Cerere validare poprire – condiţii de admisibilitate
| Comentarii |
|
Judecătoria TURNU MĂGURELE Hotărâre nr. 107 din data de 13.02.2018
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe, sub nr.2314/329/2017, la data de 24 iulie 2017, creditoarea P SRL, cu sediul în I, strada N G, nr.86, jud. B, înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului B, sub nr.J09/256/2003, având CUI 15323891, reprezentată convențional prin Societatea Civilă Profesională de Avocați "C și A";, cu sediul ales în mun. B, strada P, nr.6-8, jud. B., a chemat în judecată pe debitoarea Unitatea Administrativ Teritoriala comuna S., județul Teleorman, cu sediul în comuna S., jud. T., CIF 16388210 și pe terțul poprit Administrația Județeană a Finanțelor Publice T. - Trezoreria T. M., cu sediul în T. M., strada G. D. P., bl. . parter, jud. T., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să dispună validarea popririi înființate de Biroul Executorului Judecătoresc N. M. Ș., în dosarul de executare nr.29/2015, până la concurența sumei de 968403,48 lei, reprezentând debit pus în executare și cheltuieli de executare.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat că, prin sentința civilă nr.253/15 aprilie 2014, pronunțată în dosarul nr.591/87/2014*, Tribunalul T. a admis cererea de Ordonanță de plată, formulată de ea, creditoarea, și a obligat pe debitoarea comuna S., jud. T., la plata sumei de 947191,15 lei și a dobânzii legale de 0,15% pentru fiecare zi de întârziere, aferente fiecărei facturi, până la stingerea debitului.
Motivat de faptul că debitoarea nu a înțeles să respecte dispozițiile instanței, ea, creditoarea, a fost nevoită să solicite BEJ N. M. S. să demareze executarea silită.
La data de 26 iunie 2017, BEJ N. M. S. a comunicat terțului poprit o adresă de înființare a popririi pentru suma de 968403,48 lei, dar acesta nu a dat curs solicitării executorului judecătoresc.
Creditoarea a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art.789 alin.1 și 780 alin.1 Cod procedură civilă, motiv pentru care a solicitat admiterea cererii sale, astfel cum aceasta a fost formulată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 789 Cod procedură civilă.
Pentru dovedirea cererii, creditoarea a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Au fost anexate cererii: adresa de înființare a popririi, dovada comunicării acesteia (în copie) și împuternicire avocațială.
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei.
În termenul legal, terțul poprit a depus întâmpinare (filele 23-26) prin care a solicitat respingerea cererii creditoarei.
În motivarea cererii, terțul poprit a arătat că și-a îndeplinit obligația de a înființa poprirea, iar la data de 30 iunie 2017 a răspuns solicitării executorului judecătoresc, prin adresa numărul 2240, prin care i-a comunicat faptul că a întreprins măsurile legate de executarea silită, conform dispozițiilor OG nr.22/2002 și Ordinului nr.2336/2011.
Terțul poprit a susținut că, potrivit dispozițiilor art.1 alin.2 din OG nr.22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, creanțele nu se pot achita din sumele destinate cheltuielilor de organizare și funcționare ale instituției și nici din sumele destinate cheltuielilor de personal, potrivit bugetului aprobat. Astfel, poprirea înființată de executorul judecătoresc se face pe conturile de cheltuieli în care se încadrează obligația de plată.
În această situație, debitorului urmărit îi revine obligația de a asigura, în bugetul propriu, creditele necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
Trezoreria Turnu Măgurele a pus în aplicare dispozițiile art.3 pct.1 din Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr.2336/19.07.2011, în sensul că a înștiințat UAT S. cu privire la adresa de înființare a popririi, solicitând acesteia să transmită formularul prevăzut în anexa nr. 2 din același ordin.
Terțul poprit a invocat și dispozițiile art. 10 indice 1 alin.1 din Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr.161/2012 pentru completarea procedurii de punere în aplicare a titlurilor executorii și a precizat că debitoarea nu deține în conturi sume ce pot fi indisponibilizate.
