Condiţiile admiterii în principiu a cererii de intervenţie principală.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ALBA IULIA Hotărâre nr. 108 din data de 04.04.2015
Condițiile admiterii în principiu a cererii de intervenție principală.
Potrivit art.61 Cod procedură civilă oricine are interes poate interveni într-un proces care se judecă între părțile originare. Intervenția este principală când intervenientul pretinde pentru sine, în tot sau în parte, dreptul dedus judecății sau un drept strâns legat de acesta. Așadar, pentru admisibilitatea cererii de intervenție principală se impune îndeplinirea cumulativă a celor două condiții: intervenientul să aibă interes și să pretindă, pentru sine un drept-cel dedus judecății sau în strânsă legătură cu dreptul dedus judecății. Doar îndeplinirea condiției interesului în cauză nu este suficientă pentru admisibilitatea cererii de intervenție principale.
Așa cum rezultă din analiza cererii de intervenție, intervenientul nu pretinde pentru sine nici un drept, ci solicită respingerea acțiunii reclamantului, prin constatarea nulității absolute a promisiunii bilaterale de vânzare cumpărare încheiată între reclamant și pârâtă. Constatarea nulității absolute a promisiunii de vânzare cumpărare nu are legătură cu vreun drept recunoscut reclamantului în legătură cu imobilul care face obiectul contractului, și nu conduce la obținerea vreunui beneficiu în favoarea acestuia.
Pe de altă parte, afirmația intervenientului în sensul că prin încheierea acestui contract, pârâta devine insolvabilă, nu este de natură a conduce la admiterea cererii de intervenție, pentru că nu s-a dovedit că reclamanta nu are alte bunuri în proprietate (și nu face obiectul cauzei), sau că ar deveni insolvabilă, condiție care ar conferi interes intervenientului să promoveze acțiunea oblică.
O altă condiție pentru admisibilitatea acțiunii oblice o constituie caracterul cert, lichid și exigibil al creanței creditorului, în speță a intervenientului. Însă în cauză, intervenientul nu avea la momentul promovării acțiunii o creanță, certă, lichidă și exigibilă.
Secția I Civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale - Decizia civilă nr.108/04 aprilie 2015.
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu reclamantul J.C.G. în contradictoriu cu pârâta S.A. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei să elibereze act apt de întabulare a dreptului de proprietate asupra imobilului teren de 20 000 mp înscris în CF Ș.M., iar în caz de refuz hotărârea să țină loc de contract autentic de vânzare-cumpărare; să se dispună ca O.C.P.I., în baza hotărârii definitive, să procedeze la întabularea în CF a dreptului de proprietate pe numele reclamantului; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, în fapt s-a arătat că între părți s-a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare având ca obiect imobilul teren de 20 000 mp înscris în CF Ș.M. pentru un preț de 80 000 euro urmând ca actul autentic de vânzare-cumpărare să se încheie cel mai târziu la data de 1.12.2013. Prin actul adițional nr.1, la solicitarea pârâtei, termenul s-a prelungit până la data de 3.01.2014. Prețul imobilului a fost integral achitat la data semnării promisiunii de vânzare-cumpărare.
Deși a fost somată să se prezinte la notar, pârâta a refuzat.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 896, 1669 Cod civil, 411 alin. 1 pct. 2 și 453 Cod procedură civilă.
În cauză s-a formulat cerere de intervenție principală de către R.G. prin care acesta a solicitat constatarea nulității promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare încheiată între reclamant și pârâtă la data de 10.01.2013, ca având o cauză falsă și fiind realizată în frauda creditorului, respingerea acțiunii reclamantului în baza art.5 din Legea nr.17/2014 și obligarea reclamantului și pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii s-a arătat, în fapt, că intervenientul are calitatea de creditor al pârâtei S.A., valoarea creanței fiind de 120 000 euro. Titlul creanței îl reprezintă convenția autentică încheiată cu debitoarea, la data de 8 februarie 2008, rezoluționată de Tribunalul Sibiu prin sentința civilă nr.../2013. Pentru a-și provoca deplina insolvență pârâta și-a vândut și apartamentul deținut în S.
Cererea de intervenție principală a fost admisă în principiu la data de 28 mai 2014.
