Cerere în evacuare formulată de proprietar împotriva persoanei ce ocupă imobilul fără titlu. Admisibilitate
| Comentarii |
|
Este admisibilă cererea în evacuare formulată de proprietar împotriva persoanei care ocupă imobilul în lipsa unui titlu, proprietarul nefiind ţinut să formuleze o acţiune în revendicare.
Secţia I civilă, Decizia nr. 1029 din 4 aprilie 2012
Prin sentința civilă nr. 6784/06.05.2009 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. 15707/325/208 a fost admisă cererea formulată de reclamantul G.A. împotriva pârâtei F.E. în consecință, instanța a dispus evacuarea pârâtei din imobilul situat în Timișoara, nr. 45.
Pentru a dispune astfel, instanța a avut în vedere că reclamantul a solicitat evacuarea pârâtei din imobilul situat în Timișoara, nr. 45, invocând că prin decizia nr. 3/R pronunțată în dosarul nr. 6336/30/C/2006 al Curții de Apel Timișoara s-a constatat simulația contractului autentic de vânzare-cumpărare autentificat de notariatul de Stat Județean Timiș sub nr. 43, având ca obiect imobilul și că reclamantul are calitatea de cumpărător în contractul autentic de vânzare-cumpărare anterior menționat. Deși au trecut 8 luni de când a fost pronunțată decizia, pârâta continuă să locuiască în imobil, fără să dețină un titlu legal.
în drept reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 480 C.civ. de la 1864
Prin intermediul întâmpinării formulate la data de 14.01.2009 pârâta a solicitat respingerea acțiunii atât pe cale de excepție, cât și pe fondul cauzei; astfel, pe cale de excepție a înțeles să invoce excepția inadmisibilității acțiunii și excepția prematurității acțiunii. Referitor la excepția prematurității acțiunii, aceasta a invocat dispozițiile art. 1079 C.civ. de la 1864, arătând că reclamantul nu a emis o notificare pentru părăsirea imobilului. Referitor la excepția inadmisibilității, a arătat că reclamantul nu poate uza decât de acțiunea în revendicare. Cu privire la fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, apreciind hotărârea judecătorească invocată de către reclamant ca nefiind legală, sens în care a înțeles să formuleze cerere de revizuire.
Având în vedere dispozițiile art. 137 C.proc.civ., instanța a respins excepția prematurității acțiunii, apreciind că în situația de față nu își găsesc aplicarea dispozițiile art. 1079 C.civ. de la 1864. în plus, introducerea cererii de chemare în judecată valorează punere în întârziere; a calificat excepția inadmisibilității acțiunii ca fiind o apărare de fond, urmând a fi analizată odată cu fondul cauzei.
Din probatoriul administrat în cauză, instanța a reținut că prin decizia civilă nr. 3/R pronunțată la data de 14.01.2008 de către Curtea de Apel Timișoara în dosar nr. 6336/30/C/2006, urmare a recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 398/A/17.05.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș, s-a constatat că actul autentic de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 43 de către fostul Notariat de Stat Timiș, având ca obiect imobilul înscris în C.F. Dumbrăvița este simulat; s-a constatat că reclamantul G.A. are calitatea de cumpărător în actul de vânzare-cumpărare sus-menționat; s-a dispus radierea dreptului de proprietate înscris în C.F. Dumbrăvița pe numele pârâtei F.E. și înscrierea dreptului de proprietate asupra acestui imobil în favoarea reclamantului.
Astfel, în prezent, pârâta nu este în posesia vreunui titlu care să îi confere dreptul de a mai locui în imobilul în litigiu, fiind un simplu detentor precar.
Cauza acțiunii in evacuare o constituie ocuparea fără titlu a locuinței de către pârâtă si voința reclamantului de a face ca această ocupare să înceteze, stabilindu-se o stare corespunzătoare dreptului pretins, respectiv predarea locuinței in materialitatea ei, iar cauza cererii de chemare în judecată o reprezintă creanța reclamantului creditor împotriva pârâtului debitor. Este vorba deci de o obligație de a face, adică de a preda creditorului materialmente locuința, care nu trebuie confundată cu obligația de a da, respectiv de a constitui sau transmite un drept real.