A apreciat că nu se poate reține culpa sa, pentru faptul că nu a fost stins debitul către BEJ N. M. S., motiv pentru care a solicitat respingerea cererii creditoarei.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.205 Cod procedură civilă și art. 789 Cod procedură civilă.
Au fost anexate a cererii: adrese de înființare a popririi, încheiere din 23.07,2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, încheiere din 24 04 2013, adrese nr. 1799/20.11.2015, nr.111993/20.11.2015, nr.541/21.12.2015, nr.2240/30.06.2017, nr.264/27.06.2017, nr.486/26.06.2014 și nr.580/28.05.2015, dovadă de înmânare, somație imobiliară, proces verbal de înmânare și ordine de plată (în copii certificate).
Creditoarea a depus răspuns la întâmpinare (filele 53-57), prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate de terțul poprit și a făcut precizări privind cuantumul creanței pentru care solicită validarea popririi.
În motivarea cererii, creditoarea a invocat dispozițiile art.2 din OG nr.22/2002, potrivit cărora dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată, comunicată de organele de executare la cererea creditorului.
În situația în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată, în termenul prevăzut la art. 2, potrivit alin.3 din același act normativ, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite, potrivit Codului de procedură civilă și /sau altor dispozițiile legale, aplicabile în materie.
Creditoarea a precizat că executarea silită a început în anul 2015, pentru suma de 968403,48 lei, din care suma de 168147, 92 lei reprezenta rest debit principal, stabilit prin sentința civilă nr.253/15 aprilie 2014, a Tribunalului T., și suma de 794 968, 72 lei, ce reprezenta penalități de întârziere de 0,15% pe zi întârziere.
La data de 26 august 2015, debitoarea a achitat debitul principal, în cuantum de 168147,92 lei. Nu a înțeles însă să achite și valoarea penalităților de întârziere.
Singurele plăți efectuate au fost de 10.000 lei, la data de 18 august 2017, și de 5.000 lei, la data de 12 septembrie 2017, rezultând un debit de 779969,72 lei.
Creditoarea a mai arătat că aceste sume, în mod surprinzător, nu au fost virate de terțul poprit, deși se înființase poprire asupra conturilor debitoarei, ci chiar prin plată directă, de către debitoare, fapt ce demonstrează că terțul poprit a permis debitoarei să utilizeze sumele de bani din conturile sale, după bunul plac.
În această situație, ea, creditoarea, este vătămată, fiind pusă astfel în imposibilitate de a-și recupera creanța stabilită printr-un titlu executoriu.
Pe de altă parte, debitoarea nu a invocat, în dosarul de executare silită, lipsa de fonduri, aceasta fiind singura în măsură să invoce această apărare, în acord cu dispozițiile art.1 din OG nr.22/2002.
De asemenea, terțul poprit nu a făcut dovada că a pus în aplicare dispozițiile art.3 pct.1 din OMFP nr.2336/2011, în sensul că ar fi înștiințat debitoarea, cu privire la adresa de înființare a popririi, solicitând acesteia să transmită formularul prevăzut în anexa 2 din același ordin.
Nu există nicio dovadă privind demersurile efectuate de terțul poprit, pentru stabilirea sumelor destinate cheltuielilor de organizare și funcționare ale instituției și a celor destinate cheltuielilor de personal.
Se constată că în cauză, prin această atitudine a terțului poprit și a debitorului, se încalcă principiile Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Întârzierea în executarea unei hotărâri judecătorești, imputabilă autorităților statului, aduce atingere și drepturilor sale, creditoarea, la respectarea bunurilor ei, drept protejat de art.1 Protocolul nr.1 al convenției.
Pentru aceste motive, creditoarea a solicitat admiterea cererii sale și validarea popririi până la concurența sumei de 779 969,72 lei.
