Modificarea titlului de proprietate. Stabilirea competenţei materiale a instantei, în funcţie de valoarea terenului
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Cluj, Secţia I-a civilă, încheierea nr. 50 din 10 octombrie 2013
Prin sentinţa civilă nr. 1560 din 27.05.2013 pronunţată de Judecătoria Zalău s-a admis excepţia de necompetenţă materială a Judecătoriei Zalău, invocată din oficiu.
A fost declinată in favoarea Tribunalului Sălaj competenţa soluţionării cererii formulate de reclamantul R. V. în contradictoriu cu pârâţii Comisia Locală de Fond Funciar Bocşa şi Comisia Judeţeană Sălaj pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor.
Pentru a pronunţa această hotărâre, judecătoria a reţinut următoarele:
În şedinţa publică din data de 27 mai 2013 instanţa a invocat din oficiu excepţia de necompetenţă materială a Judecătoriei Zalău faţă de împrejurarea că cererea de chemare în judecată este un litigiu de fond funciar aflat sub incidenta dispoziţiilor Legii nr.18/1991.
Analizând actele dosarului prin prisma excepţiei de necompetenţă indicată, faţă de dispoziţiile art. 129 şi 130 din Codul de procedură civilă, instanţa a considerat-o întemeiată pentru următoarele considerente.
Cererea formulată de reclamant de modificare a titlului de proprietate este un litigiu întemeiat pe dispoziţiile Legii nr.18/1991.
Potrivit art.95 pct.1 din C.pr.civ, Tribunalul judeca în prima instanţă, toate cererile care nu sunt date prin lege în competenta altor instanţe.
Verificând dispoziţiile Legii nr.18/1991 instanţa a constatat că singurul articol care se refera la competenţa instanţelor judecătoreşti este art. 54, care prevede ca plângerile împotriva hotărârilor comisiei judeţene asupra contestaţiilor persoanelor care au cerut reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate privata asupra terenului se soluţionează de judecătorie. Prin urmare, legea
speciala nu reglementează competenta de soluţionare a altor litigii de fond funciar având ca obiect anulare/constatare nulitate titlu de proprietate, etc.
Întrucât tribunalul a devenit potrivit Noului Cod de procedura civila instanţa cu plenitudine de competenţă şi întrucât legea specială nu prevede o competenţă specială în cazul litigiilor având ca obiect modificare/anulare/nulitate titlu de proprietate, instanţa a admis excepţia de necompetenţă şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulate de către reclamantă în favoarea Tribunalului Sălaj.
Prin sentinţa civilă nr. 3910 din 13.09.2013 pronunţată de Tribunalul Sălaj în dosar nr. 2911/84/2013 s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Sălaj invocată din oficiu.
A fost declinată competenta de soluţionare a cauzei având ca obiect fond funciar, reclamant R. V. şi pârâtele COMISIA LOCALĂ DE FOND FUNCIAR BOCŞA, COMISIA JUDEŢEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR SĂLAJ, în favoarea Judecătoriei Zalău.
S-a suspendat judecata cauzei şi s-a înaintat dosarul Curţii de Apel Cluj în vederea solutionării conflictului negativ de competenta.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut următoarele:
Prin art. 94 din Noul Cod de procedură civilă au fost stabilite procesele care sunt judecate în primă instanţă de către judecătorii, procese printre care nu se numără si cele în cadrul cărora se solicită modificarea unui titlu de proprietate emis în temeiul legilor fondului funciar.
În această situaţie sunt aplicabile prevederile art. 95 pct. 1 din Noul Cod de procedură civilă, referitoare la competenţa tribunalelor de a soluţiona, în primă instanţă, toate cererile care nu sunt date prin lege în competenţa altor instanţe.
Textul articolului 95 pct. 1 din Noul Cod de procedură civilă, consacră, aşadar, plenitudinea de jurisdicţie a tribunalelor, toate celelalte instanţe având o jurisdicţie de excepţie, în sensul că ele pot soluţiona cauze civile în primă instanţă doar în baza unor dispoziţii normative derogatorii, care să le atribuie în mod expres o atare competenţă.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 din Titlul XIII al Legii nr. 247/2005 „în scopul accelerării judecăţii plângerilor, contestaţiilor şi a altor litigii apărute în urma aplicării Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea drepturilor de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare, numite în continuare procese funciare, procedura în faţa instanţelor judecătoreşti se va efectua conform prevederilor acestui titlu, care se va completa cu cele ale Codului de procedură civilă. ”
Legea nr. 18/1991 stabileşte în mod expres competenţa materială în favoarea judecătoriei în a cărei rază teritorială este situat terenul doar în privinţa plângerilor întemeiate pe prevederile art. 53 -art. 56 şi art. 64 din Legea 18/1991, fără a prevedea o anume competenţă materială pentru soluţionarea acţiunilor în anulare sau constatarea nulităţii absolute a titlurilor de proprietate sau a celorlalte acte de reconstituire emise în cadrul procedurii reconstituirii dreptului de proprietate.
