Competenţă materială. Tribunal specializat. Determinarea competenţei
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Cluj, Secţia I-a civilă, sentinţa nr. 63 din 25 octombrie 2013
I. Prin cererea înregistrată la Tribunalul Specializat Cluj reclamanţii R.G. şi P.E. V. au chemat în judecată pe pârâta S.C. A.R.A. S.A. şi pe intervenientul forţat R.R.V., solicitând obligarea pârâtei la plata către reclamantul R.G. a sumei de 7.081,17 lei reprezentând cheltuieli pricinuite de accidentul de circulaţie provocat de intervenientul forţat, precum şi la plata unei prestaţii lunare periodice; la plata
către reclamanta P.A.V. a sumei de 20.000 Euro cu titlu de daune morale, cu penalităţi de întârziere de 0,1% pe zi.
II. Prin sentinţa civilă nr. 1660 din 07 iunie 2013 Tribunalul Specializat Cluj şi-a declinat în favoarea Tribunalului Cluj competenţa de soluţionare a acestei acţiuni civile, apreciindu-se, în urma examinării dispoziţiilor legale apreciate ca incidente, că o cauză precum cea de faţă intră în competenţa de prima instanţă a Tribunalului Cluj. S-a reţinut, în acest sens, şi că în ce priveşte cauza de faţă, aceasta reprezintă un proces început după intrarea în vigoare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, iar cauza nefiind dintre cele la care face trimitere art. 227 din Legea nr. 71/2011, respectiv cele pentru care „legea specială prevede în mod expres că sunt de competenţa tribunalelor comerciale”, tribunalul reţine că nu este competent, ca tribunal specializat, în soluţionarea prezentului proces.
III. Astfel învestit cu soluţionarea cauzei, Tribunalul Cluj a pronunţat sentinţa civilă nr. 421 din 13.09.2013, prin care a admis excepţia propriei necompetenţe materiale, declinându-şi competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Cluj.
S-a constatat naşterea unui conflict negativ de competenţă între cele două tribunale.
În motivarea sentinţei Tribunalul Cluj a arătat, în esenţă, că legiuitorul nu a avut intenţia de a transfera competenţa de soluţionare a fostelor cauze de natură comercială către secţiile civile ale tribunalelor de drept comun, reorganizarea produsă prin Legea nr. 71/2011 şi Hotărârea nr. 654/2011 a Consiliului Superior al Magistraturii păstrând în favoarea tribunalelor specializate competenţa materială în limitele competenţei acordate fostelor tribunale comerciale.
IV. Învestită fiind cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă astfel născut, Curtea de Apel are în vedere următoarele:
În aplicarea prevederilor art. 228 din Legea nr. 71/2011, Consiliul Superior al Magistraturii a adoptat Hotărârea nr. 654 din 31 august 2011, prin care, între altele, a dispus reorganizarea ca tribunale specializate a tribunalelor comerciale Argeş, Cluj şi Mureş, începând cu data de 01 octombrie 2011, având în vedere „volumul de activitate înregistrat la nivelul celor trei tribunale comerciale prin comparaţie cu volumul de activitate în materie comercială de la alte tribunale situate în localităţi în care îşi au sedii curţi de apel, similar cu situaţia în care se află cele trei tribunale specializate şi care au o schemă relativ apropiată cu cea rezultată din comasarea schemei tribunalului specializat cu cea a tribunalului de drept comun”.
Aceste considerente ce au întemeiat hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii vizează, în mod direct, încărcătura jurisdicţională a celor trei foste tribunale comerciale, criteriul cantitativ, rezultat din observarea numărului de dosare înregistrate pe rolul lor, fiind acela care, în mod decisiv, a impus reorganizarea lor ca tribunale specializate, iar nu ca simple secţii civile în cadrul Tribunalelor Argeş, Cluj şi Mureş.
Or, încărcătura avută în vedere era cea rezultată din competenţa atribuită celor trei tribunale potrivit dispoziţiilor legale anterioare Legii nr. 71/2011 şi Noului Cod civil, ceea ce trimite la concluzia că nu s-a avut în intenţie ca sub guvernământul Noului C.civ. atribuţiile jurisdicţionale ale acestora să cunoască o diminuare.
Trebuie remarcat, sub acest aspect, că schemele de personal ale fostelor tribunale comerciale au fost menţinute, ceea ce, de asemenea, întăreşte concluzia evocată mai sus.
Pentru determinarea întregii competenţe materiale a tribunalelor specializate trebuie avute în vedere inclusiv normele de competenţă de drept comun, cuprinse în Codul de procedură civilă, cu observarea însă a particularităţilor activităţii jurisdicţionale a tribunalelor specializate, particularităţi rezultate din specificul competenţei lor materiale anterioare intrării în vigoare a Noului Cod civil. Este îndeajuns de evident că transformarea fostelor tribunale comerciale în tribunale specializate implică o continuitate cu privire la tipurile de cauze care intră în competenţa lor, aceasta fiind raţiunea care justifică, în sensul Hotărârii nr. 654/2011 a Consiliului Superior al Magistraturii, sus-evocată, atât menţinerea lor ca instanţe de sine stătătoare, cât şi a schemelor de personal ce le-au fost alocate.
În cauza de faţă, raportul juridic stabilit între reclamanţi şi pârâtă era calificat, anterior actualului Cod civil, ca fiind unul de natură comercială, el atrăgând, prin urmare, competenţa Tribunalului Specializat Cluj.
Astfel fiind, Curţii îi rămâne să constate, în considerarea tuturor celor arătate mai sus, totodată văzând şi prevederile art. 135 C.pr.civ., că Tribunalului Specializat Cluj îi aparţine şi în prezent
competenţa de soluţionare a unui litigiu precum cel de faţă, acesta declinându-şi în mod eronat competenţa în favoarea Tribunalului Cluj.
Această dezlegare este, de altfel, conformă cu jurisprudenţa Curţii de Apel Cluj, ulterioară intrării în vigoare a Noului cod civil şi a legii de punere în aplicare a acestuia; prin urmare, Curtea recomandă Tribunalului Specializat Cluj ca, prin completele sale de judecată, să ţină seama de aceste constante dezlegări, evitând provocarea unor conflicte de competenţă cu efect dilatoriu, deci susceptibile de a vătăma interesele părţilor litigante.
| ← Modificarea titlului de proprietate. Stabilirea competenţei... | Necompetenţa generală a instanţelor române. Cerere de... → |
|---|
