Validare de poprire. Desfiinţarea măsurii indisponibilizării sumelor, ca efect al popririi, prin acte administrative necontestate.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BUCUREŞTI Decizie nr. 1947 din data de 15.11.2013
Validare de poprire.
Desființarea măsurii indisponibilizării sumelor, ca efect al popririi, prin acte administrative necontestate. Desființarea indisponibilizării sumelor de bani. Imposibilitatea formulării cererii de validare a popririi, în ipoteza în care printr-un act administrativ necontestat se înlătură măsura indisponibilizării unor sume deja poprite.
art. 456 și ale art. 460 C.pr.civ și decizia în interesul legii nr. 7/2013
Aplicând aceste dispoziții art.456 și 460 din Codul de Procedură Civilă, se constată că înființarea popririi pe conturile recurentei-debitoare s-a realizat în data de 12.10.2005, poprire de care terțul poprit a luat cunoștință la data de 17.10.2005.
Astfel, în mod corect a reținu instanța de fond faptul că nu a fost sesizată cu o cerere tipică de validare a popririi, în realitate cererea de chemare în judecată formulată de creditoare fiind determinată de măsura luată de debitoare de a solicita terțului poprit să procedeze la desființarea indisponibilizării anumitor sume de bani, în temeiul dispozițiilor art. 452 alin. 2 C.pr.civ.
(Curtea de Apel București-Secția a-IV-a Civilă, decizia civilă nr.1947/15.11.2013, în dosarul nr. 48207/299/2011)
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sector 1 București sub nr. 48207/299/2011, creditoarea SCFP SRL a solicitat, în contradictoriu cu debitoarea SCDPB a și terțul poprit Ministerul Finanțelor Publice prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Administrația Finanțelor Publice Sector 1 - Trezoreria Sectorului 1 București: validarea popririi înființate pe drepturile bănești ale terțului poprit, pentru obligațiile debitorului poprit, până la concurența sumei de 2.119.984,11 lei; amendarea terțului poprit care, cu rea-credință, a refuzat să-și îndeplinească obligațiile privind efectuarea popririi.
În motivarea cererii de chemare în judecată, creditoarea a arătat că prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 28.09.2005, Judecătoria sector 1 București a încuviințat executarea silită prin poprire a debitoarei SCDPB, pentru recuperarea creanței din titlul executoriu sentința civilă nr. 27.10.1987 a Tribunalului București Secția comercială, inclusiv cheltuielile de executare din dosarul de executare nr. 170/2005.
Creditoarea a mai arătat că la data de 12.10.2005 executorul judecătoresc a înființat poprirea până la concurența sumei de 2.044.450,76 lei, aducând la cunoștința debitoarei măsura luată, la data de 17.10.2005, cu nr. de înregistrare la terțul poprit 836224/17.10.2005.
Creditoarea a mai arătat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 460 C.pr.civ. potrivit cărora în termen de 3 luni de la data la care terțul poprit trebuia să consemneze suma sau să plătească suma urmărită, instanța va da o hotărâre de validare a popririi.
În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 460 C.pr.civ., Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În susținerea cererii de chemare în judecată, creditoarea a depus la dosar, în copie certificată, încheierea din data de 28.09.2005 a Judecătoriei sector 1, adresa de înființare a popririi nr. /12.10.2005 emisă de BEJ DD Crenguța, adresele nr. /31.10.2011, /7.10.2011, nr. /3.10.2011, nr. /27.09.2011 și nr. /1.11.2011, toate emise de debitoarea SCDPB precum și adresele de înaintare a acestor adrese de către terțul poprit către executorul judecătoresc.
Creditoarea SC FP SRL a formulat concluzii scrise prin care a invocat excepția neretroactivității legii, arătând că Ordinul nr. /2011 nu se aplică în speță deoarece înființarea popririi a fost dispusă în anul 2006.
Terțul poprit a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului creditorului de a cere executarea silită, față de data obținerii titlului executoriu - sentința comercială nr. /27.10.1997; pe fond a solicitat respingerea acțiunii, arătând că a acționat în temeiul Ordinului Președintelui ANAF nr. /2011.