Au fost anexate cererii: adresa de înființare a popririi, adresă nr.2481/27.08.2015, extras de cont și recipise de consemnare (în copie).
Debitoarea nu a formulat întâmpinare.
La solicitarea creditoarei, instanța a cerut terțului poprit să comunice fișele de cont ale debitoarei, înscrisuri ce au fost comunicate cu adresa nr.4868/08.12.2017.
Din oficiu, instanța a solicitat BEJ N. M. Ș. să comunice actele dosarului de executare.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisurile aflate la dosar.
La data de 12 februarie 2018, creditoarea a depus concluzii scrise prin care a precizat că debitoarea achitat, în cantul BEJ N. M. Ș., la data 11 ianuarie 2018, suma de 50.000 lei, conform recipisei de consemnare (anexate în copie), motiv pentru care a solicitat validarea popririi, până la concurența sumei de sute 7 29 696,72 lei.
Analizând înscrisurile aflate la dosar, instanța reține că prin sentința civilă nr.253/15 aprilie 2014, pronunțată de Tribunalul T., în dosarul nr.592/87/2014*, a fost admisă cererea de ordonanță de plată, formulată de creditoarea SC P. SRL, în contradictoriu cu debitoarea UAT comuna S. județul T., și s-a ordonat debitoarei să plătească creditoarei, în termen de 30 de zile de la data comunicării Ordonanței, suma de 947 191,15 lei, reprezentând cheltuieli de execuție lucrări, și penalități de întârziere de 0,15% pentru fiecare zi de întârziere, aferente fiecărei facturi și până la stingerea debitului.
Sentința a rămas definitivă prin neapelare.
Prin încheierea din 23 iulie 2014, Judecătoria Sectorului … B. a admis cererea formulată de Biroul Executorului Judecătoresc N. M. Ș. și a încuviințat executarea silită a creanței în cuantum de 947 191,15 lei, la care se adaugă cheltuielile de executare, împotriva debitoarei UAT S., în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr.253/15 aprilie 2014, pronunțată de Tribunalul T..
Din actele dosarului de executare nr.29/2015, instanța reține că a fost începută executarea silită împotriva debitoarei, pentru recuperarea sumei de 168 147,92 lei, reprezentând debit principal, și a penalităților de întârziere în cuantum de 794 969,72 lei.
La data de 26 august 2015, conform precizărilor făcute de creditoare și actelor dosarului de executare, debitoarea a achitat debitul principal, în cuantum de 168147,92 lei. Debitoarea nu a înțeles însă să achite și penalitățile de întârziere, în cuantum de 794 969,72 lei.
La data de 21 iunie 2017, executorul judecătoresc a transmis terțului poprit - Trezoreria T. M., adresa de înființare a popririi, ce a fost comunicată acestuia, la data de 26 iunie 2017, conform dovezii de înmânare (filele 9 vol. I dosar și 215 verso volumul al II-lea dosar).
Conform înscrisurilor depuse de creditoare, la dosar, și precizărilor acesteia, debitoarea a efectuat plăți, la data de 18.08.2017-10000 lei , la 12.09.2017- 5000 lei și la 11.01.2018-50000 lei, astfel că debitul rămas de achitat este de 729696,72 lei.
Instanța reține că potrivit disp. art. 787 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă, în termen de 5 zile de la comunicarea popririi, iar în cazul sumelor de bani datorate în viitor, de la scadență acestora, terțul poprit este obligat să consemneze suma de bani, dacă creanța poprită este exigibilă, sau, după caz, să indisponibilizeze bunurile mobile incorporale poprite și să trimită dovada executorului judecătoresc, în cazul popririi înființate pentru realizarea altor creanțe decât cele arătate la pct.2.
Totodată, potrivit dispozițiilor art.790 alin.1 Cod procedură civilă, dacă terțul poprit nu își îndeplinește obligațiile ce îi revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă, a lăsat-o debitorului poprit, creditorul urmăritor, debitorul sau executorul judecătoresc, în termen de cel mult o lună de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi.
