Civil - validare poprire. Conform art. 1200 pct. 4 cu referire la 1202 alin. (2) din Codul civil faptul că anterior s-a examinat de către o instanţă chestiunea suspendării executării silite, operează efectul pozitiv al lucrului judecat
| Comentarii |
|
Având în vedere faptul că anterior s-a examinat de către o instanţă exact chestiunea suspendării executării silite pornite în dosarul execuţional prin efectul O.U.G. nr. 71/2009, suspendare care se invocă şi în acest dosar, Curtea a constat că operează efectul pozitiv al lucrului judecat conform art. 1200 pct. 4 cu referire la 1202 alin. (2)din Codul civil, nemaiputându-se stabili într-o nouă acţiune contrariul a ceea ce s-a stabilit între părţi prin hotărâre judecătorească irevocabilă. O altă soluţie ar aduce atingere dreptului la un proces echitabil astfel cum este reglementat de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, din perspectiva principiului potrivit căruia o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă nu poate, în baza dreptului de acces la justiţie să fie repusă în discuţie, statul fiind obligat să garanteze faptul că soluţia obţinută în urma litigiului rămâne certă, întrucât în caz contrar întreaga procedură judiciară ar rămâne inutilă.
Secţia I civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie, Decizia nr. 1507 din 27 septembrie 2012
Prin decizia civilă nr. 406 din 20.12.2011 a Tribunalului Mureș, pronunțată în dosarul nr. 704/215/2011 s-au respins ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj împotriva sentinței civile nr. 3867 din data de 28 februarie 2011, pronunțată de Judecătoria Craiova.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că prima instanță nu a soluționat procesul în baza excepției procesuale a autorității de lucru judecat conform art.166 din C.proc.civ. (efectul negativ al lucrului judecat), excepție a cărei admitere duce la respingerea cererii, ci a făcut aplicarea efectului pozitiv al puterii de lucru judecat a hotărârii judecătorești conform art. 1200 pct. 4 și 1202 alin. (2) din Codul civil, chestiunea litigioasă între părți a suspendării executării silite prin O.U.G. nr. 71/2009 fiind tranșată irevocabil în litigiul ce a făcut obiectul dosarului nr.27807/215/2009 al Judecătoriei Craiova, ce a avut ca obiect contestația la executare formulată de debitorul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
S-a mai reținut că prima instanță a luat în considerare plățile efectuate de debitori, astfel cum rezultă din expertiza contabilă efectuată în dosarul execuțional nr. 450/E/2009 al BEJ T.N. și T. de expert N.G.R., din care reiese că au fost luate în calcul atât tranșa I - suma netă de 3389 lei, plătită la data de 14.10.2008 cât și tranșa II - suma netă de 3128 lei, plătită în data de 27.09.2010, însă debitorii mai datorează creditorului intimat, conform sentinței civile nr. 5075/2007 a Tribunalului Dolj, suma netă de 6111 lei, sumă ce cuprinde actualizarea în raport cu indicele de inflație aferent lunii septembrie 2010.
Tribunalul a înlăturat susținerile apelanților în sensul că, întrucât procedura de executare silită se suspendă de drept prin efectul art. 1 al O.U.G. nr. 71/2009 și procedura de executare silită prin poprire se suspendă de drept, iar asupra acestor sume indisponibilizate de legiuitor nu au drept de dispoziție, refuzul terțului poprit fiind temeinic justificat de ingerința impusă de legiuitor, reținând în acest sens că problema suspendării executării silite prin O.U.G. nr. 71/2009 a fost tranșată irevocabil în litigiul ce a făcut obiectul dosarului nr. 27807/215/2009 al Judecătoriei Craiova, ce a avut ca obiect contestația la executare formulată de debitorul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
împotriva acestei hotărâri au declarat recurs debitorii Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii apelurilor promovate.
în motivarea recursului, debitorii au arătat că decizia atacată este nelegală, întrucât a schimbat înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al raporturilor juridice dintre părți, fiind dată cu aplicarea greșită a legii și conținând motive contradictorii.
S-a invocat faptul că instanța nu a motivat în ce constă încălcarea dispozițiilor legale din partea debitorilor, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului neputând fi interpretată în sensul că s-ar stabili în sarcina statului o obligație absolută, de executare imediată a obligațiilor ce incumbă acestuia, indiferent de situația bugetului general consolidat, subliniind că acestea constituie circumstanțe excepționale care se circumscriu marjei de apreciere a statului.
Recurenții au arătat că procedura de executare silită se suspendă de drept prin efectul art. 1 al O.U.G. nr. 71/2009, această dispoziție având efect și asupra executării silite prin poprire până la expirarea termenului de grație instituit de lege.
S-a mai arătat că hotărârea criticată nu respectă nici Decizia nr. 1/2012 a înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în recurs în interesul legii, instanța neanalizând în concret păstrarea justului echilibru între interesele statului și cele ale reclamantului.
