Cerere de soluţionare a notificării formulată înainte de intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BUCUREŞTI Decizie nr. 1931 din data de 14.11.2013
Notificare.
Cerere de soluționare a notificării formulată înainte de intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001. Aplicabilitatea Legii nr.165/2013 în ceea ce privește stabilirea și acordarea măsurilor reparatorii, în faza execuțională.
Legea nr.10/2001, Legea nr.165/2013
Legea 165/2013 se aplică și procesului de față, ceea ce înseamnă că acordarea măsurilor reparatorii în echivalent pentru imobilele imposibil de restituit în natură urmează a se face în procedura prevăzută de Legea 165/2013.
Curtea apreciază însă că schimbarea titulaturii instituțiilor competente și modificarea reglementării procedurii administrative de acordare a măsurilor reparatorii reprezintă doar aspecte formale și nu justifică modificarea hotărârii pronunțate de prima instanță, înainte de apariția Legii 165/2013, chiar dacă această lege produce efecte juridice în sensul arătat.
(Curtea de Apel București-Secția a-IV-a Civilă, decizia civilă nr.1931/14.11.2013, în dosarul nr. 10515/3/2012)
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă sub nr. 10515/3/2012, la data de 02.04.2012, reclamantul ASa chemat în judecată pe pârâtul MB, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligat pârâtul la emiterea unei dispoziții motivate de restituire în natură sau prin echivalent a imobilului format din apartamentele nr. 2 și 3 cu terenul aferent, situat în București, Intr. Mr. AC, sector 1, cu cheltuieli de judecată.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 10/2001, republicată.
Prin încheierea de la termenul din 14.01.2013, Tribunalul a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri și a respins ca nefiind utile cauzei probele cu expertiză topografică și evaluatoare solicitate de reclamant.
Prin sentința civilă nr. 91/21.01.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV-a Civilă, s-a admis în parte cererea formulată de reclamantul AS, în contradictoriu cu pârâtul MB, s-a constatat că reclamantul Alexiu Ștefan este persoană îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru apartamentele nr. 2 și 3, situate în București, Intr. Maior AC, , sector 1, precum și pentru terenul situat sub acestea, în suprafață de 36,59 mp, respectiv 30,81 mp, imobile înstrăinate în baza Legii nr. 112/1995 prin contractele de vânzare-cumpărare nr. /1999 și nr. /1997, a fost obligat pârâtul MB să emită în favoarea reclamantului AS dispoziție motivată cu propunere de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent, în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, cu privire la imobilele menționate anterior și s-a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Prezenta cerere constituie o acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 26 din Legea nr. 10/2001, astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. XX/ /19.03.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție în recursul în interesul legii. Astfel, reclamantul AS a depus notificarea nr. 5138/14.11.2001, comunicată Prefecturii Municipiului Bucuresti prin intermediul BEJA B, R și B transmisă spre competentă soluționare Primăriei Municipiului București, formându-se dosarul administrativ nr.
Prin notificarea menționată, s-au solicitat despăgubiri pentru imobilul situat în București, str. Mr. AC sector 1 (fostă str. Î).
Având în vedere refuzul nejustificat al unității deținătoare de a răspunde la notificare timp de peste 10 ani, tribunalul este competent să soluționeze pe fond acțiunea.
Tribunalul a reținut că reclamantul a făcut dovada calității de persoană îndreptățită, în sensul dispozițiilor art. 3 alin. 1 lit. a și art. 4 alin. 2 din Legea nr. 10/2001.
Astfel, imobilul compus dintr-o parcelă de teren, situată în București, str. Î a fost dobândit de A și NA (NA, respectiv NA, potrivit declarației de notorietate de la fila 127) prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 30867/1932 de Tribunalul Ilfov - Secția notariat pe numele proprietarului AIN fiind eliberată autorizația de construire nr. 20.I/18.07.1936, acesta figurând ca titular de rol fiscal cu privire la imobilul menționat, conform matricolei privind impozitul pe clădiri .