În cauză, creditoarea a formulat cererea de validare a popririi, în termenul prevăzut de dispozițiile legale, cererea fiind înregistrată la Judecătoria T. M., la data de 24 iulie 2017.
Pe fondul cauzei, din interpretarea dispozițiilor legale, expuse mai sus, rezultă condițiile ce trebuie îndeplinite pentru a se dispune validarea popririi, respectiv să existe un raport juridic în temeiul căruia terțul poprit datorează bani debitorului și să existe o neexecutare a obligațiilor ce revin terțului poprit.
În cauză, contrar apărării formulate de terțul poprit, în întâmpinare, instanța reține că este îndeplinită prima condiție, terțul poprit - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Teleorman - Trezoreria T. M. datorând sume de bani debitoarei ale cărei conturi sunt deschise la această instituție, conform înscrisurilor (fișe rulaje client) depuse la dosar, de terțul poprit.
Referitor la cea de a doua condiție, instanța reține că terțul poprit nu și-a îndeplinit obligațiile ce îi reveneau prin adresa de înființare a popririi, în condițiile în care aceasta trebuia să ia măsura indisponibilizării tuturor conturilor debitoarei.
Astfel, terțul poprit a comunicat executorului judecătoresc, cu adresa nr 2240/30.06.2017 (fila 36 vol.I dosar) că procedura de executarea silită se derulează cu respectarea prevederilor legale în vigoare, iar instanței de judecată că a înștiințat debitoarea cu privire la adresa de înființare a popririi și că i-a cerut acesteia să transmită formularul prevăzut în anexa nr.2 din Ordinului Ministrului Finanțelor Publice nr.2336/2011.
Terțul poprit s-a prevalat și de prevederile art.1 alin.2 din OUG nr.22/2002, potrivit cărora creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor și autorităților publice nu se pot achita din sumele destinate potrivit bugetului aprobat pentru acoperirea cheltuielilor de organizare și funcționare, inclusiv a celor de personal, în scopul îndeplinirii atribuțiilor și obiectivelor legale pentru care au fost înființate.
Din " fișele rulaje clienți" comunicate de terțul poprit, instanța constată că debitoarea a făcut plăți din conturile pe care le deține la terțul poprit, pentru onorarii de avocați, deplasările echipei de fotbal sau pentru lucrări de modernizare și reparații, cheltuieli ce nu au fost destinate organizării și funcționării debitoarei.
Chiar și plățile făcute către creditoare, după înființarea popririi, s-au făcut direct de debitoare, conform recipiselor de consemnare, depuse la dosar, de creditoare.
Instanța constată că terțul poprit a dat curs numai formal adresei de înființare a popririi, întrucât nu a consemnat la dispoziția executorului judecătoresc, nicio sumă de bani.
Având în vedere dispozițiile art. 20 alin. 2 din Constituția României, potrivit cărora, dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile, instanța apreciază că, în cauză, se impune verificarea concordanței, în circumstanțele concrete ale cauzei, a dispozițiilor anterior enunțate cu prevederile art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și cu prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție, astfel cum acestea au fost interpretate în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
În primul rând, instanța reține că dreptul de a obține executarea unui titlu executoriu reprezintă o parte integrantă din dreptul la un procesul echitabil, astfel cum s-a statuat de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în jurisprudența sa constantă, în aplicarea art. 6 din Convenție, ce vizează protecția preeminenței dreptului indisolubil legat de noțiunile de societate democratică și stat de drept.
Astfel, în hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 24 martie 2005, în cauza Șandor c. României, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 1048 din 25.11.2005, Curtea Europeană a reținut că a fost încălcat dreptul reclamantei la un proces echitabil, prin neexecutarea unei hotărâri judecătorești.
