Obligarea inculpaților minori cărora li s-au aplicat măsuri educative la cheltuieli judiciare. temei de drept.

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (II)

Curtea de Apel SUCEAVA Decizie nr. 742 din data de 17.07.2017

Rezumat:

Potrivit doctrinei și jurisprudenței în materie, fundamentul (temeiul) obligării unui inculpat la plata către stat a cheltuielilor judiciare, în aplicarea prevederilor art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, o constituie culpa sa infracțională, care subzistă și în cazul inculpatului minor căruia i se aplică o măsură educativă. Așa fiind, prin prisma dispozițiilor art. 504 alin. 1 Cod procedură penală (care fac trimitere la normele generale în materia judecății, vizând prin urmare inclusiv regimul cheltuielilor judiciare) și în condițiile în care completările și derogările reglementate de acest text de lege nu vizează prezenta instituție, se impune obligarea inculpatului minor care a comis o infracțiune și căruia i s-a aplicat o măsură educativă la plata către stat a cheltuielilor judiciare, în temeiul art. 274 alin. 1 din același act normativ.

Hotărârea:

Prin sentința penală nr. 218 din data de 30.05.2017 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr. 10343/314/2016, în baza art. 120 Cod penal rap. la art. 114 alin. 1, art. 115 alin. 1 pct. 1 lit. d Cod penal, rap. la art. 134 Cod penal și cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, s-a aplicat inculpatului A. măsura educativă a asistării zilnice pe o durată de 4 (patru) luni pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 113 alin. 3 Cod penal.

A fost obligat inculpatul să respecte programul stabilit de Serviciul de Probațiune S.

În baza art. 121 Cod penal, pe durata executării măsurii educative inculpatul a fost obligat să respecte următoarele obligații:

e) să se prezinte la Serviciul de Probațiune S. la datele fixate de acesta.

În baza art. 123 Cod penal, s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării obligațiilor impuse și a săvârșirii de noi infracțiuni în cursul executării măsurii educative.

În baza art. 398 Cod procedură penală rap. la art. 272 și art. 274 alin. 1 teza I Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 500 lei din cursul urmăririi penale.

Pentru a hotărî astfel, a reținut prima instanță că prin rechizitoriul nr. 613/P/2016 din data de 28.11.2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului (minor la data săvârșirii faptei) A. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 113 alin. 3 Cod penal.

În actul de sesizare a instanței s-a reținut în esență că, la data de 02.02.2016, în jurul orelor 23:50, inculpatul A. a condus pe strada ... din municipiul X, autovehiculul marca "...";, cu nr. de înmatriculare yyy, fără a deține permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule.

Prin încheierea pronunțată de judecătorul de cameră preliminară la data de 08.02.2017 în dosarul asociat nr. 10343/314/2016/a1 s-a constatat competența și legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 613/P/2016 din data de 28.11.2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, precum și legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și s-a dispus începerea judecății.

La termenul din data de 22.03.2016, inculpatul a solicitat instanței ca judecata să aibă loc conform procedurii recunoașterii învinuirii. Având în vedere poziția sa procesuală, de recunoaștere în totalitate a faptei imputate, instanța a admis solicitarea acestuia.

Analizând ansamblul probator administrat în cursul fazei de urmărire penală și în cursul judecății, instanța a reținut în fapt că la data de 02.02.2016, în jurul orei 23:50, în timp ce efectua serviciul de supraveghere și control al traficului rutier pe strada ... din municipiul X, un echipaj de poliție din cadrul Poliției Municipiului X - Biroul Rutier a efectuat semnal regulamentar de oprire conducătorului autovehiculului marca ".."; cu nr. de înmatriculare yyy.

Autoturismul se deplasa pe direcția strada ... spre strada ...și era condus de către o persoană despre care existau indicii că nu posedă permis de conducere. Conducătorul auto nu s-a conformat și a accelerat autoturismul către strada ..., unde, după ce a parcurs aproximativ 100 m, a oprit și a fugit printre blocurile din zonă. În jurul orelor 01:00, lângă autoturismul în cauză a fost identificat inculpatul A., în vârstă de 17 ani și B., de 18 ani, iar în interiorul autoturismului a fost identificat numitul C., de 18 ani.