Potrivit situației juridice comunicate de S.CRV. și de PMB imobilul situat în București, Intr. MC sector 1 a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 92/1950, la poziția 34 din anexa Decretului figurând fostul proprietar AN cu 4 apartamente în imobilul menționat, dintre care două apartamente au fost vândute în baza Legii nr. 112/1995, iar apartamentul nr. 1 a fost retrocedat în baza Dispoziției nr. 1841/1997 a PGMB
Astfel cum a rezultat din certificatul de moștenitor nr. 590/1976 de pe urma defunctului AN, decedat la 28.05.1976, au rămas ca moștenitori AA și RVA, cu o cotă de câte 1/2 fiecare, iar conform certificatului de moștenitor nr. /1981 de pe urma defunctei AA, decedată la data de 27.10.1981, a rămas ca unică moștenitoare fiica acesteia, RVA.
Reclamantul AS este unicul moștenitor legal al defunctei NVA (fostă A, respectiv R), decedată la 12.08.1994 (potrivit certificatului de moștenitor nr. /13.06.1995) și totodată legatar cu titlu particular al defunctei cu privire la "eventualele drepturi ce se nasc ca urmare a revendicării apartamentelor nr. 2 și nr. 3, situate în București, str. Intr. Mr. AC sector 1, conform certificatului de moștenitor nr. /05.06.1996.
De asemenea, tribunalul a reținut că imobilul în litigiu a fost preluat în mod abuziv, conform dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. a din Legea nr. 10/2001, imobilul fiind naționalizat prin Decretul nr. 92/1950.
Potrivit situației juridice a imobilului comunicate de SC RV SA și conform adresei emise de DITL Sector 1 București privind istoricul de rol fiscal al imobilului, 2 apartamente din imobil au fost vândute în baza Legii nr. 112/1995, conform contractelor de vânzare-cumpărare nr. /27.09.1999 încheiat cu M,V - (apartamentul nr. 2 etaj 1 și terenul aferent în suprafață de 36,59 mp) și nr. /11.06.1997 încheiat cu IȘ -(apartamentul nr. 3 etaj 2 și terenul aferent în suprafață de 30,81 mp), apartamentul nr. 1 fiind restituit prin Dispoziția nr. /1997 a Primarului General al Municipiului București.
Cu privire la cele 2 apartamente și suprafețele de teren aferente acestora, care au fost vândute în baza Legii nr. 112/1995 (apartamentul nr. 2 etaj 1 și apartamentul nr. 3 etaj 2, cota indiviză din spațiile comune și terenul aferent acestora), care fac obiectul prezentei cereri de chemare în judecată, s-a constatat că acestea nu pot fi restituite în natură reclamantului, față de dispozițiile art. 18 lit. c din Legea nr. 10/2001 modificată, urmând a se propune acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, în condițiile legii speciale.
Astfel, Tribunalul a constatat că, deși notificarea nr. 5138/2001 formulată de AȘ vizează întregul imobil situat în București, str. Maior AC sector 1, acțiunea de față are ca obiect exclusiv apartamentele nr. 2 și 3 din imobilul menționat, precum și terenul aferent acestora, vândute în baza Legii nr. 112/1995. Prin urmare, în virtutea principiului disponibilității, Tribunalul s-a pronunțat numai asupra solicitării reclamantului din petitul acțiunii, situație în care nu se pune problema existenței vreunui apartament sau a vreunei suprafețe de teren rămasă liberă, care să poată fi restituite în natură reclamantului, din moment ce acesta nu a investit instanța cu o cerere care să vizeze întregul imobil notificat, compus din teren și construcție.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs recurentul-reclamant AȘ și recurentul-pârât MB
În motivarea recursului declarat de recurentul MB acesta a arătat că în mod greșit instanța a constatat calitatea reclamantului de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent și a MBsă emită dispoziție cu propunere de acordare de despăgubiri ce vor fi stabilite în condițiile Titlului VII a Legii nr. 247/2005.
Recurentul a arătat că potrivit Legii nr. 165/2013 nu mai sunt aplicabile dispozițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2007, deci unitatea deținătoare nu mai poate fi obligată să emită dispoziție cu propunere de acordare a măsurilor reparatorii în condițiile acestei legi.
Conform art. 1 alin. 1 și alin. 2, art. 4, 16 și 50 din Legea nr. 165/2013, Municipiul București urmează să fie obligat să emită dispoziția în sensul art. 1 alin. 2, respectiv compensarea prin puncte pentru imobilul în litigiu.