Debitoarea SCDFB a formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, arătând că terțul poprit a acționat de bună-credință, în temeiul Ordinului MFP nr. /2011.
Prin sentința civilă nr. 3036/21.02.2012 Judecătoria Sectorului 1 a respins, ca neîntemeiată, acțiunea privind pe creditoarea S.C.FP S.R.L., pe debitoarea SCDPB și pe terțul poprit Ministerul Finanțelor Publice, prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Administrația Finanțelor Publice Sector 1 - Trezoreria Sectorului 1 București.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că situația din prezenta speță nu se circumscrie cazului tipic de validare a popririi, deoarece poprirea a fost înființată la data de 12.10.2005, prin adresa BEJ DDC, în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. /27.10.1997. În urma primirii adresei de înființare a popririi, terțul poprit a procedat la indisponibilizarea contului debitoarei și a virat mai multe sume, menționate în adresele depuse la dosar.
La data de 29.09.2011, prin adresa nr., terțul poprit i-a transmis executorului judecătoresc, în copie, Anexa nr. 3 la Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. /2011, "Situația sumelor pentru care se solicită desființarea indisponibilizării";, completată de către debitoare (f.147, 148), fiind vorba de 13.680 lei.
Prin adresele nr., nr. /3.10.2011 și nr. /2.11.2011, terțul poprit i-a transmis executorului judecătoresc Anexa nr. 3 la Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. /2011, reprezentând "Situația sumelor pentru care se solicită desființarea indisponibilizării";, completată de către debitoare.
Prin Ordinul Președintelui ANAF nr. pentru aprobare procedurii de punere în aplicare a titlurilor executorii în baza cărora se solicită înființarea popririi conturilor autorităților și instituțiilor publice, deschise la nivelul Trezoreriei Statului, publicat în Monitorul Oficial partea I nr. 523/25.07.2011, s-a prevăzut, în art. 10, că instituțiile publice și autoritățile publice ale căror conturi au fost indisponibilizate pe bază de titluri executorii primite de unitățile Trezoreriei Statului anterior intrării în vigoare a prezentului Ordin, pot solicita în scris unităților Trezoreriei Statului desființarea indisponibilizării pentru categoriile de sume care se încadrează în at. 1 alin. (2) din OG nr. 22/2002.
În executarea acestui ordin, terțul poprit i-a cerut debitoarei să precizeze care sume sunt destinate pentru acoperirea cheltuielilor de organizare și funcționare, inclusiv a celor de personal. Debitoarea a transmis 4 adrese în acest sens, rezultând că toate sumele intrate în cont au această destinație, nerămânând nimic indisponibilizat.
Instanța a reținut că nu a fost aplicată retroactiv nicio normă legală, deoarece faptul indisponibilizării constituie un fapt juridic cu caracter de factapraeterita, adică "în curs";. Regulile privind poprirea efectivă reprezintă norme de procedură, fiind de imediată aplicare. "Data"; popririi o reprezintă momentul intrării sumei respective în contul debitorului. În speță, instanța a reținut că sumele în discuție au intrat în cont după luna iulie 2011, după publicarea ordinului Președintelui ANAF, fiind supuse, în consecință, acestor dispoziții legale.
În ceea ce privește susținerile terțului poprit referitoare la prescripția executării silite, instanța le-a respins ca neîntemeiate, raportat la propria conduită, întrucât acesta a înființat poprirea și, la începutul anului 2011, a efectuat plăți.
Împotriva sentinței civile nr. 3036/2012 a formulat apel creditoarea SC FP SRL, în motivarea căruia a învederat următoarele:
Potrivit practicii judiciare naționale și europene, necesitatea executării silite a titlului executoriu intr-un termen rezonabil, este obligatorie chiar daca debitorul este o Instituție publică.
