Sancţiuni aplicate de APIA în situaţia nerespectării angajamentului de agromediu.

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (II)

Curtea de Apel ALBA IULIA Decizie nr. 3182 din data de 21.10.2015

Sancțiuni aplicate de APIA în situația nerespectării angajamentului de agromediu.

Potrivit Regulamentului CE nr. 1698/2005 al Consiliului din 20.09.2005 privind sprijinul pentru dezvoltare rurala acordat din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) plățile pentru agromediu se acordă agricultorilor care își asumă voluntar angajamente în favoarea agromediului și se referă la respectarea bunelor condiții agricole și de mediu, cerințelor minime pe suprafața întregii exploatații și cerințelor specifice aferente unuia sau mai multor din cele patru pachete disponibile pentru care aplică pe suprafața pentru care solicită sprijinul, pentru o perioadă de 5 până la 7 ani de la data semnării angajamentului. Semnarea și menținerea angajamentului pe o perioada respectivă constituie criteriu de eligibilitate în vederea obținerii sprijinului financiar.

Prin semnarea declarației de suprafață reclamanta și-a asumat datele consemnate în acest document. Ea trebuia să cunoască conținutul angajamentului de agromediu, ca și consecințele nerespectării acestuia cu atât mai mult cu cât era explicitat în mod expres în conținutul documentației depuse.

De asemenea, curtea reține că există temei atât în legislația națională cât și în cea unională pentru recuperarea sumelor acordate cu încălcarea normelor legale incidente, iar în ceea ce privește cuantumul sancțiunii, având în vedere că este vorba despre sancțiuni aferente campaniilor din ani diferiți, actele care generează dreptul la obținerea plăților sunt cererile anuale, respectiv cele aferente anilor 2011 și 2012. Ca atare, regimul juridic al sancțiunilor va fi guvernat de actele normative în vigoare la momentele depunerii cererilor.

Secția de contencios administrativ și fiscal - Decizia nr. 3182/21 octombrie 2015.

Prin sentința nr. 229/CA/2015 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția a II-a Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal a fost respinsă ca nefondată acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta SC A.T. SRL împotriva pârâtei Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul județean S.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta.

În susținerea recursului înțelege să invoce motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 6 și 8 din Noul Cod de Procedură Civilă, din următoarele considerente:

1.) În mod greșit instanța de fond reține legalitatea procesului verbal întocmit de intimată în ceea ce privește motivarea în drept a acestui act în condițiile în care acesta nu cuprinde textele de lege presupus a fi încălcate de recurentă.

In concret, în actul contestat se fac referiri doar la dispozițiile O.U.G. nr.125/2006 privitoare la condițiile generale și condițiile de eligibilitate pentru acordarea măsurilor de sprijin.

Având în vedere această carență a procesului-verbal contestat, instanța de fond ar fi trebuit să constate nelegalitatea acestuia raportat la faptul că datorită nemotivării în drept a faptei reținute în sarcina societății reclamante, aceasta a fost pusă în imposibilitatea de a se apăra și de a demonstra netemeinicia actului de constatare.

2.) De asemenea, în mod greșit instanța de fond a considerat că în cauză este indicat temeiul de drept al sancțiunii aplicate.

Analizând conținutul dispozițiilor O.U.G. nr.125/2006, se poate constata că acesta nu cuprinde o sancțiune de natura celei aplicate prin actul contestat.

În lipsa indicării în concret a normei de drept încălcate și a consecințelor acestei conduite consideră că în cauză nu poate fi aplicată o sancțiune.

3.) Hotărârea instanței de fond este nelegală și prin prisma încălcării dispozițiilor art. 17 din O.U.G. nr.66/2011, conform căruia, "orice acțiune întreprinsă în sensul constatării unei nereguli și al stabilirii creanțelor bugetare rezultate din nereguli se realizează cu aplicarea principiului proporționalității, ținându-se seama de natura și de gravitatea neregulii constatate, precum și de amploarea și de implicațiile financiare ale acesteia";.

În cazul de față presupusa supradeclarare s-a constatat de către intimată ca fiind de 6,40 ha din suprafața totală declarată.

În speță, chiar dacă s-ar reține culpa reclamantei cu privire săvârșirea neregulii, suma pe care ar fi trebuit să o restituie ar fi trebuit să reprezinte procentul pe care îl ocupa suprafața de 6,40 ha din totalul suprafeței declarate.