Prin sentința civilă nr…/2014 pronunțată de Tribunalul Sibiu-secția I civilă, a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamantul J.C.G. în contradictoriu cu pârâta S.A. și în consecință obligată pârâtă să elibereze reclamantului act apt pentru întabularea dreptului de proprietate asupra imobilului înscris în CF S.M., în suprafață de 20.000 mp, pentru care s-a plătit un preț de 80.000 euro și pentru care s-a încheiat promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare cu dată certă la data de 10.01.2013, iar în caz de refuz hotărârea să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, apt de întabulare. S-a dispus înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară, pe numele reclamantului, cu titlu de cumpărare.
S-a respins în fond cererea de intervenție principală formulată de intervenientul R.G., prin mandatar C.M.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că între pârâta S.A. și reclamant s-a încheiat la data de 10.01.2013 o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare prin care pârâta se obliga să vândă reclamantului, pentru suma de 80 000 euro, ( în privința căreia se face mențiune în contract că a fost plătită integral la momentul redactării convenției) un teren în suprafață de 20 000 mp situat în comuna Ș.M. Se arată că transferul dreptului de proprietate se va face la momentul încheierii contractului autentic de vânzare-cumpărare și că părțile se obligă să încheie acest act până cel mai târziu la data de 1.12.2013.
La data de 25.11.2013 părțile încheie un act adițional, nr.1, la acest contract, în care prelungesc termenul de încheiere a contractului autentic de vânzare-cumpărare până cel mai târziu la data de 3.01.2014.
Din extrasul de carte funciară rezultă că proprietar al acestui imobil este pârâta S.A., care a dobândit bunul prin cumpărare în februarie 2008.
Anterior notării în CF a promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare dintre pârâtă și reclamant, dar după încheierea acesteia, la data de 4.09.2013 se notează în CF creanța intervenientului de 120 000 euro împotriva proprietarei de CF.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantul J.C.G. și intervenientul R.G.
Se invocă nulitatea absolută a promisiunii bilaterale de vânzare cumpărare, sub două aspecte: caracterul fals al contractului în privința semnăturii beneficiarului cumpărător (fals material realizat prin contrafacerea semnăturii), dar și în privința cauzei privitoare la plata prețului, fiind un preț fictiv. Al doilea aspect vizează cauza falsă și imorală a contractului: fictivitatea clauzei implică fie lipsa cauzei fie caracterul ilicit al cauzei, iar imoralitatea cauzei este determinată de încercarea evidentă de fraudare a intereselor creditorului, intervenientul, prin provocarea stării de insolvabilitate a pârâtei debitoare.
Apelantul consideră evident falsul material în privința semnăturii, și deși în fața instanței de fond a solicitat verificarea de scripte în conformitate cu prev. art. 302 și 303 Cod procedură civilă a fost respinsă cererea. Refuzul instanței s-a bazat pe faptul că reclamantul a cărui semnătură a fost contestată a recunoscut semnătura, și a motivat că are două modalități de a semna. Recunoașterea semnăturii este realizată de cel care săvârșește infracțiunea, astfel că poziția lui nu poate asana o faptă ilicită cu caracter penal.
Apelantul consideră că acțiunea reclamantului nu este admisibilă întrucât terenul în suprafață de 2 ha este teren agricol extravilan și nu au fost respectate dispoziție art.44 din Legea nr.17/2014. Condiția admisibilității acțiunii în prestație tabulară de respectare a dreptului de preemțiune prevăzute de dispozițiile Codului civil este legată de data promovării acțiunii și nu de momentul încheierii contractului.
Prin apelul incident depus reclamantul solicită schimbarea încheierii de admitere în principiu a cererii de intervenție principală din data de 28.05.2014 în sensul respingerii ca inadmisibilă a cererii de intervenție principală.
În motivarea apelului reclamantul arată că cererea de intervenție principală este o acțiune oblică prin care intervenientul solicită în numele debitoarei sale, pârâtă în cauză, să se constate nulitatea unui contract care a fost constituit într-o manieră fictivă în ideea fraudării intereselor sale. Această cerere de intervenție principală care este o acțiune oblică este inadmisibilă, întrucât intervenientul nu pretinde pentru sine dreptul dedus judecății și nici un drept strâns legat de acesta, acționând în numele și pe seama debitoarei. Conform art. 61 alin 2 Cod procedură civilă intervenția este principală când intervenientul pretinde pentru sine dreptul dedus judecății sau un drept strâns legat de acesta.