Legea națională română reține: "în termen de 15 zile de Ia comunicarea popririi, iar în cazul sumelor de bani datorate în viitor, de la scadența acestora, terțul poprit Trezoreria Sectorului 1- București este obligat să consemneze suma de bani sau, după care, să indisponibilizeze bunurile mobile incorporate poprite și să trimită dovada executorului, în cazul popririi prevăzute la art. 433 alin. 1" (art. 436 alin. 1 lit. a Cod procedură civilă).
Validarea popririi nu presupune ca terțul poprit să efectueze plata din fonduri proprii, iar fapta terțului poprit de a debloca conturile debitoarei reprezintă o încălcare a obligațiilor legale care îi reveneau ca urmare a comunicării încheierii de poprire, potrivit art. 455 Cod procedură civilă, întrucât încheierea de poprire nu a fost invalidată de instanță iar terțul poprit a recunoscut inițial efectele acesteia, confirmând și înființând poprirea, fapta terțului poprit, de a debloca conturile debitoarei SCPP B a fost săvârșită cu vinovăție, în condițiile art. 998-999 Cod civil.
Debitoarea SCPPB a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, arătând că din înscrisurile administrate în cauză s-a făcut dovada că a fost încuviințată executarea silită prin poprire asupra conturilor sale și că a fost înființată poprirea. Intimata-debitoare a mai arătat că, față de obiectul său de activitate și în calitate de administrator al unor terenuri care fac parte din domeniul public al statului, a solicitat acordarea de subvenții pentru lucrări din agricultură, conform OUG nr. 125/2006, subvenții care i-au fost acordate din Fondul European pentru Garantare în Agricultură (FEGA); a mai arătat că suma de 93.671,30 lei (din care suma de 44.119,19 lei reprezintă avans) este o finanțare nerambursabilă, având o sursă europeană - Fondul European pentru Garantare în Agricultură; și are o destinație specială - sprijin pentru lucrările efectuate în agricultură, motiv pentru care APIA a virat aceste subvenții în conturile SCDP Băneasa, astfel cum rezultă din extrasele de cont depuse la dosar și Decizia Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Agenția de plăți și intervenție în agricultură nr. /15.12.2010.
În apel, apelanta creditoare a precizat că solicită validarea popririi până la concurența sumei de 1.567.931,04 lei, depunând somația de plată nr. /2013.
Prin decizia civilă nr. 375A/09.04.2013 Tribunalul București Secția a III-a Civilă a admis apelul formulat de apelantul-creditor SC FP SRL, a schimbat în tot hotărârea atacată în sensul că a admis acțiunea și a validat poprirea înființată de BEJ DDC în dosarul de executare nr/2005 la data de 12.10.2005 asupra conturilor debitoarei SCPB deschise la terțul poprit Ministerul Finanțelor Publice prin Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Administrația Finanțelor Publice Sector 1 - Trezoreria Sector 1 București, până la concurența sumei de 1.567.931,04 ron.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut, din interpretarea art. 460 C.pr.civ., că instanța de validare verifică atât existența raporturilor juridice dintre creditor și debitor, în condițiile stabilite prin titlul executoriu și dispozițiile legale aplicabile, cât și existența raporturilor juridice dintre debitor și terțul poprit.
Tribunalul a reținut că față de conținutul dispozițiilor art. 452-457 Cod procedură civilă, în cadrul cererii de validare poprire se analizează măsura în care terțul poprit și-a îndeplinit obligațiile legale ce îi revin pe parcursul procedurii executării silite în această formă; și nu fac obiectul analizei cererii de validare legalitatea actelor de executare, astfel de neregularități precum și suspendarea executării putând fi invocate exclusiv în cadrul contestației la executare.
Or, în cauză, din probele administrate rezultă că împotriva actelor de executare nu a fost formulată contestație la executare. La datele de 29.09.2011, 11.10.2011, 03.10.2011 și 02.11.2011, terțul poprit i-a transmis executorului judecătoresc, în copie, Anexa nr. 3 la Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. /2011, "Situația sumelor pentru care se solicită desființarea indisponibilizării";, însă nici debitoarea și nici terțul poprit nu au formulat contestație la executare pentru ca instanța de executare să dispună asupra desființării popririi.