În sprijinul acestui punct de vedere invocă și dispozițiile art. 16, al. 2 din H.G. nr.224/2008, conform cărora, în caz de rectificare a suprafețelor inițial declarate, plățile sunt acordate pentru anul respectiv pentru suprafața rectificată.

Separat de această chestiune, consideră că în cauză se poate pune și problema unei lipse de vinovăție, avându-se în vedere că în cursul anului 2010, în cursul unui control efectuat la terenurile deținute de reclamantă de către angajații intimatei s-a constatat că suprafețele scriptice declarate corespund cu cele faptice.

4.)Hotărârea instanței de fond este nelegală și sub aspectul menținerii legalității procesului-verbal contestat, în ceea ce privește obligarea reclamantei la restituirea subvenției pe întreaga perioadă 2008 - 2012.

In cauză au fost încălcate și dispozițiile art. 16. din H.G. nr.224/2008.

Astfel, chiar dacă s-a reține că la momentul controlului din 2012 suprafața faptică este mai mică decât cea scriptică, societatea ar putea fi obligată la restituirea subvenției aferente acelei suprafețe, dar doar pentru anul 2011.

În ceea ce privește anul 2012, chiar dacă s-ar aplica cota de diminuare reclamanta îndeplinește condițiile impuse de dispozițiile art. 7 alin. 1) lit. a) din O.U.G. nr.125/2006 pentru a beneficia de acordarea de plăți în cadrul schemelor de plată unică pe suprafață.

5.)Hotărârea instanței de fond este nelegală deoarece intimata a aplicat sancțiunea pentru toți cei 4 ani anteriori controlului, încălcând astfel, atât dispozițiile art. 16 din H.G. nr.224/2008, cât și prevederile Anexei 2 din Ordinul MADR nr. 75/2010.

6.) Se mai arată că hotărârea instanței de fond este nemotivată și sub aspectul temeiniciei procesului-verbal contestat întrucât nu se precizează modalitatea de determinare faptică a suprafețelor și aparatura folosită la efectuarea măsurătorilor iar la momentul aplicării pentru schemele de plăți, la prima identificare a parcelelor, reprezentanții intimatei au procedat la notarea parcelelor pe o hartă fără ca reprezentanții recurentei să cunoască scara la care era întocmită și nici dacă aceasta se suprapune peste parcelele topografice înscrise în cartea funciară sau se fundamentează pe blocuri fizice.

Se mai arată că societatea deține în proprietate, din anul 2008, aceeași suprafață de teren pe care a declarat-o cu ocazia primei identificări a terenurilor și nu poate explica cum din anul 2010, de la primul control efectuat de intimată și până în anul 2012, la momentul celui de al II-lea control suprafața de teren s-a diminuat cu 6,40 ha.

În vederea clarificării acestor aspecte a solicitat la instanța de fond efectuarea unei expertize topografice, cerere care a fost respinsă.

In drept, se invocă art. 466 și urm. NCPC.

Pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură Centrul județean S. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.

În motivarea întâmpinării se arată că instanța de fond, în mod temeinic a respins acțiunea reclamantei, în urma analizării cauzei sub toate aspectele, dând dovada de obiectivitate, în raport atât de interpretarea dispozițiilor legale naționale și comunitare, de specificul obiectului cauzei, cât și față de probatoriul cu înscrisuri administrat de părțile implicate în cauză.

În motivarea sa, prima instanță a procedat la o verificare detaliată a tuturor normelor legale, comunitare și naționale, incidente în cauză, fapt ce a condus la respingerea cererii.

Se mai precizează că în momentul în care un fermier accesează măsuri de agromediu, acesta are obligația sa se asigure ca poate să mențină aceste suprafețe cel puțin 5 ani, așa cum s-a angajat prin semnarea formularului de angajamente și declarații - masuri de agromediu.

Astfel, reclamanta având angajament de agromediu în derulare semnat pe o perioada de 5 ani pentru parcele de 23,20 ha (PI3), 41,80 ha (P14) respectiv de 13,79 ha (P31), era obligată sa mențină suprafața acestor parcele timp de 5 ani.

