Circulaţie rutieră . Jurisprudență Circulaţie rutieră
| Comentarii |
|
Judecătoria VĂLENII DE MUNTE Sentinţă civilă nr. 1472 din data de 28.11.2017
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de (…), sub nr. (…), contestatorul a solicitat, în contradictoriu cu intimatul (…), anularea procesului-verbal seria (…) nr. (…), cu consecința exonerării de la plata amenzii în cuantum de (…) de lei. În subsidiar, a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
În motivare, petentul a arătat că la data de (…) a condus autoturismul (…) cu nr. de înmatriculare (…), pe raza localității (…), mașina fiind proprietatea fiicei sale (…)
A menționat că avea încheiată polița de asigurare seria (…) nr. (…), cu valabilitate pe perioada (…) la (…) pe care nu a avut-o asupra sa la acel moment.
Petentul a învederat că a adus la cunoștința agentului de poliție faptul că avea polița RCA încheiată și valabilă, însă agentul constatator i-a aplicat sancțiunea amenzii.
În drept, a invocat prevederile art. 31 din O.G. nr. 2/2001.
În dovedirea cererii, petentul a solicitat admiterea probei cu înscrisuri și a depus la dosarul cauzei, în copii certificate pentru conformitate cu originalul: procesul-verbal (fila …), chitanță poliță RCA (fila nr. …), C.I. (fila nr. …), poliță RCA (fila nr. …).
Plângerea contravențională formulată de petent a fost legal timbrată cu suma de 20 de lei, conform art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013.
La data de (…), intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat instanței respingerea cererii formulată de petent ca neîntemeiată.
În motivare, intimatul a arătat că la data de (…) reclamantul a fost sancționat pentru că a condus autoturismul (…), cu nr. de înmatriculare (…) pe DJ (…) fără a avea asupra sa asigurarea RCA.
A învederat faptul că petentul era obligat să prezinte la momentul solicitării de către organele de poliție polița RCA.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 și O.G. nr. 2/2001.
În dovedire, a solicitat admiterea probei cu înscrisuri.
Sub aspectul probatoriului, în ședința de judecată din data de (…), instanța a admis pentru ambele părți proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, ca fiind pertinentă, concludentă și utilă cauzei.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal seria (…) nr. (…) s-a reținut că la data de la data de (…) reclamantul a fost sancționat pentru că a condus autoturismul (…), cu nr. de înmatriculare (…) pe DJ (…), fără a avea asupra sa asigurarea RCA.
În drept, potrivit art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG nr. 195/2002, "constituie contravenție nerespectarea obligației conducătorului de vehicul de a avea asupra sa documentele prevăzute la art. 35 alin. 2";. Conform art. 35 alin. 2 din același act normativ, "Participanții la trafic sunt obligați ca, la cererea polițistului rutier, să înmâneze acestuia documentul de identitate sau, după caz, permisul de conducere, documentul de înmatriculare ori de înregistrare a vehiculului condus, documentele referitoare la bunurile transportate, precum și alte documente prevăzute de lege";.
Cu privire la obligativitatea deținerii poliței RCA, instanța constată că, potrivit art. 10 alin. 10 din Norma A.S.F. nr. 39/2016, "Dovada încheierii asigurării RCA, în cazul controalelor efectuate de către autoritățile abilitate, o constituie: a) contractul RCA emis de către asigurătorul RCA, pentru perioada de valabilitate înscrisă. (…)";.
Potrivit art. 34 alin. (1) din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.
În ceea ce privește controlul de legalitate, instanța constată că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. 2/2001, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției conținând mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din textul art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare a contravenției face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, bucurându-se de prezumția de legalitate și de temeinicie.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Anghel c. României), dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, iar prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare.
Potrivit art. 31 - 36 din O.G. nr. 2/2001 persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
În privința sancțiunii aplicate în cauză, respectiv amenda contravențională în cuantum de (…) lei, instanța va avea în vedere circumstanțele concrete de comitere a faptei, respectiv aspectul că fapta săvârșită a adus o atingere minimă valorilor sociale ocrotite prin sancționarea contravenției, nu s-au produs consecințe vătămătoare pentru vreo persoană, iar petentul a recunoscut săvârșirea faptei, respectiv faptul că, deși deținea poliță de asigurare valabilă, nu a avut-o asupra sa în momentul în care a fost oprit de echipajul de poliție.
Conform art. 7 alin. 2 din O.G. r. 2/2001, avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă, iar potrivit alin. 3 din același act normativ, avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.
În consecință, instanța apreciază că, în cauză, sancțiunea avertismentului este proporțională cu gravitatea contravenției, fiind suficientă pentru atingerea scopului sancționării contravenționale, mai ales că petentul deținea poliță de asigurare valabilă la data sancționării sale (polița de asigurare seria (…) nr. (…), cu valabilitate pe perioada (…) la (…)- fila nr….).
Pentru considerentele expuse mai sus, instanța urmează să admită în parte plângerea contravențională, să înlocuiască sancțiunea amenzii cu sancțiunea avertismentului, atrăgând atenția contestatorului ca, pe viitor, să respecte dispozițiile legale.
| ← Obligarea inculpaților minori cărora li s-au aplicat măsuri... | Plati. Jurisprudență Plăţi → |
|---|