Așa fiind, tribunalul a constatat că terțul poprit sau debitorul nu pot invoca în faza de validare poprire nelegalitatea executării silite. A admite o altă interpretare înseamnă a permite eludarea aplicării termenelor imperative prevăzute de lege în materia contestației la executare în art. 401 Cod procedură civilă, golindu-se astfel de eficiență aceste dispoziții și creând posibilitatea pentru debitor de a invoca neregularitatea actului de executare cu depășirea termenelor prevăzute sub sancțiunea decăderii, ceea ce evident nu este permis.
Împotriva deciziei civile nr. 375A/2013 au declarat recursuri debitoarea SCDPB și terțul poprit Ministerul Finanțelor Publice prin Administrația Finanțelor Publice Sector 1 București - Trezoreria Sectorului 1 București.
În motivarea recursului, debitoarea SCDPB a susținut următoarele critici de nelegalitate:
Recurenta-debitoare solicită, în temeiul dispozițiilor art. 244 alin. 2 C.pr.civ. suspendarea recursului până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr. 14349/299/2013 înregistrat pe rolul Judecătoriei sector 1, având ca obiect contestație la executare.
Recurenta-debitoare arată că, potrivit Legii nr. 72/2011, este menționată în anexa 3 pct. 26 din Legea nr. 72/2011 cu patrimoniu - o suprafață de 430 ha teren proprietate publică indispensabilă cercetării, iar în anexa 3.35, SCOP B este menționată cu suprafața de 61,67 ha teren domeniu public situat în București Băneasa. În aceste condiții, față de obiectul de activitate stabilit potrivit legii - cercetare științifică în domeniul pomicol - SCOP Băneasa a solicitat acordarea de subvenții pentru lucrări în agricultură. SCOP Băneasa, în calitate de administrator al unor terenuri ce fac parte din domeniul public al statului, este beneficiar al unor subvenții pentru lucrările în agricultură, astfel cum sunt reglementate prin OUG nr. 125/2006 pentru aprobarea schemelor de plăți directe și plăți naționale directe complementare, care se acordă în agricultură începând cu anul 2007 și pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultură.
Aceste subvenții sunt acordate din Fondul european pentru garantare în agricultură (FEGA), conform art. 5 alin. 2) din OUG nr. 125/2006.
Prin Decizia Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția de Plăți și intervenție în Agricultură nr. 1725049/15.12.2010, s-a stabilit plata sumei de 93.671,30 lei, din care suma de 44.119,19 Iei avans. Suma menționată este o finanțare nerambursabilă, având o sursă europeană - Fondul european pentru garantare în agricultură și o destinație specială și anume, sprijin pentru lucrările efectuate în agricultură. Ulterior, APIA a virat aceste subvenții nerambursabile în contul SCOP B. Existând măsura popririi înființată pe contul SCDP B la solicitarea creditorului SC FP SRL și neputând încasa aceste sume de bani cu o destinație și afectațiune specială prin efectul legii, SCDP B a solicitat desființarea indisponibilității sumelor mai sus menționate, prin adresa înaintata Trezoreriei Sector 1 București sub nr. /31.10.2011.
Această cererea a fost întemeiată pe dispozițiile OMFP nr. /2001 și pe prevederile art. 452 alin. 2 C.pr.civ., potrivit cărora: "Nu sunt supuse executării silite prin poprire: a) sumele care sunt destinate unei afectațiuni speciale prevăzute de lege și asupra cărora debitorul este lipsit de dreptul de dispoziție;
b) sumele reprezentând credite nerambursabile sau finanțări primite de la instituții sau organizații internaționale pentru derularea unor programe ori proiecte".
Față de legea care prevede situațiile speciale și derogatorii în care nu se poate înființa poprirea pe anumite categorii de sume ale debitorului, cererea creditoarei SC FP SRL nu poate fi admisă.
Pe de altă parte, instanța de apel a pronunțat o hotărâre de validare a popririi, cu încălcarea prevederilor art. 460 C.pr.civ., motiv pentru care solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, iar pe fond respingerea cererii de chemare în judecată având ca obiect validare poprire, ca neîntemeiată.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ.
