelor de plată a atras calcularea majorărilor, conform Codului de procedură fiscală.
Având în vedere cele mai sus expuse, instanța a constatat netemeinicia cererii cu soluționarea căreia a fost învestită.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta S.M. solicitând modificarea în totalitate a sentinței recurate și pe cale de consecință admiterea contestației așa cum a fost formulată.
Prin Decizia nr. 8008/10.09.2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia s-a respins recursul reclamantei ca nefundat.
Pentru a pronunța această decizie instanța de recurs a avut în vedere următoarele:
Critica reclamantei referitoare la cota de contribuție în perioada 2007-2009 nu poate fi primită.
Fiind vorba despre venituri impozabile provenite din activități independente, acestea se regăsesc la art. 257 alin. 2 lit. b din Legea nr. 95/2006, fiind impuse cu o cotă de 6,5% în perioada 01.01.2007-31.12.2007, cu o cotă de 6,5% în perioada 01.01.2008-30.06.2008 și 5,5% în perioada 01.07.2008-31.12.2008 (conform art. 9 alin. 3 lit. b din Legea nr. 388/2007) și cu o cotă de 6,5% în perioada 01.01.2009-31.12.2009.
Este de precizat că pentru anul 2009, art. 1 lit. a din O.U.G. nr. 226/2008 stabilește o cotă de contribuție de ,,5,5% pentru cota datorată de angajat, prevăzută la art. 257 din Legea nr. 95/2006, cu modificările și completările ulterioare";, ceea ce înseamnă că această cotă se aplică numai veniturilor din salarii sau asimilate salariilor specificate la art. 257 alin. 2 lit. a din Legea nr. 95/2006, nu și veniturilor din activități independente menționate la art. 257 alin. 2 lit. b din același act normativ.
În ceea ce privește calculul obligației de plată, Curtea reține din fișele contribuabilului la data de 31.12.2008, respectiv la data de 31.12.2009 că pârâta a avut în vedere veniturile realizate, și nu veniturile estimate cum susține reclamanta, respectiv suma de 28085 lei în anul 2008 și suma de 13139 lei în anul 2009. Dacă se aplică la aceste sume cotele de contribuție de 6,5%, respectiv 5,5% datorate pentru anul 2008 după distincțiile anterior arătate și cota de 6,5% datorată pentru anul 2009, se obține suma de 1685,10 lei reprezentând contribuții la FNUASS aferente anului 2008 și suma de 854,04 lei contribuții aferente anului 2009, cum corect a evidențiat pârâta Casa de Asigurări de Sănătate A. în cele două fișe.
Din coroborarea datelor înscrise în fișele contribuabilului la data de 31.12.2008, respectiv la data de 31.12.2009 cu cele înscrise în fișele contribuabilului la datele de 31.12.2010, 31.12.2011 și 30.06.2012 rezultă că la 31.12.2008 reclamanta înregistra și un sold din anii precedenți de 3050 lei reprezentând contribuții, că în primul trimestru al anului 2009 a achitat cu acest titlu suma de 3876 lei, iar în perioada 01.04.2009-30.06.2012 nu a achitat vreo sumă.
În fișa contribuabilului la data de 31.12.2009 s-a constatat un sold anterior de 859 lei reprezentând contribuții, care i s-a imputat reclamantei pe anul 2008 prin decizia atacată. Pentru anul 2007 nu s-au imputat contribuții prin decizia atacată.
În lipsa unor dovezi care să ateste alte plăți decât cele evidențiate în fișele anterior analizate, nu pot fi reținute susținerile reclamantei în sensul că a achitat integral contribuția aferentă anilor 2007-2009, în procent de 5,5%.
Nu poate fi acceptată susținerea reclamantei potrivit căreia pârâta ar fi trebuit să emită anual decizii de impunere cu privire la debitele restante.