De asemenea, recurenții au invocat faptul că hotărârea nu cuprinde argumentele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, nepronunțându-se asupra excepțiilor și apărărilor de fond invocate. Totodată, au arătat că instanța a interpretat și a aplicat greșit dispozițiile O.G. nr. 22/2002 și a apreciat în mod greșit probatoriul administrat, ignorând faptul că înființarea popririi asupra conturilor ordonatorilor secundari și terțiari de credite pune în pericol interesul public și bunul mers al activității Ministerului Public.
în drept, recurenții au invocat dispozițiile art. 304 pct. 5, 7, 8 și 9 din C.proc.civ.
Intimata Administrația Finanțelor Publice Craiova a formulat întâmpinare, prin care a solicitat admiterea recursului promovat de debitori, arătând că orice executare silită este suspendată în baza art. 1 din O.U.G. nr. 71/2009, iar dispozițiile din dreptul intern în materia executării silite nu sunt contrare Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Examinând decizia atacată din perspectiva motivelor invocate, instanța de control judiciar constată că recursul promovat este nefondat, pentru următoarele considerente:
Analizând cu prioritate motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 din C.proc.civ. , în susținerea căruia recurenții au invocat faptul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, fiind motivată sumar și nici nu a analizat toate excepțiile și apărările de fond formulate, Curtea a constat că este nefondat.
Astfel, decizia ce face obiectul prezentei analize cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, instanța de apel răspunzând argumentelor invocate de apelanți în apelul promovat, inclusiv în ceea ce privește excepțiile și apărările de fond formulate.
în ceea ce privește argumentele referitoare la împrejurarea că procedura de executare silită se suspendă de drept prin efectul art. 1 al OUG nr. 71/2009 și procedura de executare silită prin poprire se suspendă de drept, iar asupra acestor sume indisponibilizate de legiuitor nu au drept de dispoziție, refuzul terțului poprit fiind temeinic justificat de ingerința impusă de legiuitor, Curtea constată că această chestiune a fost tranșată irevocabil în litigiul ce a făcut obiectul dosarului nr.27807/215/2009 al Judecătoriei Craiova, ce a avut ca obiect contestația la executare formulată de debitorul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova în dosarul nr.27807/215/2009 al Judecătoriei Craiova. Cu acea ocazie a fost examinată chestiunea suspendării executării silite din dosarul execuțional nr. 450/E/2009 al BEJ T.N. și T. prin efectul O.U.G. nr. 71/2009, Judecătoria Craiova pronunțând sentința civilă nr. 19103 din 09.12.2009, prin care a respins contestația la executare formulată de debitorul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și cererea de suspendare a executării silite pornite în dosarul execuțional nr. 450/E/2009 al BEJ T.N. și T.. în considerentele acelei hotărâri s-a reținut că executarea silită nu este suspendată ca urmare a apariției O.G. nr. 22/2002, O.U.G. nr. 75/2008 și O.U.G. nr. 71/2009, că ori de câte ori se invocă prevederile acestor acte normative pentru a bloca sau amâna executarea silită acest impediment nu poate fi luat în considerare, deoarece refuzul autorităților de a aloca sumele necesare plății debitului constituie o atingere a drepturilor conferite creditorilor de către art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Sentința civilă nr. 19103/9.12.2009 a Judecătoriei Craiova a rămas irevocabilă ca urmare a respingerii recursului, prin decizia civilă nr. 465/17.03.2010 a Tribunalului Dolj.
Având în vedere faptul că anterior s-a examinat de către o instanță exact chestiunea suspendării executării silite pornite în dosarul execuțional nr. 450/E/2009 al BEJ T.N. și T. prin efectul O.U.G. nr. 71/2009, suspendare care se invocă și în acest dosar, Curtea a constat că operează efectul pozitiv al lucrului judecat conform art. 1200 pct. 4 cu referire la 1202 alin. (2) din Codul civil, nemaiputându-se stabili într-o nouă acțiune contrariul a ceea ce s-a stabilit între părți prin hotărâre judecătorească irevocabilă.
O altă soluție ar aduce atingere dreptului la un proces echitabil astfel cum este reglementat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, din perspectiva principiului potrivit căruia o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă nu poate, în baza dreptului de acces la justiție să fie repusă în discuție, statul fiind obligat să garanteze faptul că soluția obținută în urma litigiului rămâne certă, întrucât în caz contrar întreaga procedură judiciară ar rămâne inutilă.
Din acest motiv nu pot fi primite argumentele recurenților referitoare la împrejurarea că executarea silită este suspendată de drept și inadmisibilitatea înființării popririi din această perspectivă, întrucât ea nu mai poate fi analizată. Având în vedere aceste considerente, constatând că nu este incident nici un motiv de nelegalitate prevăzut de art. 304 din Codul procedură civilă, în temeiul prevederilor art. 312 din C.proc.civ., Curtea a respins ca nefondat recursul promovat de debitorii Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj împotriva deciziei civile nr. 406 din 20.12.2011 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr. 704/215/2011.
| ← Hotărâre casată. Efectele casării | Încheiere de carte funciară. Cale de atac → |
|---|