Prin această hotărâre, Curtea a statuat că executarea unei sentințe sau a unei decizii, indiferent de instanța care o pronunță, trebuie considerată ca făcând parte integrantă din "proces", în sensul art. 6 alin. 1 din Convenție, iar dreptul de acces la justiție ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre definitivă și obligatorie să rămână fără efect în detrimentul unei părți (par. 23-25) (idem cauza Hornsby c. Greciei, Imobiliara Saffi c. Italiei, Acatrinei c. României). Or, prin O.M.F.P. nr. 2336/2011 se tinde tocmai la inactivarea unui titlu executoriu prin blocarea executării lui prin emiterea unui act administrativ.
Mai mult, instanța reține că terțul poprit reprezintă o instituție a statului, iar debitoarea UAT S., jud. T., reprezintă tot o instituție a statului. Or, în jurisprudența sa, Curtea a reținut că statul și instituțiile sale, în calitate de debitori, nu pot invoca lipsa fondurilor, ca motiv pentru neexecutarea hotărârilor judecătorești prin care s-au stabilit creanțe împotriva lor (Shmalko contra Ucrainei, Katsyuk contra Ucrainei, Popov contra Moldovei).
Totodată, în cauza Șandor contra României, Curtea a reținut că dacă administrația refuză sau omite să execute o hotărâre judecătorească ori întârzie în executarea acesteia, garanțiile art. 6 de care a beneficiat justițiabilul în fața instanțelor judecătorești își pierd orice rațiune de a fi, iar mai mult, nu este oportun să-i ceri unei persoane, care în urma unei proceduri judiciare a obținut o creanță împotriva statului, să recurgă la procedura de executare silită pentru a obține satisfacție.
În aceeași cauză, Curtea a constatat și încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție, prin refuzul autorităților de a plăti despăgubirile recunoscute în favoarea reclamantei printr-o hotărâre judecătorească.
De asemenea, în cauza Bourdov c. Rusiei (hotărâre din 7 mai 2002), Curtea a stabilit că o autoritate a statului nu ar putea invoca lipsa resurselor financiare pentru a onora o datorie rezultată dintr-o hotărâre judecătorească. Reclamantul nu trebuie să fie în imposibilitate de a beneficia de rezultatul favorabil al unei proceduri care să afecteze însăși substanța dreptului, din cauza dificultăților financiare ale statului (par. 35).
În concret, în cauza de față, instanța reține că obligația de plată, avută de creditoarea SC P. SRL, îi era cunoscută debitoarei, câtă vreme aceasta decurge din sentința civilă nr.253/15 aprilie 2014, a Tribunalului T.
În jurisprudența CEDO, s-a stabilit că o creanță nu poate fi considerată bun decât dacă ea a fost constatată sau stabilită printr-o decizie judiciară trecută în puterea lucrului judecat (Cauza Fernandez-Molina Gonzales s.a. contra Spaniei, Hotărârea din 18 octombrie 2002) sau are o bază suficientă în dreptul intern în virtutea căruia reclamantul poate pretinde că are cel puțin o speranță legitimă (cauza Viașu contra României).
Instanța reține că, în prezenta cauză, creanța creditoarei reprezintă "bun"; în accepțiunea art. 1 Protocol 1 din CEDO.
Așadar, prin neexecutarea popririi constituite în vederea executării creanței se aduce atingere acestui drept care devine, în acest mod, un drept iluzoriu, fapt care este de natură să înfrângă prevederile Protocolului 1 la CEDO.
Pentru considerentele expuse mai sus, instanța apreciază că cererea creditoarei este întemeiată, motiv pentru care urmează să o admită.
Va valida dispoziția de înființare a popririi, emisă de Biroul Executorului Judecătoresc N. M. Ș., în dosarul de executare nr.29/2015.
Va obliga terțul poprit să plătească creditoarei suma de 729969,72 lei.
Va lua act că SC P. SRL- creditoarea - va solicita cheltuieli de judecată, pe cale separată.
| ← Constatare nulitate titlu de proprietate emis în baza legilor... | Răspundere civilă delictuală. Jurisprudență → |
|---|