Prin adresa cu nr. 65264 din 16.02.2016, Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Suceava a comunicat că inculpatul A. nu figurează în evidențe ca fiind posesor de permis de conducere.

Situația de fapt reținută anterior rezultă din probele administrate în faza de urmărire penală, respectiv: procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante (filele 10-11 d. u.p.), declarația suspectului/inculpatului (filele 13-18 d. u.p.), adresa nr. 65264 din 16.02.2016 emisă de către Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor X (fila 19 d. u.p.), declarațiile martorilor (filele 20-22 d. u.p.).

Având în vedere ansamblul probator administrat în cauză și procedând la evaluarea acestuia, instanța a apreciat că fapta pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A. există și a fost săvârșită de acesta cu vinovăția prevăzută de lege, împrejurare care a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă, astfel încât prezumția de nevinovăție a fost răsturnată.

În drept, fapta inculpatului care, la data de 02.02.2016, în jurul orelor 23:50, a condus pe strada ... din municipiul X. autovehiculul marca "...";, cu nr. de înmatriculare yyy, deși nu deținea permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule, întrunește, atât din punct de vedere obiectiv cât și subiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 113 alin. 3 Cod penal.

Totodată, judecătoria a reținut ca fiind întrunite și cerințele prevăzute de art. 113 alin. 3 Cod penal, inculpatul având vârsta de 16 ani la data săvârșirii faptei.

Potrivit art. 114 Cod penal "(1) Față de minorul care, la data săvârșirii infracțiunii, avea vârsta cuprinsă între 14 și 18 ani se ia o măsură educativă neprivativă de libertate. (2) Față de minorul prevăzut în alin. (1) se poate lua o măsură educativă privativă de libertate în următoarele cazuri: a) dacă a mai săvârșit o infracțiune, pentru care i s-a aplicat o măsură educativă ce a fost executată ori a cărei executare a început înainte de comiterea infracțiunii pentru care este judecat; b) atunci când pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea de 7 ani sau mai mare ori detențiunea pe viață";.

La individualizarea măsurii educative aplicată inculpatului, instanța a avut avute în vedere criteriile generale prevăzute în art. 74 Cod penal, text normativ la care face trimitere art. 115 alin. 2 Cod penal.

Din punctul de vedere al gravității infracțiunii deduse judecății, aceasta este una ridicată, având în vedere că inculpatul a condus pe drumurile publice cu nerespectarea celor mai elementare norme de circulație, fără a poseda permis de conducere, punând în pericol siguranța circulației într-un mod evident, întrucât fapta sa putea să aibă drept rezultat concret un accident rutier soldat cu pagube materiale ori chiar cu victime omenești.

Din punctul de vedere al periculozității infractorului, acesta are 18 ani și conform propriilor declarații este înscris la cursurile școlare "A doua șansă";. Din fișa sa de cazier rezultă că aceasta se află la primul contact cu legea penală. Din cuprinsul referatului de evaluare nr. 6329/SP/SV/27.04.2017 întocmit de Serviciul de Probațiune S. rezultă că provine dintr-o familie organizată, în care preocupările principale ale părinților au fost educația și asigurarea unui trai decent celor doi copii. Tatăl inculpatului muncește în străinătate în domeniul construcțiilor, iar în prezent desfășoară activități lucrative în calitate de șofer transport persoane și marfă în comunitate, iar mama sa lucrează la S. S-a mai arătat că tatăl inculpatului se consideră parțial responsabil de comportamentul infracțional al fiului său întrucât a fost preocupat de problemele administrative ale casei și deplasările periodice în străinătate.

Așa fiind, judecătoria a considerat oportună dispunerea măsurii educative neprivative de libertate a supravegherii pe o perioadă de 4 (patru) luni, constând în supravegherea tânărului de către părinții săi, sub coordonarea Serviciului de Probațiune S.

Având în vedere atitudinea procesuală de recunoaștere a faptei, manifestată de inculpat, a dat eficiență prevederilor art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.

Măsura educativă neprivativă de libertate satisface necesitatea reeducării inculpatului și totodată are un rol preventiv pentru persoanele care s-ar afla în situații asemănătoare.