În motivarea recursului, terțul poprit Ministerul Finanțelor Publice prin Administrația Finanțelor Publice Sector 1 București - Trezoreria Sectorului 1 București a susținut următoarele critici de nelegalitate:
Debitoarea SCDPB este instituție publică, iar executarea silită prin poprirea conturilor autorităților și instituțiilor publice deschise la nivelul unităților Trezoreriei Statului este reglementată de OG nr. 22/2002 cu modificările și completările ulterioare și de OMFP nr. 2336/2011 cu modificările și completările ulterioare, acestea completându-se cu dispozițiile Codului de procedură civilă. Astfel, poprirea înființată în prezentata cauză este supusă prevederilor legale speciale menționate mai sus.
Recurentul-terț poprit precizează că, pentru punerea în aplicare a OG nr. 22/2002 a fost emis Ordinul Președintelui ANAF nr. 2336/2011 pentru aprobarea Procedurii de punere în aplicare a titlurilor executorii în baza cărora se solicită înființarea popririi conturilor autorităților și instituțiilor publice deschise la nivelul unităților Trezoreriei Statului, publicat în Monitorul Oficial nr. 523/25.07.2011, act administrativ cu caracter normativ, care, în art. 10 alin. 1 dispune că "instituțiile publice și autoritățile publice ale căror conturi au fost indisponibilizate pe bază de titluri executorii primite de unitățile Trezoreriei Statului anterior intrării în vigoare a prezentului ordin pot solicita în scris unităților Trezoreriei Statului desființarea indisponibilizării pentru categoriile de sume care se încadrează în prevederile art. 1 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002, aprobată cu completări prin Legea nr. 288/2002, cu modificările și completările ulterioare, și ale art. 452 alin. 2 din Codul de procedură civilă."
În acest scop, debitoarea SCPDB a comunicat terțului poprit Trezoreria Statului Sector 1 Anexa nr. 3 din OPANAF nr. 2336/2011 prin care a indicat suma rămasă indisponibilizată pentru poprirea solicitată de executorul judecătoresc.
De asemenea, Trezoreria Statului Sector 1, aplicând art. 10 alin. 3 din OPANAF nr. 2336/2011, a comunicat executorului judecătoresc sumele pentru care s-a dispus desființarea indisponibilizării, anexând înștiințării o copie a situației prevăzute în anexa nr. 3 primită în acest scop de la debitor.
Astfel, Trezoreria Statului Sector 1 a acționat strict în temeiul și cu respectarea întocmai a dispozițiilor legale incidente, respectiv OG nr. 22/2002 și OPANAF nr. 2336/2011, acte normative în vigoare ce produc efecte juridice depline, acestea nefiind anulate, până în acest moment, de nici o instanță de contencios administrativ.
În calitatea sa de terț poprit și-a îndeplinit în totalitate obligațiile legale ce-i revin, în efectuarea popririi cu privire la indisponibilizarea sumelor declarate de SCDPB, astfel că nu se poate reține vreo culpă a terțului poprit față de creditorul SC FPx SRL.
În consecință, solicită admiterea recursului cu consecința respingerii cererii de validare formulată de SC FP SRl.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ.
Intimata-creditoare a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat, arătând că în mod corect instanța de apel a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 460 C.pr.civ. pentru validarea popririi înființată la data de 12.10.2005 și că nu pot face obiectul analizei instanței de validare legalitatea actelor de executare, astfel de neregularități putând fi invocare exclusiv în cadrul contestației la executare.
Prin decizia civilă nr.1947/15.11.2013 pronunțată de Curtea de Apel București-Secția a-IV-a Civilă, au fost admise recursurile, s-a modificat în tot decizia civilă recurată în sensul că: a fost respinge apelul declarat de creditoarea SC FP SRL împotriva sentinței civile nr. 3036/21.02.2012 a Judecătoriei sectorului 1 București, ca nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs, Curtea constată că recursurile sunt întemeiate, pentru următoarele considerente:
Criticile formulate prin ambele recursuri de față (pe care instanța le va analiza împreună deoarece cuprind critici comune) sunt întemeiate, fiind incident în cauză motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ. privind aplicarea și interpretarea greșită a legii de către instanța de apel.