De asemenea, instanța a constatat în mod corect că procesul-verbal conține motivele de fapt și de drept, fiind semnat de toți membrii comisiei. Sancțiunea aplicata este în strânsă legătură cu procentul de supradeclarare care a fost stabilit de 1,5722% DAR este mai mare de 2 ha, astfel încât, potrivit anexei nr.l, litera B din Ordinul nr.75/2010, s-a aplicat sancțiunea stabilită pentru supradeclararea suprafețelor care prevede că în cazul în care diferența dintre suprafața declarată și suprafața determinată depășește 3% dar este mai mică de 30% din suprafața determinată, suma care urmează să se acorde se reduce, în ceea ce privește cererile de ajutor pentru 2009 cu dublu diferenței constatate.

Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, curtea constată următoarele:

În ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin.1 pct. 6 din Noul Cod de procedură civilă, respectiv când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, curtea reține că acesta nu este întemeiat.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) din Noul Cod de procedură civilă , hotărârea va cuprinde considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Obligația de motivare impune o apreciere întotdeauna atașată de natura cauzei, de circumstanțele acesteia, stilul judiciar și tipologia actului de justiție. Motivarea unei hotărâri este înțeleasă ca un silogism logic, de natură a explica inteligibil hotărârea luată, ceea ce nu înseamnă un răspuns exhaustiv al tuturor argumentelor aduse de parte - dar nici ignorarea lor - ci un răspuns al argumentelor fundamentale, al acelora care sunt susceptibile, prin conținutul lor, să influențeze soluția.

Prin precizarea depusă la 23.06.2015 recurenta înțelege să încadreze criticile 1) și parțial 3) din cuprinsul cererii de recurs în motivul de casare mai sus enunțat.

În ce privește prima critică se constată că nemulțumirea părții este legată de faptul că instanța de fond a reținut legalitatea procesului verbal atacat, deși reclamanta îl criticase pentru lipsa motivelor de drept.

O asemenea critică nu ține de modalitatea de argumentare ci de concluzia la care a ajuns judecătorul fondului, astfel că ea nu poate fi analizată prin prisma motivului de casare prevăzut de pct. 6 ci prin cel prevăzut de pct. 8, atunci când se analizează justețea silogismului judiciar prin prisma normelor legale incidente, așa cum au fost sau trebuiau să fie interpretate și aplicate.

Mențiunea referitoare la pretinsa contradicție dintre data întocmirii procesului verbal …/18.10.2012 și data emiterii deciziei de investire a comisiei, 30.08.2013 a fost invocată numai prin precizările ulterioare expirării termenului de depunere a recursului, astfel că nu poate face obiectul prezentei analize.

Cea de-a doua critică, prezentată ca și motiv contradictoriu, o reprezintă pretinsa contradicție dintre rezultatul constatărilor realizate de reprezentanții intimatei în cursul anului 2012, când s-a constatat o diferență între suprafețele declarate și cele găsite la control, raportat a rezultatul controlului din anul 2010 când s-a constatat o identitate între cele două.

Această critică nu poate fi primită în condițiile în care judecătorul fondului și-a argumentat opțiunea la pct. 4.3 din considerente, reținând că reducerea suprafeței declarată, nu rezultă exclusiv ca urmare a modificării metodei de măsurare a parcelelor în cauză.

În fine, poate fi încadrată la acest motiv de casare și critica nr.6) referitoare la nemotivarea sentinței și sub aspectul temeiniciei procesului-verbal contestat.

Sub acest aspect se susține că, în cuprinsul acestuia nu se precizează modalitatea de determinare faptică a suprafețelor și aparatura folosită la efectuarea măsurătorilor.

Curtea reține că la pct. 5 din procesul verbal se face trimitere la controlul clasic pe teren din campania 2012, ca act și moment la care s-au constatat diferențele de suprafață.

Așa cum rezultă din procesul verbal aflat la dosarul instanței de fond, controlul în teren a fost realizat la 19.09.2012, în prezența reprezentatului recurentei, B.C., care a semnat raportul și a menționat expres că nu are obiecțiuni iar măsurătorile au fost realizate cu aparatură GPS, ocazie cu care s-au constatat neconformități:

- parcela nr… din BF (bloc fizic) - …, în suprafață declarată de 23,20 ha, a fost identificată în suprafață de 21,11 ha,

- parcela nr… din BF (bloc fizic) - …, în suprafață declarată de 41,80 ha, a fost identificată în suprafață de 38,34 ha,

- parcela nr…, care a fost declarată în suprafață de 13,79 ha și a fost identificată în suprafață de 12,94 ha.