Pentru aceste motive, în baza art. 120 Cod penal rap. la art. 114 alin. 1, art. 115 alin. 1 pct. 1 lit. d Cod penal rap. la art. 134 Cod penal, cu aplic. art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, instanța a aplicat inculpatului măsura educativă a asistării zilnice pe o durată de 4 (patru) luni pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 335 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 113 alin. 3 Cod penal.

Totodată, l-a obligat să respecte programul stabilit de Serviciul de Probațiune, iar în temeiul art. 121 Cod penal, pe durata executării măsurii educative, să se prezinte la prezenta instituție, la datele fixate de aceasta.

În baza art. 123 Cod penal, a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării obligațiilor impuse și a săvârșirii de noi infracțiuni în cursul executării măsurii educative.

Reținând culpa sa procesuală, în baza art. 398 Cod procedură penală rap. la art. 272 și art. 274 alin. 1 teza I Cod procedură penală instanța l-a obligat pe inculpat la plata către stat a sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 500 lei din cursul urmăririi penale.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava, criticând-o pentru nelegalitate.

În motivarea scrisă a căii de atac, parchetul a arătat că greșit instanța fondului a dispus obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, reținând culpa sa procesuală, deși acestuia i-a fost aplicată o măsură educativă. Dispozițiile art. 274 alin. 1 Cod procedură penală nu acoperă această situație. Prin urmare, devin incidente prevederile art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, aceste cheltuieli urmând a rămâne în sarcina statului.

Astfel, hotărârea prin care se dispune aplicarea unor măsuri educative nu constituie o soluție de condamnare și nici nu poate fi asimilată ei.

Un prim argument în acest sens îl reprezintă împrejurarea că, spre deosebire de pedepse, unde caracterul coercitiv se situează pe primul plan, măsurile educative au caracter preponderent educativ și nu lasă să subziste nicio consecință penală.

Un alt argument îl constituie dispozițiile art. 239 din Legea nr. 187/2012, conform cărora "termenul condamnare utilizat în cuprinsul art. 80 alin. 2 lit. a Cod penal se referă și la hotărârile prin care, față de inculpat, s-au luat, în timpul minorității, o măsură educativă, în afară de cazul în care au trecut cel puțin 2 ani de la data executării stau considerării ca executată a acestei măsuri";.

A extinde textul de lege dincolo de prevederile sale ar reprezenta o încălcare a principiului legalității care guvernează procesul penal. În plus, prin aceasta s-ar ajunge și la o extindere nepermisă a atribuțiilor judecătorului care în mod indirect legiferează în încercarea de a acoperi o eventuală omisiune a legiuitorului.

Chiar dacă s-ar lua în considerare ipoteza că legiuitorul a omis să enumere printre soluțiile de la art. 274 alin. 1 Cod procedură penală și pe cele prin care se aplică măsuri educative (deși dispozițiile art. 239 din Legea nr. 187/2012 contrazic această premisă), instanța de judecată nu poate suplini această eventuală omisiune.

Simpla împrejurare că s-ar constata o culpă procesuală în sarcina unei părți nu este suficientă pentru a permite instanței de judecata să dispună dincolo de dispozițiile legale, în condițiile în care legiuitorul a prevăzut în mod detaliat în cuprinsul art. 274 și 275 Cod procedură penală persoanele care vor fi obligate la plata acestor cheltuieli, cu indicarea exactă a ipotezelor.

Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, precum și cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu prevederile art. 417 alin. 1, 2, art. 420 Cod procedură penală, curtea constată că acesta este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:

Prin sentința penală atacată, în aplicarea dispozițiilor art. 120 Cod penal rap. la art. 114 alin. 1 Cod penal și după stabilirea vinovăției sale sub aspectul comiterii faptei pentru care a fost trimis în judecată, s-a aplicat inculpatului (minor la data cantonării sale în sfera ilicitului penal în modalitatea imputată) A. măsura educativă a asistării zilnice pe o durată de 4 (patru) luni pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 113 alin. 3 Cod penal.

În fapt, s-a reținut în sarcina sa că la data de 02.02.2016, în jurul orelor 23:50, acesta a condus pe strada ... din municipiul X, autovehiculul marca ",.."; cu numărul de înmatriculare yyy, fără a deține permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule.

