Clauza de dezicere. Caractere. Efectele ei asupra contractului
| Comentarii |
|
Potrivit art. 969 C.civ., convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante, iar în cazul în care părţile au cuprins într-un antecontract de vânzare-cumpărare o clauză de dezicere, oricare dintre ele are posibilitatea de a-şi retrage consimţământul, dat cu consecinţa desfiinţării antecontractului.
Secţia civilă, Decizia nr. 812 din 8 octombrie 2009
Prin decizia civilă nr. 531/08.04.2009, Tribunalul Timiș a respins apelul declarat de pârâta P.M. împotriva sentinței civile nr. 10548/09.09.2008 a Judecătoriei Timișoara.
Astfel, Tribunalul a confirmat hotărârea primei instanțe, care a admis acțiunea principală formulată de reclamantul P.O. și P.C., sens în care a dispus desființarea promisiunii unilaterale de vânzare-cumpărare legalizată sub nr. 3748/12.04.2001 și radierea din cartea funciară a notării a acestei promisiuni.
Soluția Tribunalului a fost menținută de către instanța de recurs Curtea de Apel Timișoara care, prin decizia civilă nr. 812/08.10.2009, a respins recursul declarat de pârâta P.M.
Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel a avut în vedere argumentele ce succed.
Prin promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare, încheiată la BNP Asociația D.M.C. și legalizată sub nr. 3748/12.04.2001, reclamanții, în calitate de proprietari, au promis să vândă pârâților imobilul înscris în CF ind. nr. 126288 Timișoara, dobândit de reclamanți prin cumpărare în temeiul Legii nr. 112/1995, cu suma de 55.000 mărci germane, din care la data încheierii promisiunii s-a achitat suma de 5.000 mărci germane, urmând ca diferența să fie achitată de 1.08.2001.
Prin același act, avându-se în vedere că imobilul este grevat de interdicția de înstrăinare pe o perioadă de 10 ani de la data cumpărării, părțile de comun acord au stabilit ca transmiterea proprietății să se efectueze prin încheierea unui act autentic, după expirarea termenului de la data cumpărării, intrarea în posesia de fapt a imobilului urmând să se facă de către promitenții cumpărători de la data încheierii promisiunii.
De asemenea, prin aceeași promisiune, părțile de comun acord au stabilit că, pentru ipoteza în care promitenții vânzători se vor răzgândi cu privire la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, se naște obligația acestora de a plăti promitenților cumpărători dublul prețului achitat, iar pentru ipoteza în care promitenții cumpărători se vor răzgândi, efectul va fi pierderea de către aceștia din urmă a avansului achitat.
Prin notificarea nr. 69/21.09.2007 emisă de BEJ M.G., pârâții sunt notificați de către reclamanți că la data de 24.09.2007, ora 14:00 să se prezinte la BNP T.F., pentru rezilierea promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare încheiate la data de 12.04.2001 ca urmare a revenirii vânzătorilor asupra intenției de a vinde imobilul, urmând să achite cumpărătorilor dublul prețului achitat, respectiv echivalentul în euro a sumei de 110.000 mărci germane conform clauzei de dezicere contractuale.
Cum pârâții nu au dat curs notificării, reclamanții au procedat la oferta reală de plată prevăzută de art. 586-590 C.proc.civ., consemnând suma datorată la CEC pe numele pârâților.
Așadar, s-a constatat astfel că, prin promisiunea sinalagmatică de vânzare-cumpărare părțile au cuprins o clauză de dezicere, în temeiul căreia s-a conferit ambelor părți contractante dreptul de a denunța (desființa) unilateral contractul pe care l-au încheiat în schimbul unei sume de bani, denumită dezicere, achitată cocontractantului său.
Desființarea unilaterală a unui contract prin dezicere este un drept potestativ care își are izvorul în acordul inițial de voință al părților, astfel încât nu mai depinde în nici un fel de voința celeilalte părți contractante, aceasta neputând împiedica, în nici un mod desființarea contractului.
Esența clauzei de dezicere constă în faptul că beneficiarul acesteia are la dispoziție un timp de reflecție pentru analizarea consecințelor contractului încheiat, în final având dreptul de a-și retrage unilateral consimțământul dat, desființând astfel contractul, ea neconstituind o excepție de la principiul irevocabilității unilaterale a contractelor sinalagmatice, avându-și originea chiar în voința părților, cu atât mai mult cu cât aceasta a fost stipulată în mod neechivoc de către părți în contract.
Totodată, facultatea de dezicere este discreționară, putând fi exercitată fără a fi necesară justificarea ei, ea neputând fi privită nici ca o condiție suspensivă și nici ca o condiție rezolutorie, fiind parte integrantă a consimțământului, adică a unui element esențial (de validitate) al contractului, fără de care acesta nu putea lua naștere în mod valabil.
Deși pârâții-reclamanți reconvenționali invocă executarea clauzelor anticipatorii ale promisiunii sinalagmatice de vânzare-cumpărare (predarea lucrului promitentului cumpărător, plata prețului) arătând că această executare face ineficientă clauza de dezicere în mod abuziv, invocată cu rea-credință de către reclamanți, ambele instanțe corect au constatat ca simplă executare a unor clauze anticipatorii stipulate în contract, iar nu a obligației principale (aceea de a parafa în fața notarului contractul promis) nu are forța necesară pentru a naște prezumția de renunțare la clauza de dezicere, fiind unanim admis că părțile, chiar în prezența clauzei de dezicere, pot stipula în tot sau în parte executarea obligațiilor contractate, fără ca aceasta să afecteze eficacitatea clauzei.
Rezultă deci că facultatea de dezicere privește global și direct mai mult contractul (consimțământul) însuși, decât obligațiile beneficiarului, de unde mai rezultă că simpla executare a unor clauze anticipatorii nu poate pune în discuție clauza de dezicere stipulată de părți, adică facultatea de asumare sau respingere a contractului promis.
De asemenea, este bine stabilit în dosar că beneficiarul clauzei de dezicere are o alegere între posibilitatea de a executa contractul promis și posibilitatea de a denunța unilateral contractul cu obligația dezicerii, astfel încât acesta nu este debitorul nici a unei obligații alternative și nici a unei obligații facultative, care sunt modalități de executare a unor obligații contractuale.
în cazul exercitării dezicerii nu se pune problema executării contractului, ci problema desființării acestuia.
(Judecător Gheorghe Oberșterescu)
| ← Recurs. Casare cu trimitere pentru neregularitate de citare.... | Competenţa de atribuţiune. Valoarea obiectului dedus... → |
|---|