Curtea a admis apelul reclamantului și a schimbat sentința în sensul respingerii ca inadmisibilă a cererii de intervenție și a respins apelul intervenientului.
În ceea ce privește cererea de intervenție principală, instanța de apel a reținut incidența art.61 Cod procedură civilă, în conformitate cu care oricine are interes poate interveni într-un proces care se judecă între părțile originare. Intervenția este principală când intervenientul pretinde pentru sine, în tot sau în parte, dreptul dedus judecății sau un drept strâns legat de acesta. Așadar, pentru admisibilitatea cererii de intervenție principală se impune îndeplinirea cumulativă a celor două condiții: intervenientul să aibă interes și să pretindă, pentru sine un drept-cel dedus judecății sau în strânsă legătură cu dreptul dedus judecății. Doar îndeplinirea condiției interesului în cauză nu este suficientă pentru admisibilitatea cererii de intervenție principale.
Așa cum rezultă din analiza cererii de intervenție, intervenientul nu pretinde pentru sine nici un drept, ci solicită respingerea acțiunii reclamantului, prin constatarea nulității absolute a promisiunii bilaterale de vânzare cumpărare. Constatarea nulității absolute a promisiunii de vânzare cumpărare nu are legătură cu vreun drept recunoscut reclamantului în legătură cu imobilul care face obiectul contractului și nu conduce la obținerea vreunui beneficiu în favoarea acestuia.
Pe de altă parte, afirmația intervenientului în sensul că prin încheierea acestui contract, pârâta devine insolvabilă, nu este de natură a conduce la admiterea cererii de intervenție, pentru că nu s-a dovedit că reclamanta nu are alte bunuri în proprietate (și nu face obiectul cauzei), sau că ar deveni insolvabilă, condiție care ar conferi interes intervenientului să promoveze acțiunea oblică.
O altă condiție pentru admisibilitatea acțiunii oblice o constituie caracterul cert, lichid și exigibil al creanței creditorului, în speță a intervenientului. Însă în cauză, intervenientul nu avea la momentul promovării acțiunii o creanță, certă, lichidă și exigibilă.
Acțiunea oblică poate fi promovată de creditorul unui debitor pentru valorificarea unui drept a debitorului său. Ori, în cazul de față, dacă acțiunea ar fi fost promovată direct de debitor nu își putea invoca propria culpă, respectiv al caracterului fictiv al contractului sau falsitatea cauzei.
În ceea ce privește susținerea apelantului intervenient în sensul că promisiunea de vânzare cumpărare ar fi fost semnată în fals, în mod corect tribunalul a respins cererea de verificare de scripte, pentru că potrivit art.301 Cod procedură civilă, doar acela căruia i opune un înscris sub semnătură privată poate recunoaște sau contesta scrierea ori semnătura, și nu un terț.
De asemenea, caracterul fals și imoral al cauzei nu a fost probat, în condițiile în care părțile au stipulat în act și au recunoscut că prețul stabilit a fost achitat, fără a avea ca scop o eludare a drepturilor intervenientului.
Tribunalul a respins corect excepția nulității promisiunii de vânzare cumpărare pe considerentul că nu s-a respectat dreptul de preemțiune prevăzut de art.5 din Legea nr.17/2014, pentru că se are în vedere la stabilirea aplicabilității actului normativ momentul încheierii promisiunii și nu al promovări acțiunii în justiție. Ori, înscrisul a fost încheiat anterior intrării în vigoare a Legii nr.17/2014.
Față de toate aceste argumente, în temeiul art.480 Cod procedură civilă, instanța a admis apelul reclamantului împotriva încheierii de admitere în principiu a cererii de intervenție principală și în consecință a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție principală formulată de intervenientul R.G.
| ← Restituire indemnizaţie de şomaj. Condiţii.. Jurisprudență Şomaj | Contestatie la executare. Jurisprudență Contestaţie la executare → |
|---|