Având însă în vedere faptul că, pe de o parte, în partea finală a dispoziţiilor art. 1 din Titlul XIII al Legii nr. 247/2005 se face trimitere expresă la prevederile Codului de procedură civilă, şi, pe de altă parte, că în materia contenciosului administrativ competenţa materială a instanţelor este stabilită prin norme de excepţie strict circumscrise dispoziţiilor art. 52 din Constituţia României şi Legii nr. 554/2004, se poate concluziona în sensul că niciuna dintre acţiunile în justiţie ce fac parte din categoria proceselor funciare, inclusiv cele care vizează modificarea, anularea sau constatarea nulităţii absolute a titlurilor de proprietate sau celorlalte acte emise în procesul de reconstituire a dreptului de proprietate, nu sunt date în competenţa materială a instanţelor de contencios administrativ.
Prin urmare, astfel de procese atrag competenţa materială a instanţelor de drept comun, iar stabilirea în concret a instanţei competente trebuie realizată în conformitate cu prevederile art. 94 şi art. 95 Cod procedură civilă.
Potrivit art. 101 Cod procedură civilă în cererile privind constatarea nulităţii absolute sau anularea unui act juridic, pentru stabilirea competenţei instanţei se va ţine seama de valoarea obiectului acestuia.
În cazul de faţă, acţiunea reclamantului vizează verificarea legalităţii unui act de reconstituire cu privire la un teren ce se situează în mod cert sub 200.000 lei (50 lei x 2600 mp) fapt ce atrage competenţa materială a judecătoriei, conform art. 94 alin. (1) lit. (j) Cod procedură civilă.
Faţă de aceste considerente, întemeiat pe dispoziţiile art. 132 alin. (1) şi alin. (3) Cod procedură civilă, raportat la art. 129 alin. (2) pct 2 Cod procedură civilă, Tribunalul a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu şi şi-a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Zalău.
Totodată, baza prevederilor art. 133 pct. 2 şi art. 134 Cod procedură civilă, a constatat ivit conflictul de competenţă, a dispus suspendarea judecăţii cauzei şi a înaintat dosarul Curţii de Apel Cluj, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.
Legal investită cu soluţionarea conflictului de competenţă ivit între Tribunalul Sălaj şi Judecătoria Zalău, în temeiul art. 135 alin. 1 N.C.pr.civ.,Curtea de Apel Cluj reţine următoarele:
Obiectul cererii de chemare în judecată înregistrate iniţial pe rolul Judecătoriei Zalău sub nr. 1362/337/2013 este modificarea titlului de proprietate nr. 29216/60542 eliberat pe numele defunctului
H.D. în calitate de moştenitor al defunctei R.V..
În mod corect au reţinut ambele instanţe între care s-a ivit conflictul negativ de competenţă, Judecătoria Zalău şi Tribunalul Sălaj, că legislaţia specială în materie de fond funciar nu cuprinde norme de competenţă materială în ceea ce priveşte acest gen de litigii având ca obiect anulare/modificare titlu de proprietate, Legea nr. 18/1991 prevăzând norme de competenţă numai în ceea ce priveşte litigiile având ca obiect plângerile întemeiate pe prevederile art. 53-56 şi art. 64 din Legea nr. 18/1991.
Sunt deci aplicabile dispoziţiile generale în materie de competenţă ale Codului de procedură civilă, în litigiul de faţă raportat la data înregistrării acţiunii, ale Noului Cod de procedură civilă.
Conform prevederilor art. 95 pct. 1 N.C.pr.civ. tribunalele judecă în primă instanţă toate cererile care nu sunt date prin lege în competenţa altor instanţe.
Art. 94 pct. 1 lit. j din N.C.pr.civ. prevede că judecătoriile judecă în primă instanţă orice fel de cereri evaluabile în bani, altele decât cele enumerate la lit. a-i din N.C.pr.civ., în valoare de până la
200.000 lei, indiferent de calitatea părţilor, profesionişti sau neprofesionişti.
Rezultă deci că este corect raţionamentul Tribunalului Sălaj care apreciază că raportat la aceste texte de lege, coroborate cu prevederile art. 101 din N.C.pr.civ., competenţa de soluţionare a cererilor având ca obiect constatare nulitate/anulare/modificare titlu de proprietate emis în temeiul legilor fondului funciar revine judecătoriei sau tribunalului, în funcţie de valoarea obiectului litigiului.
Referitor la natura litigiului, aceasta este una civilă, intrarea în vigoare a Noului Cod de procedură civilă neinfluenţând în nici un fel natura acestor litigii.
În cauza dedusă judecăţii valoarea litigiului este în mod cert sub limita de 200.000 lei prevăzută de art. 94 pct. 1 lit. j din N.C.pr.civ., astfel cum s-a arătat de către tribunal, competenţa de soluţionare a cauzei în primă instanţă revenind deci Judecătoriei Zalău.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 135 alin. 4 din N.C.pr.civ. Curtea va stabili competenţa de soluţionare a cererii formulate de către reclamantul R.V. în contradictoriu cu pârâtele COMISIA LOCALĂ DE FOND FUNCIAR BOCŞA şi COMISIA JUDEŢEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR SĂLAJ în favoarea Judecătoriei Zalău.
Notă. În acelaşi sens, şi sentinţa civilă nr. 51 din 11 octombrie 2013
| ← Competenţă. Încuviinţarea executării silite a titlului executoriu | Competenţă materială. Tribunal specializat. Determinarea... → |
|---|