Conform art. 8 alin. 1 din Ordinul Președintelui CNAS nr. 617/2007 reclamanta avea obligația de a vira trimestrial contribuția calculată la venitul estimat, până la data de 15 a ultimei luni din fiecare trimestru. Totodată, conform, art. 216 din Legea nr. 95/2006, în cazul neachitării la termen, potrivit legii, a contribuțiilor datorate fondului de către persoane fizice, ANAF, prin casele de asigurări sau persoane fizice și juridice specializate, procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului și a majorărilor de întârziere în condițiilor Ordinului Guvernului nr.92/2003.
Din dispozițiile legale enunțate se desprinde concluzia că reclamanta avea obligația de a calcula și de a achita CAS la scadența prevăzută de lege, obligația de plată nefiind condiționată de întocmirea anterioară a deciziei de impunere. Colectarea acestor contribuții este supusă regimului fiscal, așa încât dreptul de a stabili aceste obligații de organul competent se prescrie în termen de 5 ani, conform art. 91 din Codul de procedură fiscală, fără ca acest termen să influențeze în vreun mod termenele de scadență pentru plata CAS.
Așa cum a reținut și instanța de fond, calculul semestrial diferit efectuat de către pârâta CAS A. în anul 2008 a fost justificat de modificările aduse Legii nr.95/2006 prin art. 9 din Legea nr.388/2007 a bugetului de stat pe anul 2008.
Critica reclamantei privind nelegalitatea încasării penalităților în lipsa unui contract nu poate fi primită atâta timp cât, potrivit art. 208 alin. 3 din Legea nr.95/2006 asigurarea de sănătate este obligatorie iar potrivit art. 211 alin. 1 teza I și art. 215 alin. 3 plata contribuției de asigurări de sănătate este obligatorie în temeiul legii și pentru persoanele care exercită profesii libere.
Faptul că între reclamantă și pârâta Casa de Asigurări de Sănătate A. nu s-a încheiat un contract în acest sens potrivit art. 211 alin. 1 teza II-a din lege, nu este de natură să exonereze reclamanta de plata contribuției și a accesoriilor aferente atâta timp cât izvorul obligației îl constituie legea și nu respectivul contract, care este de altfel un contract de adeziune cu un model prestabilit.
Criticile privind nelegalitatea emiterii deciziilor reprezentând titluri de creanță de către casele de asigurări de sănătate în lipsa opțiunii asiguratului exercitată conform art. 218 alin. 2 lit. a din Legea nr. 95/2006 ori pentru lipsa competenței emitentului, cât și cele privind emiterea de decizii pentru accesorii la momentul emiterii deciziilor pentru contribuții, nu au făcut obiectul acțiunii cu care a fost investită instanța de fond, astfel că nu pot fi invocate pentru prima dată în recurs, motiv pentru care instanța de control judiciar nu le va analiza.
Soluțiile jurisprudențiale invocate de către reclamantă nu prezintă relevanță în cauză întrucât din hotărârile judecătorești depuse la dosar rezultă că fundamentul soluțiilor pronunțate l-au constituit aspecte de nelegalitate ale deciziilor de impunere care nu au fost invocate în primul grad de jurisdicție al procedurii judiciare de față.
Împotriva acestor din urmă decizii a formulat revizuire reclamanta S.M.
În motivarea opțiunii sale procesuale revizuienta a susținut că prin hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din 01.10.2015 s-a statuat faptul că prelucrarea datelor de către intimată din prezentul dosar fără o informare prealabilă a contribuabilului contravine art. 10, 11 și 13 din Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și Consiliului din 24.10.1995.
Această hotărâre statuează că prevederile art. 87 din O.G. nr. 92/2003, respectiv faptul că decizia contestată nr…/2012 trebuie să cuprindă elementele prevăzute de art. 43 din acest act normativ, adică să cuprindă mențiuni privind audierea contribuabilului.
Toate informațiile au fost culese pe baza datelor deținute de ANAF, care au fost comunicate fără acordul sau informarea în prealabil a contribuabilului ceea ce încalcă legislația europeană care primează înaintea dreptului intern.