În mod greșit instanța de apel a reținut faptul că în speța de față sunt îndeplinite cerințele prevăzute de dispozițiile art. 460 C.pr.civ. pentru a se dispune validarea popririi înființate în dosarul de executare nr. /2005 al BEJ DDC.
În acest sens, Curtea constată că statuarea instanței de apel potrivit căreia sunt întrunite în cauză condițiile legale pentru a se dispune validarea popririi înființată la data de 12.10.2005 în dosarul de executare nr. /2005, încalcă cerințele prevăzute de art. 456 și ale art. 460 C.pr.civ., astfel cum au fost interpretate prin decizia în interesul legii nr. 7/2013 pronunțată de ICCJ Completul competent să soluționeze recursul în interesul legii, publicată în M. Of. nr. 263 din 10 mai 2013.
Astfel, potrivit art. 456 alin. 1 C.pr.civ., în termen de 15 zile de la comunicarea popririi, iar în cazul sumelor de bani datorate în viitor, de la scadența acestora, terțul poprit este obligat să consemneze suma de bani, sau, după caz, să indisponibilizeze bunurilor mobile incorporale poprite, și să trimită dovada executorului.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 460 C.pr.civ., dacă terțul poprit nu-și mai îndeplinește obligațiile ce-i revin în executarea popririi, în termen de 3 luni de la data când terțul poprit trebuia să consemneze suma de bani, creditorul poate să sesizeze instanța de executare, în vederea validării popririi.
Prin decizia în interesul legii nr. 7/2013, obligatorie pentru instanță potrivit dispozițiilor art. 3307C.pr.civ., instanța supremă a statuat că dispozițiile art. 460 alin. 1 C.pr.civ. "reglementează validarea popririi doar ca o procedură de excepție, determinată de conduita terțului poprit, spre deosebire de vechea reglementare, care instituia regula popririi urmată de validare în toate situațiile, indiferent de conduita terțului poprit. (…) Această situație este justificată de faptul că art. 456 din Codul de procedură civilă, astfel cum a fost modificat prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 138/2000, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 219/2005, instituie o serie de obligații în sarcina terțului poprit care, în termen de 15 zile de la comunicarea popririi, trebuie să consemneze suma de bani sau să indisponibilizeze bunurile poprite și să trimită dovada executorului sau să plătească direct creditorului suma cuvenită acestuia. În situația în care terțul poprit nu respectă obligațiile instituite prin art. 456 din Codul de procedură civilă, creditorul, debitorul sau organul de executare poate sesiza instanța de executare în vederea validării popririi, în termen de 3 luni de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă. (…) Termenul în discuție este, deopotrivă, și un termen legal, fix și absolut, deoarece legea îl impune, iar nerespectarea lui, în lipsa unor alte dispoziții contrare, afectează eficacitatea sesizării instanței de executare prin intervenirea sancțiunii decăderii";.
Aplicând aceste dispoziții legale la datele speței, în care creditoarea a susținut și dovedit faptul că înființarea popririi pe conturile recurentei-debitoare s-a realizat în data de 12.10.2005, poprire de care terțul poprit a luat cunoștință la data de 17.10.2005, Curtea constată că în mod corect a reținut instanța de fond faptul că nu a fost sesizată cu o cerere tipică de validare a popririi, în realitate cererea de chemare în judecată formulată de creditoare fiind determinată de măsura luată de debitoare de a solicita terțului poprit să procedeze la desființarea indisponibilizării anumitor sume de bani, în temeiul dispozițiilor art. 452 alin. 2 C.pr.civ.
Într-adevăr, așa cum în mod corect a reținut instanța de fond, prin adresele nr. /31.10.2011, /7.10.2011, nr. /3.10.2011, nr. /27.09.2011 și nr. /1.11.2011, recurenta-debitoare SCDPB a solicitat terțului poprit Trezoreria Sectorului 1 București să procedeze la desființarea indisponibilizării sumelor menționate în aceste adrese, pe motiv că aceste sume se încadrează în prevederile art. 452 alin. 2 C.pr.civ.