Acest proces verbal a stat la baza procesului verbal de constatare a neconformităților …/18.10.2012 în temeiul căruia a fost întocmită Nota de fundamentare …/06.12.2012, avută în vedere de către directorul executiv al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean S. la emiterea Deciziei …/30.08.2013 privind constituirea echipelor cu atribuții de verificare a cazurilor pentru care au fost generate note de fundamentare din aplicația Debitori IACS.

Față de aceste aspecte nu pot fi reținute ca întemeiate criticile recurentei.

Neîntemeiate sunt și susținerile potrivit cărora, la momentul aplicării pentru schemele de plăți, la prima identificare a parcelelor, reprezentanții intimatei au procedat la notarea parcelelor pe o hartă fără ca reprezentanții recurentei să cunoască scara la care era întocmită și nici dacă aceasta se suprapune peste parcelele topografice înscrise în cartea funciară sau se fundamentează pe blocuri fizice.

În condițiile în care, potrivit art. 12 alin. 3 din Regulamentul CE 796/2004, agricultorul este cel care are obligația de a preciza localizarea parcelelor, acesta nu poate invoca propria culpă în dimensionarea și poziționarea parcelelor în cadrul blocurilor fizice, cu atât mai mult cu cât, prin semnarea declarației de suprafață, reclamanta și-a asumat datele consemnate în acest document.

Având în vedere cele mai sus expuse precum și faptul că argumentele expuse de judecătorul fondului, deși succinte, sunt clare și explicite și converg spre soluția preconizată, se constată că nu există nici un temei pentru casarea sentinței sub aspectul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 din Noul Cod de procedură civilă.

În ce privește motivul prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 din codul de procedură civilă 2010, respectiv când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, curtea constată că dispozițiile invocate au fost corect interpretate de prima instanță.

Se susține că sancțiunea aplicată este nelegală întrucât ea nu este reglementată de dispozițiile OUG nr.125/2006, precum și pentru faptul că încalcă prevederile art.17 din OUG nr.66/2011, art. 7 alin. 1) lit. a) din OUG nr.125/2006, art. 16. din HG nr.224/2008, respectiv a Anexei 2 din Ordinul MADR nr. 75/2010.

Potrivit dispozițiilor art. 17 din OUG 66/2011, "orice acțiune întreprinsă în sensul constatării unei nereguli și al stabilirii creanțelor bugetare rezultate din nereguli se realizează cu aplicarea principiului proporționalității, ținându-se seama de natura și de gravitatea neregulii constatate, precum și de amploarea și de implicațiile financiare ale acesteia";.

Art. 16 din HG 224/2008 prevede că:

(1) Angajamentele asumate pe o perioadă de 5 ani, potrivit fișelor măsurilor 211 "Sprijin pentru zona montană defavorizată" și 212 "Sprijin pentru zone defavorizate - altele decât zona montană", nu sunt condiționate de menținerea aceleiași suprafețe pe durata celor 5 ani.

(2) Suprafețele pentru care se solicită anual sprijin pot varia ca dimensiune sau locație, plățile efectuându-se în funcție de suprafața pentru care se aplică anual, cu condiția amplasării într-o zonă defavorizată, desemnată în cadrul PNDR.

Conform art. 7 alin. 1) lit. a) din OUG 125/2006 pentru a beneficia de acordarea de plăți în cadrul schemelor de plată unică pe suprafață, solicitanții trebuie să fie înscriși în Registrul fermierilor, administrat de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, să depună cerere de solicitare a plăților la termen și să îndeplinească următoarele condiții generale:

a) să exploateze un teren agricol cu o suprafață de cel puțin 1 ha, iar suprafața parcelei agricole să fie de cel puțin 0,3 ha, iar în cazul viilor, livezilor, culturilor de hamei, pepinierelor pomicole, pepinierelor viticole, arbuștilor fructiferi, suprafața minimă a parcelei trebuie să fie de cel puțin 0,1 ha.