În drept se invocă dispozițiile art. 322 pct. 9 și art. 324 alin. 3 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a acesteia, motivat de faptul că nici un organ fiscal nu putea interveni în procedura de anulare a deciziei contestate, întrucât competența de administrare și colectare revenea Casei Județene de Asigurări de Sănătate A. și excepția inadmisibilității cererii de revizuire întrucât nu se încadrează în motivele prevăzute de art. 322 pct. 9 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare intimata Casa Județeană de Asigurări de Sănătate A. solicită respingerea cererii de revizuire întrucât în cauză nu se regăsesc motivele de revizuire prevăzute de art. 309 Cod procedură civilă.
În ce privește inadmisibilitatea cererii de revizuire Curtea reține că într-adevăr așa cum susțin și intimatele, motivul de revizuire invocat în cererea cu care a fost învestită instanța nu se încadrează în dispozițiile art. art. 322 pct. 9 Cod procedură civilă care se referă la împrejurarea dacă Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor și libertăților fundamentale datorată unei hotărâri judecătorești.
În speță, însă revizuienta se prevalează de împrejurarea că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea principiului priorității dreptului comunitar, care constituie conform art. 21 alin. 2 din Legea nr.554/2004 un nou motiv de revizuire, urmând ca cererea revizuientei să fie analizată din această perspectivă.
În consecință, excepția inadmisibilității cererii este neîntemeiată și va fi respinsă în consecință.
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a D.G.R.F.P. B., Curtea a reținut că legitimare procesuală în cererea de revizuire o au părțile din litigiu inițial, cărora instanțele le-a conferit legitimare procesuală, indiferent de posibilitatea de a interveni în procedura de anulare a deciziei contestate, întrucât competența de administrare și colectare revenea Casei Județene de Asigurări de Sănătate A.
D.G.F.P. a județului A., având ca succesor în drepturi D.G.R.F.P. B., a avut calitate de parte în procesul inițial finalizat cu decizia a cărei retractare se dorește prin prezenta, calitate ce se prelungește și în procedura de judecare a cererii de revizuire.
În consecință, excepția calității procesuale pasive a D.G.R.F.P. B. este neîntemeiată și va fi respinsă în consecință.
Analizând cererea de revizuire formulată prin prisma motivelor invocate, Curtea constată următoarele:
Se observă că, în dezvoltarea acestui motiv de revizuire reclamanta s-a prevalat de interpretarea dată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-201/14, Smaranda Bara și alții/Președintele Casei Naționale de Asigurări de Sănătate și alții, dreptului unional, respectiv Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date.
În hotărârea pronunțată, Curtea de Justiție consideră că cerința prelucrării corecte a datelor personale obligă o autoritate a administrației publice să informeze persoanele vizate despre transmiterea acestor date unei alte autorități a administrației publice în vederea prelucrării lor de către aceasta din urmă în calitate de destinatar al datelor menționate. Directiva impune expres ca orice eventuală limitare a obligației de informare să fie adoptată prin măsuri legislative.
Ori, în cauză nu este incidentă această directivă, precum și interpretarea oferită acesteia, întrucât impunerea suplimentară a revizuientei nu este, așa cum de altfel s-a reținut și de instanța de recurs, rezultatul comunicării informațiilor privind veniturile realizate de aceasta între administrația fiscală competentă și Casa Județeană de Asigurări de Sănătate A., ci rezultatul declarațiilor fiscale făcute de reclamantă la Casa Județeană de Asigurări de Sănătate A., pe baza cărora au fost întocmite fișele de contribuabil aferente și care au stat la baza emiterii deciziei de impunere suplimentară contestată de către colectorul acestor taxe, A.F.P. A.I.
Pe de altă parte, lipsa informării revizuientei cu privire la transmiterea datelor cu caracter personal între o instituție publică și alta nu sunt de natură a duce la anularea deciziei de impunere emisă de instituția publică emitentă și beneficiară a comunicării respective.
În concluzie, rezultă că nu este incident motivul de revizuire prevăzut art. 21 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, astfel încât Curtea a respins prezenta cerere ca inadmisibilă.
| ← Contestarea identităţii inculpatului în calea de atac;... | Sancţiuni aplicate de APIA în situaţia nerespectării... → |
|---|