În consecință, recurentul a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului declarat de recurentul AS, acesta a criticat hotărârea recurată, susținând că în mod greșit acțiunea nu a fost admisă în totalitate.
Recurentul a arătat că are dreptul să primească măsuri reparatorii conform pct. 5 din contract și pentru părțile de folosință comună, astfel. 30,91 % din părțile de folosință comună ale apartamentului nr. 2, vândut prin contractul de vânzare-cumpărare nr. /1999 și 26,3 % din părțile de folosință comună ale apartamentului nr. 3, vândut prin contractul de vânzare - cumpărare nr. /1997.
S-a mai arătat că suprafața de teren reprezintă cei 230,23 m.p., teren neocupat de construcție, proprietatea numitului CRD, vândută probabil acestuia de autorii inițiali.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 3041 Cod procedură civilă.
Prin decizia civilă civilă nr.1931/14.11.2013 pronunțată de către Curtea de Apel București-Secția a-IV-a Civilă, au fost respinse ca nefondate recursurile declarate.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor expuse mai sus, Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește recursul declarat de recurentul - pârât, acesta a criticat hotărârea recurată, susținând că potrivit Legii nr. 165/2013, nu mai sunt aplicabile dispozițiileTitlului VII din Legea nr. 247/2007, deci unitatea deținătoare nu mai poate fi obligată să emită dispoziție cu propunere de acordare a măsurilor reparatorii în condițiile acestei legi, ci urmează să emită dispoziția în sensul art. 1 alin. 2 din Legea 165/2013, respectiv compensarea prin puncte pentru imobilul în litigiu.
Curtea constată că, într-adevăr, după pronunțarea hotărârii de către prima instanță, a fost adoptată Legea 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial nr. nr. 278/17.05.2013.
Legea 165/2013 prevede la art. 1 alin. 2 că în situația în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, singura măsură reparatorie în echivalent care se acordă este compensarea prin puncte, prevăzută în cap. III.(art. 16-31).
Potrivit art.16 cererile de restituire care nu pot fi soluționate prin restituire în natură la nivelul entităților învestite de lege se soluționează prin acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte, care se determină potrivit art. 21 alin. (6) și (7).
Conform art. 18 (3) din lege, Comisia Națională preia atribuțiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și funcționează până la finalizarea procesului de retrocedare.
Articolul 50 lit. a prevede că la data intrării în vigoare a prezentei legi: a) sintagma "despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv", cuprinsă în Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se înlocuiește cu sintagma "măsuri compensatorii în condițiile legii privind unele măsuri pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv, în perioada regimului comunist în România".
Potrivit art. 4, dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Prin urmare, Legea 165/2013 se aplică și procesului de față, ceea ce înseamnă că acordarea măsurilor reparatorii în echivalent pentru imobilele imposibil de restituit în natură urmează a se face în procedura prevăzută de Legea 165/2013.
Curtea apreciază însă că schimbarea titulaturii instituțiilor competente și modificarea reglementării procedurii administrative de acordare a măsurilor reparatorii reprezintă doar aspecte formale și nu justifică modificarea hotărârii pronunțate de prima instanță, înainte de apariția Legii 165/2013, chiar dacă această lege produce efecte juridice în sensul arătat.
În limitele criticilor formulate de recurentul pârât și cu precizările arătate, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul declarat de recurentul pârât, ca nefondat.
În ceea ce privește recursul declarat de recurentul reclamant, acesta a criticat hotărârea recurată, susținând că în mod greșit prima instanță nu a constatat dreptul recurentului la acordarea de măsuri reparatorii și pentru părțile de folosință comună ale apartamentelor vândute.
Critica este nefondată, deoarece acțiunea a avut ca obiect exclusiv apartamentele nr. 2 și 3 din imobil, precum și terenul aferent acestora, vândute în baza Legii 112/1995.
Instanța s-a pronunțat în limitele cererii, astfel cum a fost formulată, cu respectarea principiului disponibilitățíi consacrat de art. 129 alin.6 Cod procedură civilă, potrivit cu care "în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății ";.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
Văzând și disp. art. 377 alin. 1 pct. 3 C.pr. civ.
| ← Admiterea acţiunii în revendicare. | Validare de poprire. Desfiinţarea măsurii indisponibilizării... → |
|---|