În fine, potrivit Anexei 2 - Sistemul de sancțiuni pentru măsura 214 "Plăți de agro-mediu" - din Ordinul MADR nr. 75/2010, lit. B) par. 1.) :

Dacă suprafața declarată pentru plată depășește suprafața determinată cu un procent mai mare de 3% din suprafața determinată, dar mai mică sau egală cu 30% din suprafața determinată, plata se calculează pe baza suprafeței determinate, din care se scade dublul diferenței constatate.

Pe baza textelor mai sus evocate recurenta susține că sancțiunea aplicată este nelegală, pe de o parte, pentru că trebuia reținută suma doar pentru procentul care îl reprezenta suprafața de 6,40 ha din totalul suprafeței declarate iar pe de altă parte, măsura de recuperare nu putea viza decât anul 2011, nu și anii anteriori.

Cu privire la legalitatea aplicării sancțiunii curtea reține că noțiunea de neregulă este definită la art.2 alin.1 lit.(a) din O.U.G. nr. 66/2011 ca fiind: "orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții, ce rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului ori a autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit".

Potrivit art. 5 alin. 1 din Regulamentul 65/2011 de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce privește punerea în aplicare a procedurilor de control și a ecocondiționalității în cazul măsurilor de sprijin pentru dezvoltare rurală (în vigoare din 01.01.2011): în cazul efectuării unei plăți necuvenite, beneficiarul rambursează suma respectivă împreună cu dobânda aferentă acesteia, calculată în conformitate cu alineatul (2).

Aceeași obligație se regăsește și în cuprinsul art. 80 alin. 1 din Regulamentul (CE) nr. 1122/2009 al Comisiei din 30 noiembrie 2009.

Ca atare curtea reține că există temei atât în legislația națională cât și în cea unională pentru recuperarea sumelor acordate cu încălcarea normelor legale incidente, astfel că împrejurarea că această sancțiune nu este prevăzută de OUG 125/2006 nu este de natură să conducă la anularea actelor atacate.

În ceea ce privește cuantumul sancțiunii, având în vedere că este vorba despre sancțiuni aferente campaniilor din ani diferiți, actele care generează dreptul la obținerea plăților sunt cererile anuale, respectiv cele aferente anilor 2011 și 2012. Ca atare regimul juridic al sancțiunilor va fi guvernat de actele normative în vigoare la momentele depunerii cererilor.

În aceste condiții trebuie reținut că prevederile Ordinului MADR nr. 75/2010 nu pot fi incidente cauzei întrucât acesta a fost abrogat prin Ordinul Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr. 20/2011, în vigoare din 17.02.2011.

Potrivit Anexei 1 - Sistemul de sancțiuni pentru măsurile 211 "Sprijin pentru zona montană defavorizată" și 212 "Sprijin pentru zone defavorizate, altele decât zona montană" - din Ordinul MADR nr. 20/2011, lit. A) pct. b) :

Dacă suprafața declarată pentru plată depășește suprafața determinată cu un procent mai mare de 3% din suprafața determinată sau 2 hectare, dar mai mic sau egal cu 20% din suprafața determinată, plata se calculează pe baza suprafeței determinate, din care se scade dublul diferenței constatate.

Același conținut îl are și norma cuprinsă în Anexa 2 - Sistemul de sancțiuni pentru măsura 214 "Plăți de agro-mediu" - din Ordinul MADR nr. 20/2011, lit. A) pct. b).

Dealtfel, conținutul acestei norme a și fost invocat în întâmpinare de către pârâta intimată (atât la fond cât și în recurs) care i l-a atribuit însă, în mod eronat, normei similare reglementate de Ordinul MADR nr. 75/2010.

Un argument important îl constituie și faptul că norma secundară mai sus enunțată se regăsește în textul art. 58 alin. 1 din Regulamentul (CE) nr. 1122/2009 al Comisiei, text ce era oricum direct aplicabil în legislația națională cu forța specifică legislației primare.

Ca atare, întrucât procentul de supradeclarare era de 1,5722%, respectiv mai mic de 3%, intimata a făcut aplicarea tezei alternative, constatând că suprafața (în speță 6,4 ha) este mai mare de 2 ha, astfel că a fost atrasă incidența sancțiunii constând în dublul diferenței constatate: 6,40 ha x 2 = 12,80 ha iar 407,07 ha (constatate la măsurătoare în loc de 413,47 ha declarate) - 12,80 ha = 394,27 ha (suprafață pentru care au fost calculate drepturile cuvenite).