Susținerea pârâtei în sensul că acțiunea în evacuare ar fi inadmisibilă, invocată pe cale de excepție, calificată de către instanță ca o apărare de fond, a fost respinsă ca întemeiată, date fiind cele expuse anterior.
Apreciind că pârâta ocupă imobilul proprietatea exclusivă a reclamantului, instanța a dispus conform celor mai sus arătate.
împotriva sentinței a declarat apel pârâta, care a criticat-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând respingerea cererii de chemare în judecată.
Prin decizia civilă nr. 264/04.05.2011 pronunțată în dosarul nr. 15707/325/2008 Tribunalul Timiș a respins cererea de suspendare formulată de apelantă și a respins apelul declarat.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut că, în motivarea apelului pârâta a arătat că acțiunea de evacuare a fost calificată în mod greșit de instanță ca fiind o acțiune în obligația de a face, adică de a preda material locuința reclamantului și că prima instanță se contrazice în susținerile sale, confundând argumentele obligației de a da cu cele ale obligației de a face.
întrucât reclamantul a înțeles să folosească calea acțiunii în evacuare, și nu pe cea în revendicare și, mai mult, instanța de fond soluționând o acțiune în evacuare cu încălcarea unor norme elementare de drept, acțiunea în evacuare este inadmisibilă.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, precum si raportat la prevederile art. 282-296 C.proc.civ., instanța a reținut că pârâta locuiește fără titlu în imobilul proprietatea reclamantului, în mod corect fiind calificată acțiunea formulată de acesta ca una în evacuare ce privește folosința bunului și nu, cum greșit pretinde pârâta, în una în revendicare, ce presupune o comparare a unor titluri de proprietate si recunoașterea dreptului de proprietate celui ce pretinde imobilul.
Or, în speță, pârâta nu opune reclamantului niciun fel de titlu, dreptul de proprietate al acestuia nefiind contestat în niciun fel în acest dosar.
împotriva deciziei a declarat recurs în termen pârâta, care a criticat-o pentru nelegalitate, solicitând modificarea ei în sensul respingerii cererii reclamantului.
A criticat reținerea admisibilității cererii reclamantului, câtă vreme între părți nu a fost încheiat un contract de locațiune. Or, reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 480 C.civ. de la 1864, iar cererea în evacuare este specifică raporturilor de locațiune, astfel că în cauză raporturile dintre părți vizează un drept real.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate și în baza art. 306 alin. (2) C.proc.civ., față de dispozițiile art. 299 și urm. C.proc.civ., văzând și normele legale ce vor fi mai jos arătate, instanța a reținut că având în vedere data înregistrării cererii de chemare în judecată, raporturile dintre părți sunt guvernate de vechiul Cod civil, reclamantul întemeindu-și pretențiile pe dispozițiile art. 480 din acest act normativ.
în sensul acestei norme, proprietarul unui bun are aptitudinea de a exercita asupra acestuia atributele dreptului, respectiv posesia, folosința și dispoziția.
Corespunde realității că pentru apărarea dreptului său de proprietate titularul acestui drept are la îndemână acțiunea în revendicare, acțiune pe calea căreia proprietarul posesor se îndreaptă împotriva posesorului neproprietar pentru a-l determina să respecte dreptul pe care i-l încalcă.
Pe de altă parte, posesia reprezintă stăpânirea în fapt a unui bun care, din punct de vedere al manifestării posesorului, apare ca exteriorizarea exercitării unui drept real.
Or, în cauză, pârâta nu a invocat că după pronunțarea deciziei civile nr. 3/14.01.2008 de către Curtea de Apel Timișoara, ar deține un titlu asupra imobilului sau ar deține pentru sine imobilul și că astfel ar avea altă calitate decât cea de detentor precar al imobilului.
în consecință, cum pârâta nu avea calitatea de posesor, în mod corect au reținut instanțele admisibilitatea cererii în evacuare formulată de reclamant, folosința imobilului fiind, conform celor mai sus arătate, un atribut al dreptului de proprietate în sensul art. 480 C.civ. de la 1864.
Pentru aceste considerente, instanța a respins recursul declarat de pârâtă.
(Judecător Florin Șuiu)
| ← Despăgubiri în caz de eroare judiciară | Acţiune în acordarea de despăgubiri pentru imobile preluate... → |
|---|