Totodată, dată fiind culpa sa procesuală, în baza art. 398 Cod procedură penală rap. la art. 272 și art. 274 alin. 1 teza I Cod procedură penală instanța fondului l-a obligat pe inculpat la plata către stat a sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 500 lei din cursul urmăririi penale.

A arătat parchetul prin motivele de apel invocate, în esență, că dispozițiile normative în materie nu permit obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare din prima instanță, în condițiile în care soluția pronunțată (aplicarea unei măsuri educative) nu este una de condamnare, astfel cum impun prevederile art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, și care sunt de strictă interpretare, neputând fi extinse în cazul infractorilor minori. Or, aceste susțineri nu vor fi primite.

Astfel, într-adevăr, potrivit dispozițiilor art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat "în caz de renunțare la urmărire penală, condamnare, amânare a aplicării pedepsei sau renunțare la aplicarea pedepsei";, nefăcându-se aici nicio trimitere la situația în care s-au aplicat acestuia măsuri educative.

Prevederile alineatului 3 al aceluiași articol, și care au în vedere exclusiv situațiile în care soluția dispusă de instanță este una dintre cele reglementate la alineatul 1, stipulează că "Partea responsabilă civilmente, în măsura în care este obligată solidar cu inculpatul la repararea pagubei, este obligată în solidar cu acesta și la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat";.

Potrivit dispozițiilor 86 Cod procedură penală, partea responsabilă civilmente este "persoana care, potrivit legii civile, are obligația legală sau convențională de a repara în întregime sau în parte, singură sau în solidar, prejudiciul cauzat prin infracțiune și care este chemată să răspundă în proces";.

Analizând dispozițiile normative precizate, curtea observă că obligația reglementată la alineatul 3 se referă, fără excepție, atât la inculpatul minor cât și la cel major. Or, interpretând per a contrario acest text de lege, rezultă că, în situația în care inculpatul (fie el minor ori major), nu va fi obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata despăgubirilor civile, el va fi singurul ținut să răspundă de plata către stat a cheltuielilor judiciare.

Nu în ultimul rând, în cazul inculpaților minori se impun a se avea în vedere și dispozițiile art. 504 alin. 1 Cod procedură penală, conform cărora "Urmărirea și judecarea infracțiunilor săvârșite de minori, precum și punerea în executare a hotărârilor privitoare la aceștia se fac potrivit procedurii obișnuite, cu completările și derogările prevăzute în prezentul capitol și în secțiunea a 8-a a cap. I din titlul V al părții generale";.

În prezentul context, sunt aplicabile, printre altele, și prevederile art. 396 alin. 2 Cod procedură penală, rezultând astfel că, în ce privește aplicarea unei măsuri educative inculpatului minor, aceasta poate fi dispusă numai dacă fapta există, a fost comisă de el și întrunește, sub aspectul laturii obiective și a celei subiective, elementele constitutive ale unei infracțiuni.

În consecință, și în cazul acestei categorii de inculpați tragerea la răspundere penală, deși are loc prin aplicarea unei măsuri educative, intră în conceptul de "condamnare"; vizat de dispozițiile arătate în paragraful precedent, chiar dacă prevederile titlului V din Codul penal nu operează cu respectiva noțiune.

La aceeași concluzie conduc și dispozițiile art. 239 din Legea nr. 187/2012, care stipulează că "Termenul condamnare utilizat în cuprinsul art. 80 alin. 2 lit. a din Codul penal se referă și la hotărârile prin care, față de inculpat, s-a luat, în timpul minorității, o măsură educativă";.

Pentru considerentele arătate, curtea, constatând că hotărârea atacată este legală și temeinică, în conformitate cu prevederile art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, apelul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava.

← Contestaţie la executare. recurs declarat împotriva deciziei...		Circulaţie rutieră . Jurisprudență Circulaţie rutieră →

Obligarea inculpaților minori cărora li s-au aplicat măsuri educative la cheltuieli judiciare. temei de drept.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Obligarea inculpaților minori cărora li s-au aplicat măsuri educative la cheltuieli judiciare. temei de drept.