La baza luării acestei măsuri de către recurenta-debitoare au stat dispozițiile art. 10 din Ordinul MFP nr. 2336/2011 pentru aprobare procedurii de punere în aplicare a titlurilor executorii în baza cărora se solicită înființarea popririi conturilor autorităților și instituțiilor publice, deschise la nivelul Trezoreriei Statului, publicat în Monitorul Oficial nr. 523/25.07.2011, potrivit cărora "instituțiile publice și autoritățile publice ale căror conturi au fost indisponibilizate pe bază de titluri executorii primite de unitățile Trezoreriei Statului anterior intrării în vigoare a prezentului Ordin, pot solicita în scris unităților Trezoreriei Statului desființarea indisponibilizării pentru categoriile de sume care se încadrează în prevederile (…) art. 452 alin. 2 C.pr.civ.";
Or, potrivit acestor din urmă dispoziții legale "nu sunt supuse executării silite prin poprire: a) sumele care sunt destinate unei afectațiuni speciale prevăzute de lege și asupra cărora debitorul este lipsit de dreptul de dispoziție;
b) sumele reprezentând credite nerambursabile sau finanțări primite de la instituții sau organizații internaționale pentru derularea unor programe ori proiecte".
Pe tot parcursul judecății, debitoarea SCDPB a susținut faptul că sumele de bani în litigiu, menționate în adresele atașate de creditoare la cererea de chemare în judecată, reprezintă o finanțare nerambursabilă, ce au o sursă europeană - Fondul European pentru Garantare în Agricultură și o destinație specială - sprijin pentru lucrările efectuate în agricultură; susțineri ce nu au fost contestate de creditoare.
Ca motiv de nelegalitate a adreselor nr. /31.10.2011, /7.10.2011, nr. /3.10.2011, nr. /27.09.2011 și nr. /1.11.2011 prin care debitoarea a solicitat desființarea indisponibilizărilor, creditoarea a susținut faptul că au fost emise în baza unui act normativ ce s-a aplicat în mod retroactiv.
În mod corect judecătoria a înlăturat această critică, întrucât Ordinul MFP nr. 2336/2011 nu s-a aplicat în mod retroactiv, ci doar în privința unor sume de bani ce au intrat în conturile debitoarei ulterior intrării în vigoare a acestui act normativ.
În schimb, Curtea constată că raționamentul exprimat de instanța de apel în considerentele deciziei recurate este greșit. Astfel, pentru a admite acțiunea, tribunalul a reținut că la datele de 29.09.2011, 11.10.2011, 03.10.2011 și 02.11.2011, terțul poprit i-a transmis executorului judecătoresc Anexa nr. 3 la Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 2336/2011, cuprinzând "Situația sumelor pentru care se solicită desființarea indisponibilizării";, însă nici debitoarea și nici terțul poprit nu au formulat contestație la executare împotriva acestor acte de executare. Or, Curtea învederează că împotriva propriilor acte de executare debitorul sau terțul poprit nu au interesul de a formula o contestație la executare prin care să invoce nelegalitatea respectivelor acte de executare, așa încât raționamentul instanței de apel pleacă de la o premisă greșită, deoarece nici debitorul și nici terțul poprit nu aveau la îndemână calea contestației la executare.
Pentru aceste considerente, constatând că este întemeiat în cauză motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ., în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1, 2 și 3 C.pr.civ., Curtea va admite recursurile declarate de recurenta-debitoare și de recurentul-terț poprit, va modifica în tot decizia civilă nr. 375A/09.04.2013 a Tribunalului București -în sensul că va respinge, ca nefondat, apelul declarat de creditoarea SC FPS SRL împotriva sentinței civile nr. 3036/21.02.2012 a Judecătoriei sectorului 1 București.
| ← Cerere de soluţionare a notificării formulată înainte de... | Clauză compromisorie în contracte de prestări sportive.... → |
|---|