Astfel, principiul proporționalității, în varianta specifică abaterii, a fost respectat, măsura luată nefiind contrară prevederilor art. 17 din OUG nr.66/2011.

În ceea ce privește perioada pe care s-a întins sancțiunea, sumele aferente Schemei de Plată Unică pe Suprafață și ZMD au fost calculate pentru anii 2011 și 2012, în timp ce pentru angajamentul de agromediu măsura a vizat întreaga perioadă de 5 ani.

Ca atare nu se poate susține că ar fi fost încălcate prevederile art. 7 alin. 1) lit. a) din OUG nr.125/2006 și art. 16 din HG nr.224/2008 întrucât cele două texte vizează condițiile de acordare a plăților pentru Schema de Plată Unică pe Suprafață și ZMD, pentru suprafețele declarate și confirmate după control. Or în speță, ceea ce s-a recuperat, pentru cele două scheme, sunt sumele aferente suprafețelor care nu au fost regăsite la control și numai pentru perioada respectivă, anul 2010 și cei anteriori neintrând în această categorie.

Recuperarea sumelor retroactiv s-a realizat numai pentru angajamentul de agromediu, având în vedere că plățile pentru agromediu au fost acordate în temeiul art. 39, alin. 1 din Regulamentul CE nr. 1698/2005 al Consiliului din 20.09.2005 privind sprijinul pentru dezvoltare rurala acordat din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR).

Potrivit acestui act normativ acestea se acordă agricultorilor care își asumă voluntar angajamente în favoarea agromediului și se referă la respectarea bunelor condiții agricole și de mediu, cerințelor minime pe suprafața întregii exploatații și cerințelor specifice aferente unuia sau mai multor din cele patru pachete disponibile pentru care aplică pe suprafața pentru care solicită sprijinul, pentru o perioadă de 5 până la 7 ani de la data semnării angajamentului. Semnarea și menținerea angajamentului pe o perioada respectivă constituie criteriu de eligibilitate în vederea obținerii sprijinului financiar.

Or, în speță, așa cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar reclamanta nu a menținut suprafața declarată în anul 2008 pe întreaga perioadă de valabilitate a angajamentului de agromediu (în campaniile 2011 și 2012 suprafața determinată fiind mai mică cu 6,40 ha), debitul stabilit prin procesul-verbal atacat fiind tocmai consecința nerespectării acestui angajament.

În fine, critica referitoare la pretinsa nelegalitate a procesului verbal pentru neîndeplinirea condițiilor legate de motivare nu poate fi reținută.

Curtea reține că motivarea actului administrativ reprezintă o condiție de legalitate externă a actului, care urmărește o dublă finalitate: îndeplinește o funcție de transparență a procedurilor administrative în profitul cetățenilor care vor putea astfel să verifice dacă actul este sau nu întemeiat și permite autorității judiciare să exercite controlul de legalitate asupra acestuia.

În speță, verificarea la care a fost supusă reclamanta s-a efectuat în temeiul O.U.G. 66/2011, astfel că procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare trebuie să cuprindă toate elementele prevăzute de art. 21 alin. 21, respectiv: denumirea autorității emitente, data la care a fost emis, datele de identificare a debitorului sau a persoanei împuternicite de debitor, cuantumul creanței bugetare stabilite în urma constatărilor, motivele de fapt, temeiul de drept, numele și semnătura conducătorului autorității emitente, ștampila autorității emitente, posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestației și autoritatea la care se depune contestația.

Analiza conținutului actului atacat relevă faptul că acesta cuprinde mențiunile enumerate mai sus, astfel că nu se poate susține că autoritatea publică emitentă nu a respectat principiul motivării actului administrativ.

Reținând că dispozițiile invocate au fost corect interpretate, curtea constată că nici motivul de casare reglementat de art. 488 alin. 1 pct. 8 din Codul de procedură civilă 2010 nu subzistă și ca atare, recursul declarat urmează a fost respins potrivit art. 496 alin. 1 din același act normativ.

← Cerere de revizuire respinsă. Neaplicarea cauzei CJUE ...		Prescripţii medicale emise de medicii de familie sau de altă... →

Sancţiuni aplicate de APIA în situaţia nerespectării angajamentului de agromediu.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Sancţiuni aplicate de APIA în situaţia nerespectării angajamentului de agromediu.